Astăzi este Ziua Mondială a Scriitorului. Poate din acest motiv, cea mai interesantă, mai amuzantă și mai enervantă în același timp, știre a zilei a sosit din domeniul literaturii. Sigur că relatează o situație tembelă, care arată plenar unde conduce un anumit fel de militantism, la modă în vremea din urmă. Pe scurt, spre finele lui februarie, scriitoarea olandeză Marieke Lucas Rijneveld (Booker Prize, 2020) a anunțat că a perfectat cu o prestigioasă editură din țara sa traducerea operei scriitoarei americane Amanda Gorman. După cîteva zile a anunțat că a renunțat la proiect.
Din ce motiv? În zilele cu pricina, a fost supusă unor atacuri și injurii sosite de peste Ocean. I se reproșau două „vinovății”, că este albă, pe cînd scriitoarea din State este de culoare, și că nu a suferit în viață cît autoarea americană. Din poza pe care o postez, este evident că scriitoarea olandeză e albă, pe cînd cea pe care voia s-o traducă nu este. Problema care se pune este ce are sula cu prefectura? Criticii autoarei olandeze par să dorească să introducă segregația rasială, ceea ce e absurd! Pe deasupra, mă întreb cu ce instrument anume au măsurat ei suferințele celor două scriitoare…
Dar ca să fie mai limpede caracterul aberant al acestei logici de rasă, în fapt rasistă, că acest viciu nu e apanajul unei singure rase, să căutăm alte posibile exemple, în conformitate cu ea, Să procedăm printr-un fel de reducere la absurd. Pușkin, de pildă, nu ar putea fi tradus decît de un mulatru, dat fiind unii antecesori de culoare, Poe și Salinger numai de traducători albi și alcoolici, ca să fi suferit la fel de mult ca autorii traduși. Pentru Henry Miller trebuie neapărat un alb curvar. Poate că admirabila Virgia Wolf ar trebui tradusă de o lesbiană, iar Proust de un homosexual? Și cum în ultima vreme este la modă ca asasinii în serie să-și scrie memoriile, ar trebui ca eventualii lor traducători să dovedească prin fapte că sînt demni de această misiune, înainte de a se așeza la masa de scris, mă rog, de tradus!
PS – Nu mai dau vreun link, știrea e, har Cerului, spre norocul scriitorilor, peste tot. Pentru exemplul cu Pușkin, mulțumiri lui Michael Shafir
fanatism marxist-corporatist, incepe sa semene a nazism dar cu alta propaganda
După ce-au fost marfă în comerțul triangular, după ce-au fost folosiți ca masă de manevră electorală în perioada industrializării (în USA, mai ales de către Partidul Democrat), iată, a venit și vremea sclavagismului 3.0, a servituții voluntare numeric-virtuale!
Mă-ntreb dacă n-ar trebui să introducem „orwellian(ă)” în titualturile oficiale ale unor instituții: Organizația Mondial-Orwelliană a Sănătății, Partidul Orwellian-Democrat. Să răspunzi cu rasism la rasism nu e numai răzbunarea prostului, dar și o ignorare a mișcării de eliberare a negrilor. Când Martin Luther King a spus că visează o lume în care oamenii să nu mai fie judecați după culoarea pielii, iar unii scelerați cer „Ziua fără albi în campus”, se poate spune că „MLK’s life doesn’t matter!”
Dacă te uiți la numărul albilor din SUA care și-au pierdut casele și asigurările medicale, problema rasismului pare o perdea de fum și o tobă bătută la modul diversionist, departe de câmpul adevăratei bătălii.
Ca să vadă ce înseamnă non-rasism, le-aș invita pe doamnele de culoare din campus-urile americane să facă o plimbare, singure, seara după căderea întunericului, prin Dakar sau Mombassa. Să vadă ce mult contează viețile lor.
Aceată autoghettoiizare mi se pare una din cele mai idioate maniere de a respnge rasismul! Nici nu-și dau seama că arată clar că rasismul nu e monopplul albilor…
Dle Antonesei
M-am convins în Africa că negrii sunt cu mult mai rasiști. Problema este cum și cât să combați rasismul
https://www.youtube.com/watch?v=aEWOfWCIWno
(unii n-au frică să discute probleme pe care alții ni le prezintă ca delicate și inatacabile)
Nu m-am pronunțat asupra poezieiautoarei americane penru că nu o cunosc. Oricumce a citit/ recitat ea la întronarea lui JB nu era decît un discurs militant plin de clișee. Am găsit însă un text despre poezia sa, care nu mă încurajează să-i caut opera. Nu, autorul nu este vreu WASP, rasist pe deasupra, ci un critic de origine indiană care pare să cunoască bine poezia autorilor de culoare…
https://www.thehindu.com/books/does-amanda-gormans-poem-match-up-to-the-standards-of-the-best-anglophone-poetry-by-black-poets/article33692557.ece
Pai e mai bine asa, si sincer nu sunt deloc suparat, si din mai multe motive:
1. Daca olandeza a fost aleasa, inseamna ca era oricum foarte progresista (cf. https://www.bbc.com/news/world-europe-56334369 este LGBT si militanta gender). Asa, si-a primit o doza din doctoria „cancel culture” pe care comunitatea progresista o propaga in societate.
2. Intelectual vorbind, olandeza a primit un premiu (Booker Prize) care in principiu (fara circul feminist din zilele noastre) o claseaza mult mai sus ca autor decat americanca. N-are de ce sa se lupte ea sa o ajute si dealtfel nici nu s-a luptat prea tare ca sa o faca. Si o inteleg. Who cares…
3. Daca comunitatea neagra (cuvantul este cel corect, si nu vad altul pe care as putea sa-l pun in loc) vrea sa ramana inchisa, treaba lor. Eu prefer valorile universale, nu pe cele albe, negre, sau maro.
Nici nu discut aici meritele intelectuale ale poemului lui Gorman care trebuia tradus, pentru ca nu despre asta e discutia.
Al spune că în linii mari sănt de acord, dar asta nu abrogă absurdul situației ca atare! Să fim sănătoși! Că de multe tîmpenii vom avea parte și ar fi păcat să le ratăm!