Da, traim o criza la nivel european.
Da, Romania a facut datorii cand banii costau putin si acum trebuie sa-i rambursam. Din pacate, zeci de miliarde au fost risipite. Dar daca ne comparam cu alte tari, atat datoria publica, dar si cea totala, raportata la PIB este extrem de mica si avem o capacitate importanta de a ne imprumuta. In plus, majoritatea covarsitoare a romanilor au active nete, uneori nu numai o proprietate, dar chiar mai multe: in plus fata de apartamentul de la Bucuresti poate si o casa la tara, un teren agricol, un hectar de padure undeva.
Insa criza noastra, a Romaniei, este una ce tine de calitatea resurselor umane la nivel de management.
Si iata de ce:
Intr-un fel, calitatea asta este oarecum naturala: in 1989, managerii nostri erau putini si faceau planuri cincinale ce porneau de jos in sus in urma unor indicatii venite de sus in jos. Habar nu aveau ce este aia concurenta, ce este aia rata profitabilitatii, ce este marketingul sau ce sunt alea tehnici de vanzari, ce este aia inovatie. Conducatorii Romaniei pre 1989 erau 2 analfabeti si clanul lor, Romania era condusa in pur stil feudal, insa nu de despoti luminati ci, asa cum spuneam, de 2 analfabeti.
Dupa 1990 am inceput sa facem economie de piata cu Iliescu si cu Vacaroiu, primul nu numai ca habar nu are cum functioneaza cererea si oferta iar al doilea inca visa planificarea comunista care a rezultat in magazine goale si intr-o economie energofaga si plina de pierderi.
La stat, situatia a devenit mai grava pentru ca multi manageri au vazut ca daca fura nu li se intampla nimic sau ies de la puscarie pentru motive puerile (vezi cazul Bancorex). Nimeni nu a dat explicatii despre cazul ARO si impactul asupra orasului Campulung Muscel. Am avut parte si de exceptii de la regula, de exemplu la BCR sau la Dacia.
In paralel, un lucru bun s-a intamplat: in Romania a venit capital strain. Este adevarat ca au venit multe firme mici din tari cu un mediu de afaceri netransparent precum Grecia, Turcia, tari arabe, Italia, dar au venit si multe firme mari, serioase, profesioniste, cotate la burse mari din Vest, transparente.
Initial, aceste firme mari au venit cu manageri straini pe toate posturile. In timp, ele au format manageri romani care acum sunt bine reprezentati atat in Romania cat si in structuri regionale (multe firme au la Bucuresti sediul regional, de exemplu pentru Balcani). Altii sunt promovati si trimisi ba la Singapore, ba la New York, ba la Londra. Acestia au devenit adevarati profesionisti, cu experienta in a conduce si in a obtine rezultate, oameni care sunt in stare sa rezolve probleme complexe, atat in Romania cat si in alte zari.
Firme mari cu capital romanesc (Rompetrol pe vremea cand Dinu Patriciu o controla) sau Banca Transilvania au apelat la directori generali straini.
Insa multi romani, poate 3 milioane, au plecat din Romania. Poate zeci de mii lucreaza in posturi de management si ziare precum Hotnews fac o treaba foarte buna in a-i prezenta.
Insa sistemul de stat si al firmelor detinute de stat a ramas incremenit in trecut. Am vazut saga cu dnii. Hahaianu si Vevera de la Transeletrica. Am vazut ca noul cabinet, desi format din oameni tineri si curati pentru standardele politice dambovitene, are origini in sistemul politic clientelar si chiar in nomenclatura pre 1989. Vor reforma acesti ministri sistemul care i-a promovat?
Cu extrem de putine exceptii (Ciolos, Chiritoiu, Ghetea, Arafat, Macovei), managerii de la stat sunt clienti politici, fara experienta utila. Oamenii de afaceri autohtoni, in loc sa se dedice integral dezvoltarii si gestionarii afacerilor, trebuie sa-si dezvolte si alte calitati: cum sa te descurci in paienjenisul politic (si fiscal) romanesc, sa vezi cum poti sa concurezi cu cel care obtine ilegal o rambursare de TVA si sa ai o dilema: sa faci si tu aceleasi smecherii ca sa ai succes sau nu. Nu ca astfel de calitati nu ar fi dezvoltate si de anumite multinationale, insa acolo, daca se afla (si se afla), se termina cu demiteri in Romania si nu numai.
Am intrebat la guvern acum cateva zile (si inca mai astept raspuns) cati tineri dintre cei 150 care au beneficiat de bursa “Guvernul Romaniei” si au urmat masterate de 20-30.000 de euro pe banii statului s-au intors in Romania sa lucreze in functii publice, mai ales ca asa ii obliga contractul. Eu cred ca raspunsul este zero, dar mai astept, cu speranta, un raspuns de la guvern. Am mai intrebat si cati specialisti romani din strainatate au fost atrasi. Eu cred ca raspunsul si la aceasta intrebare tot zero este, dar mai astept… Nu m-am incumetat sa intreb cati straini au fost angajati. Ar trebui sa ne uitam la Grecia si sa vedem ca este invadata de specialisti nemti si olandezi in colecatarea de taxe, poate ca ar trebui si noi sa ne oferim voluntari ca tot vrem sa aducem 1,5% venituri la buget din evaziunea fiscala in doar 2 luni.
Lumea a iesit pe strada in ianuarie pentru domnul Arafat, tocmai pentru ca este considerat un manager bun care isi face treaba bine si onest. De astfel de oameni avem nevoie si eu asa am interpretat manifestatiile din ianuarie: ca avem nevoie de mai multi oameni ca Arafat.
Aceasta este adevarata criza a Romaniei: cea a resursei umane la nivel de management.
Inchei prin a va lasa sa faceti un exercitiu de imaginatie cum ca am avea oameni competenti pe cele mai importante 5.000 de posturi publice si cum acesti 5.000 de oameni isi conduc institutiile, departamentele si oamenii din subordine avand un singur obiectiv: interesul public. Si sa ne imaginam cum s-ar transforma nu numai serviciile publice, dar si comportamentul firmelor private.
