Când vorbim despre achizițiile publice, primul lucru la care ne gândim, pe bună dreptate, este risipa și corupția. Dar adevărul este că lipsa de transparență ne costă mai mult decât ne imaginăm: drumuri reparate de trei ori, spitale terminate pe jumătate și facturi umflate pe care tot noi le plătim.
Un nou policy-brief al Societății Academice din România, publicat astăzi în cadrul proiectului iMonitor, arată că există soluții simple, la îndemâna cetățenilor, prin care putem aduce licitațiile și contractele publice “la lumină”. Iată principalele concluzii, pe scurt.
De ce ne blocăm în hârtii – și de ce contează
Achizițiile din România sunt guvernate de patru legi și zeci de norme, recent “cosmetizate” prin OUG 52/2024. Intenția este bună, însă rezultatul este un sistem atât de complicat încât îl pricep cu greu chiar și profesioniștii, iar cetățenii abandonează analiza de la primul clic în SEAP – portalul oficial al achizițiilor publice. Asta lasă loc aranjamentelor și întărește ideea că “nu avem ce face”. De fapt, avem.
Ce ne dă legea în mână
Legea 544/2001 privind accesul la informații obligă orice autoritate să livreze, la cerere, întreaga documentație a unei licitații – de la invitația la ofertă până la ultimul act adițional. Iar Agenția Națională pentru Achiziții Publice (ANAP) publică anual indicatori de risc, exact ca niște becuri roșii care arată unde merită să sapi. Pe scurt: instrumente există, doar că trebuie folosite.
iMonitor – cum arată watchdog-ul civic
Proiectul iMonitor a pus la treabă voluntari din toată țara și le mulțumim pentru pasiune și eforturi. Au combinat analiza de date (filtre în OpenTender și SEAP) cu vizite pe teren, ca să compare “ce scrie pe hârtie” cu “ce se toarnă pe asfalt” (uneori chiar la propriu).
Proiectul a presupus delectarea contractelor-problemă cu ajutorul unor criterii simple – puțini ofertanți, proceduri lungi, lipsă de documente publice, formarea monitorilor pe platforma internațională Monithon, unde rapoartele sunt ușor de comparat între țări, cereri pe Legea 544 pentru dosarul complet, inspecții la fața locului și discuții cu autoritățile, respectiv comunicarea rezultatelor către presă și instituții (unde a fost cazul).
Ce au găsit monitorii
-
Din 26 de contracte verificate, 23 de autorități au trimis dosarele, dar unele numai până la semnarea contractului; altele au cerut bani pentru fotocopiere sau au trimis link-uri care expirau
-
Instituțiile deschise la dialog – de pildă Grădina Zoologică Brașov – au primit și feedback pozitiv, dovedind că transparența e cel mai bun PR
-
Barierele majore pentru cetățeni rămân limbajul tehnic, PDF-urile “cimentate” și refuzurile abuzive ale unor autorități
SEAP – portalul care ne pune bețe în roate
Platforma națională ar trebui să fie vitrina digitală a cheltuirii banului public, dar în realitate documentele sunt incomplete sau în formate imposibil de prelucrat, interfața este contra-intuitivă, iar filtrele se “strică” dacă nu apeși mai întâi pe „Șterge filtre” și, partea cea mai problematică, pun contract modificat apare ca și cum ar fi nou, ceea ce face imposibil de urmărit istoricul achizițiilor unei instituții.
Consecința? Date proaste, implicare civică slabă și spațiu perfect pentru aranjamente.
Ce fac alții mai bine
-
Ucraina – ProZorro: tot istoricul unui contract în două click-uri; rezultatul? mai puțină corupție, încredere publică crescută
-
Slovacia – Zindex & Otvorené zmluvy: rating public pentru fiecare autoritate și firmă; rușinea funcționează.
-
Mexic – CompraNet: cetățenii pot raporta online neregulile, iar autoritățile răspund public .
Rețeta comună: date deschise + interfețe prietenoase + sancțiuni clare.
Ce avem de făcut ACUM
Policy-brief-ul propune opt măsuri, dintre care cele mai urgente sunt
-
Un SEAP “pentru oameni” – export complet de date, filtre simple, marcarea vizibilă a modificărilor.
-
Open data & aplicații mobile – să poți verifica un contract și de pe telefon.
-
Documente indexate – fără PDF-uri de 500 de pagini la grămadă.
-
Sancțiuni pentru refuzul informațiilor – inclusiv pentru conducerea instituției, nu doar pentru funcționar.
-
Focus pe rezultate, nu pe birocrație – reguli mai suple la achizițiile repetitive.
-
Liste negre pentru firmele care livrează prost – minimum trei ani de pauză.
-
Standard minim de transparență publicat din oficiu.
-
Granturi pentru watchdog-ii civici – formare și finanțare predictibilă.
Cum se poate implica oricine
-
Cereți documente pe Legea 544 – e gratuit și durează cel mult 30 de zile.
-
Folosiți OpenTender.eu ca să vedeți, pe harta României, unde apare “fumul” licitațiilor dubioase.
-
Alăturați-vă rețelei iMonitor sau începeți una locală.
-
Sesizați instituțiile de control dacă ați găsit o abatere.
Concluzie
Transparența nu e un moft, ci prima condiție pentru servicii publice corecte și calitative. Lecția iMonitor arată că, atunci când cetățenii au acces real la date și instrumente simple, chiar și contractele “cu schepsis” devin controlabile. Următorul pas ține de noi – să cerem un SEAP prietenos, legi aplicate și sprijin pentru monitorizare civică. Atunci vom putea spune, fără ironie, că banii publici sunt cheltuiți în văzul tuturor.
