4 meciuri, 4 înfrângeri, inclusiv Polonia-România 6-0. Am mai cumulat înainte alte înfrângeri. Cu totul 13 goluri în acest început sfârșit de campanie. Nu e îndeajuns dacă Hagi și Burleanu își dau demisia, și trebuie să și-o dea, ori dacă criticăm jucătorii pentru greșeli individuale sau de tactică.
Fotbalul românesc are probleme structurale. Trebuie masă mult mai mare de sportivi. Masa mare se poate crea prin infrastructură publică, gratuită, oferită de municipalități, de la curțile școlilor dotate, la baze sportive la nivel de cartier, apoi câteva centre de excelență în țară.
Toți antrenorii cu licențe UEFA A si B de la copii de 6 ani, plătiți, atenție, nu de părinți, ci de municipalitate și statul central, ca in Islanda, in comunitățile sarace.
Copiii din comunități sărace sa fie ținuți în căminele scolilor cu masă si casă si bursă, indiferent că e fotbal sau alt sport sau alt talent pe care l-ar avea copilul prin dublarea bugetului educației.
Odată ce ai masa critică de sport de masă, ai ulterior și performanță. Statul sa se retragă de la seniori, că bugetul nu e sac fără fund, rămâne doar privatul la seniori in prima fază. Ulterior, la seniori e si privatul viitorului, acei copiii in care se investește 10 sau 20 de ani, apoi investesc ei în sport. Oricum, la cât cheltuie statul bani la seniori, mai bine investește în 100 de ori mai mulți sportivi la nivel de copii și juniori.
Apoi, scolile obligate sa își facă cluburi de sport, cu infrastructură refăcută. Ai rezultate, primești mai mulți bani. În a doua parte a junioratului, mergi la cluburi, baza sa fie însă in școli, pentru ca sportul e in primul si in primul rand un proiect de sănătate colectivă, vitalitate individuală si a unei națiuni, ceea ce înseamnă un vast program de educație fizică și mentală, abia apoi vine și performanța.
Am făcut fotbal la U in anii 90. Deși generația mea a devenit campioană națională la juniori, a dat si jucători la echipa națională la seniori, sistemul era profund corupt și viciat. Intrau copiii ai caror părinți cotizau pe teren, infrastructura era varză, metodele invechite, copiii visau numai bani, cum vedeau la seniori, era prea putin accent pe jocul fizic, dur, in viteză, cum îmi plăcea mie.
Acum, au apărut alte probleme, concurezi cu media digitală și cu infrastructuri private care vor sa mențină status quo și afacerile sportive. Nu merge așa, vrei fotbal la nivel înalt, chiar îți trebuie proiect de țară si investitii majore in infrastructură de sport de masă, ca Polonia sau Spania, deceniile trecute, după care vin si rezultatele.
Deci, nu tactici schimbate, că e mingicăreala asta, de pe azi pe mâine, ci structuri modificate, pe decenii.
Nici măcar nu ar trebui sa fie bazat un astfel de plan posibil strict pe voința colectivă, că nu ai voință unde nu ai conștiință, ci folosind statul ca monopol legitim al forței fizice, ca să il parafrazăm pe Weber, prin revitalizarea corporală a României, fără conotații eugenice, ca proiect de securitate națională.
No, dacă tot vrem suveranism, măcar să îi dăm conotații mai suculente, nu lozinci.
