Sorin Grindeanu a declarat, ieri, că ar fi de acord cu rotativa propusă de PNL, USR și UDMR pentru formarea unui nou guvern, cu condiția să se înceapă cu PSD și cu el prim-ministru. Domnul Grindeanu nu are motive să blufeze, chiar își dorește să revină urgent ”în fruntea bucatelor”, și nu doar el, ci toate găștile și rețelele clientelare din jurul PSD, printre care cele vizează resursele naturale și minerale ale României sunt în primul rând.
De ce domnul Grindeanu nu avea motive să se grăbească
Cinicul calcul politic și electoral arată că domnul Grindeanu n-ar fi avut de ce să se grăbească, și cu atât mai puțin să se grăbească într-un mod în care să înfunde și mai mult PSD în susținerea publică. Electoral, nici el, nici PSD nu aveau nevoie de o moțiune de cenzură într-un moment în care popularitatea lui Ilie Bolojan și a PNL se eroda accelerat, în mod organic, după măsurile de austeritate și când AUR (principalul lor competitor de bazin electoral) stagna. De ce să-l resusciteze domnul Grindeanu pe Ilie Bolojan, de ce să ajungă să fie umilit de George Simion?
De ce s-ar fi grăbit domnul Grindeanu să apară, zi de zi, în lumina reflectoarelor cu tinichelele OUG 13 și Nordis zornăindu-i pe piept? Mă rog, votanții PSD cel mai probabil sunt insensibili la tema asta, dar de mobilizat pe cei ai competitorilor liberali cu siguranță OUG 13 are potențial (chit că, ulterior toamnei lui 2021, miniștrilor liberali de la Justiție li se pot reproșa destule).
Cu Nordisul la fel – tot mobilizare a competitorilor de dreapta produce, că în zona PSD AUR n-ar fi de mirare că domnul Ciorbă și doamna Vicol să pară un fel de Robin Hood și Lady Marian care ”fac dreptate” prin pădurea capitalismului autohton (că nu dintre cei mai săraci români s-au numărat clienții Nordis, ci dintre cei care au făcut facultăți, care le permit să profesează în domenii și la un nivel ce le asigură venituri peste medie; adică ”trotinetiștii”, ”corporatiștii”, ”progresiștii”, ”oengiștii” etc. cum sunt etichetați, în mod peiorativ, de influencerii în vogă prin zona suveraniștilor de toate culorile).
Și atunci, de unde graba asta să ajungă PSD, cu domnul Grindeanu în frunte, la Palatul Victoria, când o putea face, în stil de ”mari salvatori ai nației”, peste un an, când se împlinea, oricum, rotativa. Că nici măcar zâmbete nu stârnește motivarea că s-ar sacrifica din patriotism pentru nație și nici chiar idioței de grupa mică nu sunt strategii politici ai PSD.
Riscul umilirii în fața AUR (cu procente electorale virate instant către George Simion) și cel al mobilizării susținătorilor PNL-USR, trebuie să aibă o miză care să acopere și să justifice pierderile. Iar miza asta există și chiar dacă nu e super-evidentă – anii de direcționat milioanele de euro din subvențiile publice către propagandă mascată în presă, își spun cuvântul – nu chiar secretă. Și, încet, încet, iese la suprafață.
Controlul contractelor din bugetele companiilor de stat, a celor de infrastructură și proiectele ”strategice”
Cine și cum controlează companiile de stat (de la cele profitabile până la cele falimentare, dar care oferă rente clientelei politice, chiar mai generoase decât cele profitabile) e doar primul nivel. Cel care a trecut, cât de cât, testul ”sticlei” și al camerelor de știri, chiar dacă bruiat puternic de abordările politicianiste.
Asaltul asupra resurselor naturale și minerale ale României, precum și a contractelor de infrastructură, conservarea și consolidarea rentelor din aceste domenii au fost mult mai puțin vizibile.
Scandalul de corupție din jurul baronului PSD de Bistrița-Năsăud, Radu Moldovan, s-a aprins și s-a stins în două zile. Asta chiar dacă (sau poate tocmai din cauza asta) în dosar e prinsă Frasinul, cea mai mare și mai cunoscută firmă de exploatare a pădurilor din România, din perioada de glorie a Cartelului Lemnului, când milioanele de metri cubi de lemn tăiați cu și fără acte ajungeau cu prioritate la Schweighofer, Kronospan sau Egger. De la ras pădurile, Frasinul a trecut la contracte de infrastructură. Un prim dosar de corupție, deschis acum aproape patru ani împotriva firmei și a patronului acesteia, Traian Larionesi (zis și ”Fierăstrăul Codrilor”), băltește prin instanțe, și nu-l împiedică cu nimic să câștige contracte de infrastructură publică peste tot prin țară, din care a încasat către 600 de milioane de lei doar anul trecut (asupra subiectului vom reveni pe România Curată/ Verde Curat).
Bistrița-Năsăud e județul care l-a propulsat în ”politica mare” pe Bogdan Ivan. Aproape peste noapte, domnul Ivan a trecut de la statutul de parlamentar la cel de ministru al Economiei și apoi al Energiei, dar și prim-vicepreședinte al PSD. Pe România Curată și Verde Curat am arătat cum, în timpul mandatului lui la Economie, domnul Ivan a împins trei proiecte miniere pe lista celor declarate ”strategice” (în baza Regulamentului Materiilor Critice/ CRMA) de Uniunea Europeană, fapt care le oferă facilități și favoruri uriașe în timpul procedurilor de avizare și autorizare, dar și finanțări europene cumulate de aproximativ 615.000 milioane de euro.
Interesele sunt, pe de o parte, contractele subsecvente (către cine vor di direcționate aceste sume), că nu degeaba l-a apărat Ivan pe directorul general al SALROM, Dan Constantin Dobrea, nașul de primarului de Galați și, la rândul lui, prim-vicepreședinte PSD, Ionuț Pucheanu, după scandalul dezastrului de la Praid de anul trecut, când a dat vina pe castori și activiști pentru că a ignorat măsurile pe care specialiștii le recomandaseră conducerii companiei pentru a preîntâmpina infiltrarea apei și, apoi, prăbușirea salinei. SALROM dezvoltă proiectul de grafit de la Baia de Fier (jud. Gorj), unul dintre cele trei ”strategice” din România.
Tot pe România Curată și Verde Curat am dezvăluit că în un al doilea proiect, cel de extragere al magneziului de la Budureasa (jud. Bihor) e controlat direct de fostul prieten din copilărie și fost asociat de afaceri al lui Sorin Grindeanu, Vasile Sebastian Albulescu.
În cazul celui de-al treilea proiect, de aur și cupru de la Rovina (jud. Hunedoara), domnul Grindeanu, în persoană, s-a deplasat, alături de alți lideri PSD, la sediul subsidiarei din România a companiei canadiene Euro Sun Mining, pentru a le promite o lege cu dedicație. O lege care excede cu mult facilitățile oferite de Regulamentul CRMA, mergând până la exproprierea cetățenilor români în interesul companiilor miniere private, restrângerea și chiar blocarea accesului la justiție al cetățenilor români și al comunităților locale și ignorarea legislației de protecție a mediului.
PSD s-a prezentat cu legea în Parlament, susținută de o listă record de senatori și deputați, printre care și un număr semnificativ, de 18 semnatari de la AUR, în frunte cu George Simion. Ca să aflăm, ulterior, că domnul Simion își făcea campanie electorală, anul trecut, cu directorul executiv al unei asociații de interese miniere, PATROMIN, care a făcut lobby, la București și Bruxelles, în favoarea legii.
În urma mobilizării civice, amplificate de dezvăluirile România Curată și Verde Curat, inițiativa legislativă a fost respinsă în Senat, a primit un avertisment de pre-infringement de la un vicepreședinte al Comisiei Europene și un punct de vedere devastator din partea (încă) Guvernului Bolojan. Dar decizională e Camera Deputaților, unde dezbaterile din comisiile de specialitate și votul final a fost amânat pentru la toamnă. Și chiar dacă legea va fi respinsă (atenție, nu e, și ar fi avut timp să o facă), toate aceste proiecte așteaptă avizări și autorizări de la ministere și/sau instituții din subordine sau sub control guvernamental.
În Energie, acolo unde ajuns ministru după portofoliul de la Economie, domnul Ivan i-a ținut spatele fostului CEO Hidroelectrica Karoly Borbely, până când România a pierdut niște zeci de milioane de euro din PNRR, CCR tocmai a declarat ca fiind neconstituțională protecția ariilor naturale protejate. Legea asta nu e suficientă pentru a direcționa din bugetul Hidroelectrica alte sute de milioane de euro către proiecte total perdante economic (chiar în comunicatul de presă de după decizie, CCR arată că limitele siturilor Natura 2000 nu pot fi atinse și, cel puțin în două cazuri, asta ar trebui să oprească distrugerile). Dar sub aparenta percepție publică de deblocare, sunt de așteptat decizii de avizare și autorizare (inclusiv hotărâri de Guvern) care să mute sutele alea de milioane de euro către conturile unei firme controlate de un condamnat penal definitiv pentru manipularea bursei.
Departe de a oferi o imagine exhaustivă, putem să ne facem o idee de ce domnul Grindeanu și rețelele și găștile de interese din jurul lui se grăbesc să aibă controlul total și fără cenzură al guvernării acum, prin proxy (ca să limiteze daunele de imagine), dar și direct (dacă varianta prin proxy a căzut), cu un an înainte de termenul prevăzut inițial în rotativă.
Dacă domnului Grindeanu îi iese mutarea – să aibă Guvern minoritar PSD, susținut de PNL, UDMR și USR, acum, urmat de PNL, UDMR și USR la guvernare în ultimele luni dinainte de alegeri – ar avea și o perioadă în care să joace cartea opoziției pentru a recupera electoral. Dacă nu, măcar sunt cu conturile pline pe mai multe generații, indiferent dacă PSD dispare, devine irelevant ori se transferă în AUR, acolo unde mulți dintre cei ca Olguța Vasilescu, Claudiu Manda ori Paul Stănescu s-ar simți poate chiar mai confortabil decât în PSD.
Abonează-te, gratuit, acum, la newsletter-ul investigațiilor de mediu Verde Curat, realizat de Mihai Goțiu și România Curată, pentru a nu rata dezvăluirile din spatele afacerilor cu resursele naturale și minerale ale țării noastre:
TOP 10. Care sunt cele mai poluate și cele mai puțin poluate zone din București și Ilfov (raport)
