Siguranța energetică națională și râmele mov. O lege a încins spiritele în Camera Deputaților, dar a trecut neobservată în ciuda mizei uriașe

Cu doar trei voturi împotrivă, propunerea legislativă de declarare a unor proiecte hidroenergetice ca fiind ”de importanță strategică pentru siguranța energetică și națională” a primit raport favorabil din partea Comisiei pentru Industrii și servicii din Camera Deputaților, în această săptămână (marți, 24 martie).

Propunerea, inițiată de fostul ministru al Energiei, acum deputat PNL, Sebastian Burduja, este una dintr-un lung șir de legi și ordonanțe de urgență prin care s-a încercat și se încearcă legalizarea cheltuielilor de sute de milioane de euro (650 de milioane, conform unor estimări) în proiecte hidroenergetice comuniste continuate, după 2009, fără avize și autorizări, cu afectarea mai multor râuri, parcuri naționale și a altor arii naturale protejate.

După cum a recunoscut chiar inițiatorul, propunerea legislativă are ca scop eludarea legislației naționale și a directivelor europene de mediu, pentru a permite cheltuirea a altor aproximativ 350 de milioane de euro pentru finalizarea lor. ”Declararea proiectelor hidroenergetice ca fiind de securitate națională e singura portiță din regulamentul european care permite derogări. Este singura cale de a finaliza aceste proiecte”, a spus, în timpul ședinței, Sebastian Burduja.

Cu excepția câtorva observații critice din partea unor deputați USR și a unor comentarii fanteziste, din partea unui reprezentant AUR, propunerea a avut o largă susținere în Comisia pentru Industrii. Sunt, însă, proiectele în discuție, cu adevărat de siguranță națională? Experții și reprezentanții societății civile prezenți la dezbatere au spus că nu, lucru care a agitat apele în comisie, aceasta fiind aproape de punctul în care să fie suspendată.

Miturile de promovare a proiectelor distructive de ape și parcuri naționale

Pentru justificarea propunerii legislative s-au adus în discuție mai multe argumente: că ar fi deja finalizate în proporție de până la 98%, că România ar avea prea multe zone naturale protejate pentru ”peștișorii aurii și râmele mov”, că distrugerile de mediu ar fi deja produse și, mai ales, că proiectele în discuție ar asigura producția de energie în bandă – cel din urmă fiind cel mai des invocat.

În realitate, procentul de realizare al proiectelor în discuție este sub 70% (în cazul unora chiar 1-2%), lucru evident și din sumele vehiculate (ar mai fi de cheltuit 350 de milioane de euro din totalul estimat de 1 miliard, poate chiar mai mult). România este departe de a fi un reper european în domeniul ariilor naturale protejate (cu un procent de 23-24% din suprafață, față de 30% țintă asumată la nivel european; din care 1-2% cu protecție strictă, dintr-un obiectiv asumat de 10%).

Distrugerile majore de mediu se produc DUPĂ darea în folosință, iar exemplul cel mai clar vine de anul trecut, din Bosnia și Herțegovina, unde un proiect similar, început în perioada comunistă, finalizat anul trecut cu ignorarea specialiștilor și a opoziției civice, a provocat un dezastru de mediu la doar câteva luni după inaugurare.

Imaginile unui dezastru anunțat. Uite ce ne poate aduce proiectul aflat, astăzi, pe ordinea de zi a Ministerului Mediului

În fine, cel mai mare mit este cel al producției de energie în bandă. România Curată și newsletter-ul de mediu Verde Curat a discutat cu Cornel Ilinca, specialist în hidroconstrucții și hidroenergie, care a fost prezent și la ședința Comisiei pentru Industrii, care l-a desființat.

Portița pentru testarea Uniunii Europene

Că propunerea legislativă este una cu dedicație pentru proiectele în discuție (și nicidecum una cu aplicabilitate generală) a recunoscut-o chiar inițiatorul, care a arătat că ”artificiul” semantic ar fi singura portiță prin care Uniunea Europeană s-ar putea lăsa păcălită și n-ar deschide infringement împotriva României.

”Propunerea mea legislativă este rezultatul discuțiilor cu Comisia Europeană, cu alte ministere și singura cale prin care aceste hidrocentrale se vor finaliza. Este singura cale”, a spus Sebastian Burduja, chiar la începutul ședinței, la discuțiile legate de ordinea de zi.

Poziție pe care a întărit-o când s-a ajuns la discuțiile pe fond. ”Declararea proiectelor hidroenergetice ca fiind de securitate națională e singura portiță din regulamentul european care permite derogări. Este singura cale de a finaliza aceste proiecte. CSAT va decide, dar sintagma de securitate națională este singura acceptată la nivel european, singura cale de a duce la bun sfârșit investiții care sunt la 80, 90, 98% finalizate”, a repetat fostul ministru ale Energiei.

Claudiu Manta (PSD, a subliniat și el că e o altă încercare după mai multe modificări legislative care au eșuat (unele pentru că n-au produs niciun efecte, altele căzute la Curtea Constituțională – n.a.): ”Nu este primul proiect de lege care își propune să rezolve această problemă. Și noi, cei de la PSD, am avut chiar mai multe. Cred că niciodată nu este prea puțin ca să încercăm măcar să dăm drumul construirii acestor hidrocentrale. Este un proiect de genul ”hai să mai facem o încercare”, pentru că este păcat de ce este acolo. Pur și simplu sunt, cred că 9 hidrocentrale cu grad de finalizare 70, 80, 90%, adică eventualul prejudiciu asupra mediului a fost deja făcut”.

Râmele mov și energia în bandă

George Mădălin Borș (PSD) a fost cel care a adus în discuție mitul energiei în bandă, pentru care ar trebui sacrificate ”râmele mov”, chiar dacă a scăpat și un porumbel, numindu-le ”micro-hidrocentrale”: ”Este o inițiativă foarte bună. În primul rând, ca să ai o energie ieftină, trebuie să o ai. Fiecare proiect hidroenergetic nu face decât să pună o piatră la temelia unui sistem predictibil. Un sistem care să asigure și tranziția către verde, dar să asigure, în primul rând, sustenabilitatea. Ori sursele de producție în bandă aici este baza lor, fix în aceste micro-hidrocentrale. O să merg la Senat să susțin, pentru că chiar avem nevoie de energie în bandă (…) Ok, trebuie să existe și peștișorii aurii, și râmele mov și orice vietate, dar cred că omul trebuie să aibă întâietate. Și trebuie să asigurăm accesul la o energie sigură și ieftină”.

Ideea e fost întărită și de vicepreședinta Comisiei, Cristina Prună (de la USR, partid în care, totuși, are o opinie în minoritate pe acest subiect). ”Cred că proiectul ăsta de lege vine cumva să spună că ne dorim în continuare hidroenergie în România și investiții în energie verde, în energie în bandă, ceea ce din punctul meu de vedere e un lucru bun”, a spus aceasta.

Care energie în bandă?

Ferm împotriva proiectului s-au pronunțat doar reprezentanții zonei civice și specialistul Cornel Ilinca, venit la ședință.

”Proiectul e justificat sau încearcă să se justifice prin nevoia de securitate națională, însă nu există nicio analiză juridică sau tehnică cum că aceste proiecte ar ajuta la securitatea energetică a României”, a arătat Raluca Petcu, reprezentantă a Consiliului Economic și Social (CES), care a avizat negativ propunerea legislativă. Aceasta a subliniat derogările grave de la legislația de mediu (prin evitarea procedurilor de evaluare a impactului), cea a privitoare la proprietatea privată ori la achizițiile publice. ”Această propunere încalcă legislația de mediu națională, dar și directivele europene, ceea ce, din punctul nostru de vedere, va duce la un infringement pentru România”, a spus Raluca Petcu.

Intervenția a generat un atac al unui alt vicepreședinte al Comisiei, Ilie Toma (PSD). ”Vreau să vă pun o întrebare. Cunoașteți diferența dintre energie regenerabilă și energie în bandă?”, a întrebat acesta, pretinzând că reprezentanții societății civile trebuie să răspundă parlamentarilor, nu invers! Apoi s-a grăbit să ofere el răspunsul: ”Energia în bandă e ca și un motor termic, îi dai cheie când vrei tu, când ai nevoie mai mare, când sunt necesități. Energie regenerabilă, când bate vântul, când e soare, când vrea Dumnezeu. Ideea de a proteja mediul e bună, însă investițiile începute în 1980, 85, 90, nu erau în concordanță cu legile Uniunii Europene de astăzi. Deci nu poți opri o investiție doar pentru că protejează mediul. Și așa suntem o țară de arii protejate, cred că cel mai mult în Europa. Și așa suntem un pas înainte la toate țările mari, capitaliste, producătoare, în protecția mediului și în alte treburi”, a spus Ilie Toma, contrazis, însă, de realitate și de specialiști în tot ceea ce a afirmat.

O primă replică a primit, chiar în ședință, de la expertul în hidroenergie, cadru universitar la Universitatea Tehnică de Construcții București, Cornel Ilinca. ”Unele din aceste amenajări hidroenergetice țin să vă spun că nu sunt în bandă. Dacă nu au lac acumulare, nu pot să facă livrare”, a spus acesta. Cornel Ilinca a atras atenția și asupra faptului că tocmai faptul că proiectele au fost gândite în anii 80 ai secolului trecut, nu mai au relevanță tehnico-economică la ora actuală, cu atât mai mult în condițiile în care debitele au scăzut mult față de acum aproape jumătate de veac.

”Un abuz terminologic grosolan”

Specialistul a comentat, pentru România Curată și Verde Curat, și pretenția că proiectele în discuție ar fi de ”securitate națională”

„Proiecte de securitatea națională în domeniul hidroenergiei” reprezintă un abuz terminologic grosolan pentru a ocoli legi naționale și directive europene, ne-a declarat Cornel Ilinva

Legile invocate în textul PL-x nr. 3/2026 nu susțin excepția, și tocmai acestea demontează argumentul conform căruia există deja legi care plasează energia sub umbrela securității naționale pentru a evita avizele de mediu, fiind o dezinformare juridică.

Legile invocate în expunerea de motive au scopuri total diferite, să le explicăm:

• Legea nr. 120/2019 (Transportul energiei): Se referă strict la proiecte de importanță națională. Deși instituie anumite simplificări administrative, acestea sunt minimale și nu utilizează sintagma „securitate națională” pentru a crea o imunitate juridică în fața legislației de mediu.
• Legea nr. 185/2016 (Proiectul BRUA): Definește proiecte de interes național. Obiectivul ei a fost facilitarea procedurilor de expropriere și acces pe terenuri, nicidecum încadrarea investițiilor în regimul special al legilor de siguranță națională pentru a eluda legislația de mediu.
• Legea nr. 362/2018 (Securitatea Cibernetică/NIS): Aceasta vizează operatorii de servicii esențiale și infrastructura critică din perspectiva atacurilor cibernetice. Deși o agresiune asupra acestora reprezintă o amenințare la adresa siguranței statului, legea se ocupă de protecția rețelelor, nu oferă „cec în alb” dezvoltatorilor imobiliari sau energetici pentru a ignora impactul asupra mediului.

”Este o eroare fundamentală de raționament a pretinde că finalizarea unei hidrocentrale, indiferent de dimensiune și de stadiul de execuție, reprezintă o problemă de supraviețuire a statului român, justificând astfel distrugerea iremediabilă a naturii.

Securitatea națională, în sensul său constituțional și legal, vizează apărarea țării, contracararea spionajului, a terorismului și apărarea integrității teritoriale. Producția de energie electrică este o componentă a securității economice, care nu poate fi utilizată ca un mecanism automat de suspendare a normelor europene de mediu”, spune Cornel Ilinca.

La finalul comentariului solicitat, acesta a scos în evidență și lipsa de competență a CSAT pentru a decide în domeniul derogărilor de la legislația de mediu. ”Conform Constituției României, Consiliul Suprem de Apărare a Țării (CSAT) nu are atribuția de a decide, prin hotărâri administrative, care investiție economică excede legislația de mediu. Transformarea CSAT într-un organism de avizare „supra-ecologică” reprezintă un derapaj instituțional care vulnerabilizează statul de drept și expune România unor proceduri de infringement inevitabile din partea Comisiei Europene. Securitatea energetică înseamnă eficiență economică, sustenabilitate și reziliență climatică, nu proiecte anacronice impuse arbitrar sub pretextul „securității naționale””, a încheiat Cornel Ilinca.

Care siguranță națională?

După decembrie 2017, când Curtea de Apel București a anulat autorizațiile de construire a proiectului din Parcul Național Defileul Văii Jiului, au început demersuri de ocolire a legislației de mediu din România și a directivelor europene, pentru a justifica cheltuielile uriașe făcute până atunci de Hidroelectrica și pentru a le finaliza. O primă încercare a fost aceea de a declara proiectele ca fiind de interes public major. Dar răspunsurile din partea Comisiei Europene au arătat, așa cum e prevăzut și în directive, că interesul public major este protecția mediului. Astfel că legea nu a ”ajutat” cu ceva pe inițiatori.

O altă propunere legislativă a căzut testul de constituționalitate la CCR, iar o alta se află, de la sfârșitul anului trecut, pe agenda CCR, în urma sesizării depuse de președintele României, Nicușor Dan. Sesizarea a fost pe ordinea de zi a CCR și miercuri, 25 martie, dar a primit o nouă amânare.

E puțin probabil, însă, chiar dacă și această propunere legislativă va fi adoptată, că va rezista controlului de constituționalitate ori că ar putea convinge Comisia Europeană cu privire la statutul real al ”siguranței naționale” al proiectelor în discuție. Cu atât mai mult cu cât, recent, comisara europeană de Mediu, Jessika Roswall, a argumentat în sens contrar, că soluțiile bazate pe natură (cum ar fi refacerea zonelor umede de la granițele Finlandei și Poloniei, cu Rusia, respectiv Belarus) sunt cele care, în mod real, ar putea oferi bariere care să apere mult mai eficient împotriva unor invazii.

Natura protejează împotriva invaziei Rusiei. Uite ce trebuie să citească cei care susțin că distrugerea ei ar fi o problemă de securitate națională, dar și ministrul Apărării

Mai mult, după dezastrul cauzat, în 2023, de aruncarea în aer a barajului hidroenergetic Nova Kahovka, de pe Nipru, respectiv, la începutul acestei luni, a unui baraj hidroenergetic de pe Nistru, care a lăsat fără apă o parte din Republica Moldova, arată că asemenea construcții sunt ținte și vulnerabilități în cazul unui conflict armat, nu obiective de siguranță națională.

Pe lângă Comisia de Industrii și servicii a Camerei Deputaților, de unde provin majoritatea semnatarilor, pe lângă Sebastian Burduja, propunerea legislativă mai are nevoie de raport de la Comisia pentru Mediu, Comisia Juridică și Comisia pentru Apărare, înaintea votului din plen. Cameră decizională va fi, apoi, Senatul.

România Curată și newsletter-ul de mediu Verde Curat sunt singurele instituții media autohtone care și-au asumat să investigheze și să monitorizeze în mod sistematic situația proiectelor în discuție. În această lună, împreună cu un jurnalist din Bosnia și Herțegovina, Vladimir Kovacevic, am câștigat o competiție finanțată de Journalismfund Europe, cu proiectul ”Dams of the Past, Costs of the Present (Hydropower megaprojects in Romania and Bosnia and Herzegovina)”.

Pentru a nu rata relatările, interviurile și investigațiile pe acest subiect (dar și legate de alte subiecte de mediu) te poți abona, acum, gratuit, la newsletter-ul Verde Curat.

 

 

 

A venit motivarea cererii prin care Romsilva și directorul ei general, Jean Vișan, ne-au dat în judecată și ne cer despăgubiri uriașe:

Suma uriașă pe care directorul general al Romsilva ne-o cere ca despăgubiri, după dezvăluirile despre asocierile unor șefi din instituție cu Mafia Lemnului