E drept, sunt câteva sute de kilometri bune între București și Vatra Dornei. Iar din autostradă doar niște cioturi s-au dat în folosință. Apoi, când schimbi noxele pe care le inspiri, zi de zi, într-un mare oraș cu respirația unor păduri de pini, brazi și mesteceni, nu-i de mirare că plămânii sunt primii care îți semnalizează că ai ajuns într-o altă dimensiune.
Dar nici distanța, nici ozonul nu sunt singurele explicații pentru sentimentul că, vreme de câteva zile, la sfârșitul săptămânii trecute, am nimerit într-o altă lume. Ci viziunea. Și oamenii. La București, în vestita Casă a Poporului, un grup organizat de deputați, s-a trezit, tot săptămâna trecută, să scoată de la naftalină o propunere legislativă pentru măcelărit ariile naturale protejate. Cică ține de sănătatea și siguranța publică să faci praf niște râuri și păduri excepționale ca să scoți din insolvență firma controlată de un condamnat penal definitiv (pentru detalii aici).
La Vatra Dornei, conferința EUnviRO2025 (Environmental protection and conservation in the context of current climate changes and geopolitical challenges – vezi aici) a început cu o discuție despre diplomația de mediu, studiu de caz fiind înființarea unui parc natural transfrontalier, de o parte și de alta a graniței dintre România și Ucraina – Bucovina Peace Park. Nu pe dat cu părerea, ci cu studii pe teren, discuții cu oamenii și primarii din zona vizată, cu probleme identificate și rezolvarea lor. Da, e cu totul dintr-o altă lume (și cu o altă lume) discuția. Nici nu știu ce mi-a făcut mai mult bine – aerul pădurii a cărei lizieră era la vreo două sute de metri de Centrul care a găzduit conferința ori ce s-a discutat în cadrul evenimentului.
N-o să vă fac acum o dare de seamă. Găsiți aici rezumatul prezentării despre Parcul Păcii Bucovina, iar aici lista cu toate rezumatele conferinței. Că n-au fost doar despre Peace Park, ci și despre pădurea Zamostea (și despre flora ei excepțională, dar și despre distrugerea care o așteaptă), despre aridizarea și deșertificarea terenurilor agricole din România, despre cum se poate comunica mai bine știința climatică, despre lobby-ul și interesele clientelare din spatele proiectelor distructive de mediu și să-mi fie cu iertare că nu pomenesc aici toate subiectele conferinței. Dar sper să apuc să revin, pe bucăți.
Acum, vă arăt doar câteva fotografii. Ca să vă fac, un pic, invidioși, că eu am fost acolo. Cele din natură sunt de la intrarea în Tinovu Mare – dacă treceți prin zonă, merită să vă opriți măcar pentru o plimbare scurtă (traseul amenajat se face în pas de plimbare, dus-întors, într-o oră). Și felicitări (cu mulțumiri) lui Marcel Mândrescu, pentru cea mai informală, dar și cea mai consistentă și aplicată conferință la care am fost.
PS: Cât despre ce se discuta despre arii naturale protejate la București în astă vreme aici.
Credit foto: EUnviRO2025
Ajută-ne să te ținem la curent cu cele mai importante știri de mediu. SUSȚINE ROMÂNIA CURATĂ! Doar aici poți citi știrile despre ape și păduri pentru care alții iau bani ca să nu apară! DONEAZĂ, ACUM (CLIC)!
