Câteva gânduri pentru cei ce nu se tem să gândească. Pentru cei care au frământări nu pentru cei care știu totul: ei să citească horoscopul. Până mai suntem lăsați.
Una dintre marile pricini ale războiului – o spun rușii cu toată gură – este teama de a pierde definitiv Ucraina. Adică Ucraina a intrat în faza în care va fi pierdută pentru totdeauna. Și nu neapărat în sensul unei părți componente administrativ teritorială ci într-un sens mult mai profund.
Vorbim de Ucraina ruptă de Rusia într-un sens aproape metafizic: de înstrăinare totală, de valori radical diferite. Care să devină dintr-un spațiu cultural comun, spațiu străin și chiar dușman. Și cu Bielorusia e la fel. Rusia se teme că-și pierde raza de influență și atracție pe spațiul pe care-l consideră intim parte a sa. Și pierdere de identitate – asta e teama lor abisală.
Această teamă de pierdere totală din raza ”lumii ruse” e o temere, o frică și o angoasă rusească teribilă. Ucraina este un simptom în interiorul temerii de autodizolvare. Cât e de reală această teamă nu-mi dau seama. Dar aici e o cauză importantă. Dar sunt mai multe.
Discuțiile acestea le-am avut de nenumărate ori cu prieteni ruși, bieloruși și ucraineni. De mai mult de 15 ani.
Acum mai bine de 10 ani am băut o cafea la Kiev și Minsk și am discutat cu prietenii de generație. Lucrul care-mi sărea în ochi era faptul că tot tineretul și toată hipsterimea urbană era cuplată pe filiera Varșovia-Berlin-Londra sau pe cea Budapesta-CEU-SUA. Moscova și Petersburgul, care e la doi pași de ei și e fosta lor veche capitală, era în imaginarul lor ceva mult mai departe decât New-York-ul. Această distanțare s-a întâmplat în doar 20 de ani. Părinții și bunicii lor care erau educați în cele două capitule de Imperiu aveau nepoți și copii care nu mai aveau nimic cu cele două centre.
Repet: asta s-a întâmplat în maxim 30 de ani. Ruptura a început radical cu generația mea în epoca perestroika când ne-am declarat ”ultimii americani”– noi am fost mai americani decât americanii. E o poveste lungă: în ”copii dingo” explic fenomenul.
Replica mea este simplă: ”rebiata”, dragilor ați încurcat strategia. Asta înseamnă că voi, rușii, statul rus, cele două capitale, centrele urbane importante, nu aveți ce să le oferiți: ”dragoste cu forța e viol” zice proverbul rus. Unde-i soft power-ul vostru? Vâ je Imperia, sila cum spune Pelevin în Generația P – Voi sunteți Imperiu, o forță strașnică sau ba? Unde-i puterea voastră de atracție? Ce înseamnă asta? Asta înseamnă economie, investiții imense în educație, universități, tehnologie, cultură de masă, centre de cultură, centre urbane. Unde-s toate astea? Distruse. Ce face elita voastră? Jefuiește imperiul, bagă bani în vile și iahturi, cumpără cartiere în Monaco și Londra. Nici măcar vodka nu mai este rusească. Și bagă bani în tancuri. Luați exemplu de la fratele vostru siamez – SUA. Voi aveți un scriitor Pelevin care explică toate astea bine – Începeți cu Generația P.
Bun. Atâta timp cât nu aveți ce oferi și totul e pe cont propriu, totul e pe jaf, acumulare și tancuri – asta semănați, asta o să culegeți. Rezultatul? Îl avem acum: catastrofal. Vreți supunere cu tancul? E moarte.
În acest moment pot spune că Rusia nu este un Imperiu ci un stat cu ”rămășițe” ale Imperiului: e un stat reactiv și revanșist. Unde a fost Rusia ultimii 20 de ani? De ce nu a încercat să-și apere interesele prin soft power, prin economie, știință, tehnologie și cultură mai întâi? Elita a fost ocupată să-și jefuiască țara și poporul?
Dovadă că regimul Putin al Rusiei nu este un model pentru nimeni. Faptul că recurge la forța militară de o manieră atât de violentă ne spune să e un stat slab, nu puternic. Războiul e cea mai proastă opțiune strategică pentru regiune, pentru lume și mai ales pe termen mediu și lung, printru Rusia. Cu tancul nu construiești identități. Iar o Rusie slabă e o Rusie și mai periculoasă decât o Rusie rațională, responsabilă și puternică. Să ne ferească Dumnezeu de anarhia rusă.
Repet: războiul acesta este semnul neputinței totale care reacționează în stil rusesc – totul sau nimic – cu riscul de a-și dizolva propria țară. Un act de resetare sinucigaș, cu șanse de izbândă spre zero: nu poți să fii singur împotriva lumii negociind doar cu tancul. Când doar tancul negociază moartea e aproape.
Pe partea cealaltă – Londra. Doar ca exemplu. Îmi aduc bine aminte anii 90: anii legitimării crimei ca stil de viață. Experții occidentali ne asigurau că e ok: terapia trebuie să fie de șoc – precum bandiții și rakeții. Eu nu uit și nu iert asta niciodată: când crima a fost legitimată de forurile internaționale ca stil de viață. Revanșa celor nedreptățiți se întoarce.
Dar să revenim. Îmi aduc bine aminte comportamentul primilor oligarhi. Emblematică rămâne judecata la Londra dintre Berezovski și Abramovici. Era halucinantă situația. Doi oligarhi ruși, vin în inima Imperiului financiar al lumii – elita bună globală să-i judece. Totul arată ca în cele mai dure filme cu mafioți. Se învinuiesc de sume imense: nu vorbim de milioane ci de miliarde de dolari. Caz unic în istorie. În învinuirile lor ies la iveală felul în care au făcut acele averi colosale: furt pe față, jaf ca în codru. Vorbesc ca ultimii pușcăriași de școală sovietică – cu amenințări, cu gâturi tăiate, amenințări cu moartea familiei, cu tot ce presupune lumea criminală. O adevărată ”razborka” banditească de hoți în lege. La Londra în direct.
Din toată acea judecată reiese clar un lucru: doi criminali care au jefuit un Imperiu se judecă în altă capitală de Imperiu cine să le legitimeze averea furată. Întra-o justiție decentă ei trebuiau arestați, averea preluată și întoarsă statului. La ce aveau pe conștiință acești băieți, de la Berezovski și Abramovici până la Hodorkovki, doar pușcăria era locul lor de odihnă. Pe unii i-a legitimat Putin, pe alții Londra.
În realitate ce s-a întâmplat între cei doi? S-a ajuns la o pace. Au primit ambii cetățenia britanică, au investit toți banii furați din Rusia în Londra și cei mai mari bandiți ai lumii la acea vreme, criminali cu acte în regulă, au devenit niște respectabili domni civilizați ai bătrânei capital imperiale britanice. Unul și-a luat și un club de fotbal – mărunțiș.
Cinismul imperial britanic nu are limită – până și criminalii ruși au rămas profund impresionați: și toți s-au mutat la Londograd, cum l-au rebotezat mafioții ruși. Din respect pentru criminalitatea nobilă britanică Rasputin a început să vorbească în engleză iar copiii lui au plecat toți la Oxford și Cambridge. Vor deveni respectabili urmași ai coroanei britanice: așa s-a călit nobilimea imperială devotată coroanei. Cu mult furt și sânge.
Acum ce se întâmplă la Londra? Le sunt confiscate averile. Cinismul la puterea a doua: doar cinismul britanic imperial poate umili cu adevărat cinismul criminalilor imperiali ruși. Asta trebuia făcută de prin anii ’90, organizat, legal, justițiar – nu legitimați. Dar…. mai bine tăcem. Ce mai însemnă azi ”puterea de lege” și ”starea de excepție”. Ciocul mic că vine poliția de la Ministerul Adevărului.
În această lume ipocrită trăim. Falsă, neadevărată: construită fundamental greșit. Care de la un punct încolo nu poate să nu producă război. Și mă tem că el e doar la început.
Mă întreabă unii răutăcioși de ce scriu acum mai mult despre compasiune, bunătate, solidaritate, pace și dragoste și nu despre război. Simplu: a scrie despre rău și ură e cel mai facil. A scrie despre ură în timp de război este atât de ușor și atât de spectaculos și impresionant – ca și cum ai arunca gaz pe foc. Vei fi aplaudat cu spume.
Dar eu am alte principii. Eu sunt convins că Puterea stă în Adevăr, Adevărul în Bunătate, Bunătatea în Curaj – și el trebuie rostit mereu. Atât cât putem.
Și cu toate acestea: nimic nu poate legitima un război de ocupație – nimic, niciodată. De aceea regimul Putin va pierde acest război.
Pace
Foto: din clipul Shortparis.
1. Puterea sta in arme, bani, santaj iar acesta este un adevar!
2. In toata istoria umanitatii razboaiele au fost de ocupatie, unul vrea sa-l ocupe pe celalalt sau amindoi vor acelasi lucru – care sa-l ocupe pe celalalt, nu exista alt tip de razboaie. Cel care castiga razboiul scrie legea si devine legitim. Asta este un alt adevar absolut!
3. Caz clasic de Ipocrizie occidentala:
https://www.stiridecluj.ro/national/foto-fetita-din-kiev-fotografiata-cu-o-acadea-si-o-pusca-copiii-nu-au-ce-cauta-in-mijlocul-unui-razboi
http://geopolitics.ro/wp-content/uploads/2013/01/A-child-soldier-of-the-ex-presidents-militia-in-Sierra-Leone.-Taylor-is-now-awaiting-sentencing-for-war-crimes-in-a-special-UN-court-in-The-Hague.jpg
Puteti sa-mi explicati difernta occidentala de perceptie intre cele doua poze?! Probabil unul este un copil frumos alb ce-si apara tara iar celalalt un biet copil negru ce-si apara clanul din prea multa propaganda!!! Sunt convins ca asta e explicatia oficiala, mai putin partea cu alb/negru pentru ca nu da bine la propaganda BLM in rest e totul perfect!
4. Alt caz clasic de ipocrizie absoluta –
Refugiati sirieni (acolo unde cu adevarat au bombardat rusii tot ce le-a iesit in cale, de la bombe cu petrol pina la celebrele furtunuri pline cu explozibil aruncate peste cartierele civile) .
Primirea facuta de Europa:
https://static.timesofisrael.com/www/uploads/2015/09/Mideast-Migrants-Ever_Horo.jpg
in contrast cu
https://ziarulromanesc.de/wp-content/uploads/2022/03/milioane-refugiati-Ucraina.jpg
Aici la Romania Curata s-a intamplat minunea si a fost singurul loc din societatea civila unde a fost pledata cauza refugiatilor sirieni cu umanitate si compasiune! In rest tone de injuraturi si blesteme pe capul amaritilor de sirieni facuti praf si pulbere de bombardamentele rusesti.
Situatia Romaniei pare a fi copiata de la rusi cu mentiunea ca in loc sa o jefuiasca cativa oligarhi, la noi hora e mai mare si fiecare bugetar trimis de partid intr-un serviciu public o jefuieste fara mila si grija pentru urmasi, pentru el, banda si partidul sau.
Nu se potriveste povestea asta si la noi? Ce face “elita” noastra? Jefuiește tara, bagă bani în vile și iahturi, cumpără case în Monaco, Londra, Brazilia sau Spania iar beizadelele cumpara sampania cu roaba la Mamaia. Și bagă bani în rachete si avioane marind bugetul apararii si serviciilor secrete. Nici Romania nu are ce oferi cetatenilor ei care sunt pe cont propriu, totul e pe jaf, acumulare, rachete și avioane. Asta seamana si statul roman,si ce o să culeaga? Probabil o catastrofa prin depopulare si imigrare, pentru ca romanul nu e vreun luptator pentru drepturi si libertati ca ucrainenii si nici nu are vocatia martiriului. Ce gandesc romanii despre a-si apara tara cel mai bine realizezi la coada la pasapoarte sau la benzina. Bine ca nu va trebui sa luptam pentru ca nu mai avem pentru ce, ca dovada ca au venit occidentalii cu oameni, masini,nave si avioane. Noi suntem spectatori, nu mai este nimic al nostru pe aici, gazul la nemti, curentul la italieni, pamantul la nemti, danezi, arabi, spanioli sau italieni, gazul din Marea Neagra la americani, petrolul si padurile la austrieci, masinile la francezi, noi am ramas chiriasi si cu datorii de platit pentru generatii intregi.
Mii de oameni au mers la statiile de carburanti pentru a cumpara benzina si motorina.Asa realizezi ce putere au ajuns sa aiba retelele sociale si intelegi cum specialistii in cercetare diversiune si psihologia maselor au invatat sa le foloseasca si chiar sa propulseze formatiuni ca AUR pe care nu o cunostea nimeni, in parlament. Romanii nu pot fi blamati, pentru ca dupa atatea minciuni spuse de reprezentantii partidelor au ajuns sa nu mai creada nimic. Au spus ca liberalizarea in energie va ieftini preturile si le-a triplat, au spus ca nu va creste pretul gazului si mancarea si toate au crescut, in România nu mai este nimic sub control, de aceea oamenii nu mai cred in spusele guvernanţilor.
Un scenariu plauzibil ar fi ca scumpirile sunt efectul luptei cu incalzirea globala a guvernelor, care negasind alta cale de a reduce consumul au apelat la scumpiri fortand astfel consumatorii sa reduca consumul de energie si implicit incalzirea globala. Nu poti spune poporului corporatist ce a muncit o gramada de suplimentare ca nu-si mai poate face concediul si ca suntem in pragul unei apocalipse climatice, pentru a nu crea panica. Daca nu poti reduce consumul altfel decat crescand la cer preturile pentru a convinge oamenii sa renunte la masinile personale si a da temperatura mai jos la centrale, o faci cu acoperirea unui razboi ce a picat la fix. Daca am face-o doar noi nu ar fi credibil, dar o face tot occidentul, chiar si americanii reduc timid consumul. Au mai incercat si cu pandemia reducerea mobilitatii oamenilor, iar acum acest razboi a picat manusa pentru cresterea preturilor.
Intrebarea ramane si pentru noi care nu ne-am dezvoltat altfel decat rusii, doar ca n-avem mijloacele lor. Unde a fost Romania in ultimii 30 de ani? De ce nu a încercat să-și apere interesele prin soft power, prin economie, știință, tehnologie și cultură mai întâi? Elita a fost ocupată să-și jefuiască țara și poporul?
Dincolo de circ – ca deh, tre sa isi plateasca si ei facturile cumva – au idei faine astia de la Shortparis. Pe de alta parte, din cate povestesc prietenii mei rusi, undergroundul Moscovei fierbe de idei faine si antiestablishment (Poutine vra sa zica). Intotdeauna a fost asa, ca opresiunea stimuleaza creativitatea.
Imi imaginez teroarea de a trai intr-o tara post-sovietica in anii ’90, in care statul in coma permite criminalitatii organizate sa guverneze in stil taliban asa cum am aflat de la prietenii din vecinatatea Rusiei. Totusi oricat de sinistra, e si asta o forma de guvernare in lipsa careia pagubele ar fi fost mult mai mari si pentru cei de acolo si pentru cei de dincoace. Apropo de corectitudine politica – tot un soi de talibani sunt si baietii astia care se cocoata pe tron in carca serviciilor si a “lobby-ului” din imobiliare, energie, tutun, finantze sau din aparare. Nu are nimeni cum sa povesteasca despre state fara coruptie, generatii pierdute si mari vulnerabilitati geostrategice fara sa ii iasa penele colorate de pe sub guler.
P.S: E nevoie de mult curaj sa intelegi cum bunatatea care ignora adevarul e slabiciune. Ca in cazu “integrarii” refugiatilor, de oriunde ar fi ei si cu orice bune si rele in raport cu societatile gazda. Nimic nu e mai demoralizant pentru un “bun crestin” decat privitul in oglinda.
Fear of loss is a path to the dark side!
Death is a natural part of life. Rejoice for those around you who transform into the Force. Mourn them do not.
(despre moarte rusilor si a imperiului lor carenu va deveni in vecii vecilor – Amin – vreun Commonwealth!
Se vede ca ciudatii lui Putin, MAO si Mihai vitezuL nu au trecut printr-o RENASTERE si nu au cunoscut nicio Reforma si nicio secularizare/ civilizare adevarata, naturala, fireasca, evolutiva nu fortata – un soi de devenire istorica, existentiala, din care a aparut Occidentul.
Este foarte bine că scrie cineva și despre compasiune în aceste momente. Cu toată sila față de regimul Putin, nu mă pot împiedica să îmi păstrez simpatia pentru cultura rusă și compasiunea pentru rușii și ucrainienii de rând.
“ Și cu toate acestea: nimic nu poate legitima un război de ocupație – nimic, niciodată. ”
Puisorule in ce cur tzi-ai tzinut capul in ultimii 20 de ani cand politica de “nation building” a facut praf in ordinea numerelor de pe tricou, Serbia, Afganistanul, Irak-ul, Siria si Libia ca sa dau numai cateva exemple.
Inainte ca sa vomitzi lozinci poate ca ar trebui sa te intrebi nu retoric ci la concret cum a mers lumea in ultimii 30 de ani
nu zic da spui.
nu potzi ocupa o tara zici tu . ei pe bune ?
de cand ?
sa fim clari eu nu zic ca e bine sa ocupi o tzara oricare ar fi ea.
dar nici ca e ceva nemaivazut in istoria recenta.
e atat de banal si de des intalnit.
@ După cum probabil că s-a putut observa și după 1989 în economia românească probabil că ar putea exista și „un raport de cauzalitate”, de un anumit nivel, între distrugeri și inflație, ?