Ce este DNA si ce face el?

Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA) a fost înfiinţată în 2002 sub denumirea de Parchetul Naţional Anticorupţie, ca un parchet specializat în combaterea infracţiunilor de corupţie. Ca urmare a modificărilor legislative succesive PNA a devenit o structură independentă, cu personalitate juridică din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, specializată în lupta împotriva corupţiei la nivel înalt şi mediu – DNA.
Conducerea Direcţiei Naţionale Anticorupţie este asigurată de un procuror şef, doi procurori şefi adjuncţi şi 4 procurori şefi de secţie. Aceştia sunt numiţi de Preşedintele României, la propunerea Ministrului Justiţiei, cu avizul Consiliului Superior al Magistraturii, pe o perioadă de 3 ani, cu posibilitatea reinvestirii o singură dată. În momentul de faţă, şefii DNA sunt:


Daniel Mora
r – Procuror şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie

Lucian Papici – Secţia de combatere a corupţiei

Doru Florin Ţuluş –Secţia de combatere a infracţiunior conexe infracţiunilor de corupţie

Romeo Bălan – Secţia de combatere a infracţiunilor de corupţie savârşite de militari

Elena Cherciu – Secţia judiciară penală

COMPETENŢA

Modificările succesive ale legislaţiei au vizat ca această structură specializată să se ocupe numai de combaterea faptelor de corupţie de nivel înalt şi mediu. De asemenea, DNA are competenţa exclusivă de cercetare a infracţiunilor îndreptate împotriva intereselor Comunităţilor Europene, indiferent de cuantumul prejudiciului.

Sunt de competenţa Direcţiei Naţionale Anticorupţie:

a) infracţiunile de corupţie dacă, indiferent de calitatea persoanelor care le-au comis, valoarea sumei sau a bunului care formează obiectul infracţiunii este mai mare decât echivalentul în lei a 10.000 de euro;


b) infracţiunile asimilate şi în legătură directă cu cele de corupţie
dacă, indiferent de calitatea persoanelor care le-au comis, au cauzat o pagubă materială mai mare decât echivalentul în lei a 200.000 euro ori o perturbare deosebit de gravă a activităţii unei autorităţi publice, instituţii publice sau oricărei alte persoane juridice;


c) infracţiunile de corupţie, asimilate şi în legătură cu corupţia dacă
, indiferent de valoarea pagubei materiale ori de gravitatea perturbării aduse unei autorităţi publice, instituţii publice sau oricărei alte persoane juridice ori de valoarea sumei sau a bunului care formează obiectul infracţiunii de corupţie, sunt comise de către:

· deputaţi; senatori;
· membri ai Guvernului;
· secretari de stat ori subsecretari de stat şi asimilaţii acestora;
· consilieri ai miniştrilor;
· judecătorii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi ai Curţii Constituţionale; ceilalţi judecători şi procurori; membrii Consiliului Superior al Magistraturii;
· preşedintele Consiliului Legislativ şi locţiitorul acestuia;
· Avocatul Poporului şi adjuncţii săi;
· consilierii prezidenţiali şi consilierii de stat din cadrul Administraţiei Prezidenţiale;
· consilierii de stat ai Primului-ministru;
· membrii şi controlorii financiari ai Curţii de Conturi şi ai camerelor judeţene de conturi;
· guvernatorul, prim-viceguvernatorul şi viceguvernatorul Băncii Naţionale a României;
· preşedintele şi vicepreşedintele Consiliului Concurenţei;
· ofiţeri, amirali, generali şi mareşali; ofiţeri de poliţie;
· preşedinţii şi vicepreşedinţii consiliilor judeţene; primarul general şi viceprimarii municipiului Bucureşti; primarii şi viceprimarii sectoarelor municipiului Bucureşti; primarii şi viceprimarii municipiilor; consilierii judeţeni; prefecţii şi subprefecţii; conducătorii autorităţilor şi instituţiilor publice centrale şi locale şi persoanele cu funcţii de control din cadrul acestora, cu excepţia conducătorilor autorităţilor şi instituţiilor publice de la nivelul oraşelor şi comunelor şi a persoanelor cu funcţii de control din cadrul acestora;
· avocaţi;
· comisarii Gărzii Financiare;
· personalul vamal;
· persoanele care deţin funcţii de conducere, de la director inclusiv, în cadrul regiilor autonome de interes naţional, al companiilor şi societăţilor naţionale, al băncilor şi societăţilor comerciale la care statul este acţionar majoritar, al instituţiilor publice care au atribuţii în procesul de privatizare şi al unităţilor centrale financiar-bancare;
· persoanele prevăzute la art. 81 din Legea nr. 78/2000, cu modificările şi completările ulterioare;
· lichidatorii judiciari; executorii Autorităţii pentru Valorificarea Activelor Statului;


d) infracţiuni împotriva intereselor financiare ale Comunităţilor Europene
, indiferent de valoarea pagubei.


e) infracţiuni de macrocriminalitate economico-financiară
, dacă s-a cauzat o pagubă materială mai mare decât echivalentul în lei a 1.000.000 de euro, în cazurile expres şi limitativ prevăzute de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002, respectiv:

· înşelăciune;
· formele abuzului în serviciu;
· anumite infracţiuni prevăzute în Codul Vamal;
· precum şi infracţiunile prevăzute în Legea nr. 241/2005 pentru prevenirea şi combaterea evaziunii fiscale.
Legea nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie menţionează trei categorii de infracţiuni, anume:


a) infracţiuni de corupţie
: luarea şi darea de mită, traficul de influenţă, primirea de foloase necuvenite;


b) infracţiuni asimilate celor de corupţie
: stabilirea unei valori diminuate a bunurilor aparţinând operatorilor economici la care statul sau o autoritate a administraţiei publice locale este acţionar, comisă inclusiv în cadrul acţiunii de executare silită, reorganizare sau lichidare judiciară; acordarea de credite sau de subvenţii cu încălcarea legii sau a normelor de creditare; utilizarea creditelor sau a subvenţiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate; folosirea unei funcţii de conducere într-un partid, sindicat sau patronat ori în cadrul unei persoane juridice fără scop patrimonial, pentru a obţine foloase necuvenite etc.;


c) infracţiuni în legătură directă cu infracţiunile de corupţie
: tăinuirea bunurilor provenite din săvârşirea unei infracţiuni de corupţie sau asimilate; spălarea banilor; abuzul în serviciu; bancruta frauduloasă; evaziunea fiscală; traficul de droguri; trafic de persoane.


Articole recente

Recomandări

One thought on “Ce este DNA si ce face el?

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *