Cum eliminam corupția și plagiatul din universități este tema principala de dezbatere în cadrul evenimentului „Integritate și performanță în învățământul superior. Recomandări de măsuri și politici publice pentru universități curate”, organizat de Societatea Academică din România (SAR), alături de Alianța Națională a Organizațiilor Studențești din România (ANOSR), care se va desfășura marți, 27 iunie 2017.
Vom discuta cu Ligia Deca (Consilier de Stat Departament Educație și Cercetare, Administrația Prezidențială), Valentin Popescu (Director al Direcției de Management Strategic și Politici Publice din cadrul MEN), Ioan Ștefan Groza (Director General al Direcției Generale Învățământ Universitar din cadrul MEN), Sorin Cîmpeanu (Președinte Consiliul Național al Rectorilor), Mihai Goțiu (membru Comisia pentru Învățământ a Senatului României), Răzvan Bobulescu (Federația Națională Sindicală „Alma Mater”) despre măsurile care pot fi luate atât la nivel național, cât și la nivel instituțional pentru a corecta derapajele de la normele de etică și integritate academică.
Printre subiectele care vor fi aduse în discuție enumerăm:
* Evaluarea și acreditarea Școlilor Doctorale: Deși Legea Educației prevede clar că: ”fiecare școală doctorală este evaluată individual, pentru fiecare domeniu în parte, în vederea acreditării. Evaluarea școlilor doctorale se face de către ARACIS sau de către o altă agenție de QA din străinătate.”, aceste articole nu au fost implementate până în prezent, la 6 ani de la adoptarea Legii.
* Clarificarea atribuțiilor consiliilor naționale (CNATDCU, CEMU, etc) și asigurarea transparenței activității acestora: ce informații ar trebui să cuprindă site-urile acestora, clarificarea componenței în funcție de rolurile specifice.
* Măsuri specifice pentru creșterea capacității Comisiilor de Etică universitare.
* Măsuri specifice pentru dezvoltarea competențelor manageriale pentru ocuparea funcțiile de conducere din universități
* Depolitizarea instituțiilor de învățământ superior.
* Respectarea drepturilor studenților în universități la 5 ani de la adoptarea Codului Național al Drepturilor și Obligațiilor Studenților.
Evenimentul va avea loc pe data de 27 iunie 2017, începând cu ora 11:00, la Spațiul Public European. Dacă doriți să fiți prezenți, vă rugăm confirmați participarea dumneavoastră printr-un e-mail la adresa: office@sar.org.ro, până la data de 26 iunie 2017, ora 14:00.
Pentru etică și integritate se evaluează indivizii, nu școlile doctorale. Școlile doctorale se pot evalua după performanțe, eventual; și după interesele strategice ale României (dacă ai o școală doctorală condusă de un șpăgar plagiator, într-un domeniu care-ar trebui să se dezvolte, e mai bine să radem școala doctorală, nu? chiar dacă acolo mai lucrează onest doi fraieri nesprijiniți politic …).
Depolitizare, transparentizare, creșterea capacității manageriale, a capacității comisiilor de etică etc., nu e cam mult? A propos, pentru creșterea capacității comisiilor de etică, stabiliți o listă de lecturi obligatorii, începând cu Ethics for Dummies, plus niște exerciții de creștere a curajului. Și dați-le, că nu e un efort prea mare, o indemnizație de ședință.
Mai bine dați termene universităților să-și construiască pagini ale fiecărui cadru didactic și cercetător, unde să fie postate toate lucrările (în baza cărora s-a promovat și s-au luat salarii și pensii) care să fie trecute prin softul antiplagiat. E-așa de simplu.
Plătiți gras (dar gras, că se merită!) membrii comisiilor CNATDCU ca să facă evaluări ANONIME ale dosarelor. Mai așezați un filtru (Academia Română, experți din afară?) și se reglează.
Momentul este de făcut curat, nu de făcut planuri (cum să discuți despre ce trebuie să facă o comisie instituită prin lege?). Și de injectat ceva bani în educație și cercetare. De restul se ocupă evoluția demografică.
E chiar ironic să discuți despre creșterea competențelor manageriale ale unor oameni care formează competențele și abilitățile altora (unii chiar în domeniul managementului și gestionării resursei umane!). Mulți rectori semnează state de plată de salarii cu sume care nu trec decât prin companiile private mari și performante (unde managerilor le sunt evaluate performanțele și la angajare, iar când nu sunt suficiente, ghiciți ce pățesc!)
“Plătiți gras (dar gras, că se merită!) membrii comisiilor CNATDCU” Cu cat vor fi mai bine platite posturile astea, cu atat vor fi vanate de rubedeniile unor diversi. Si asta nu le va garanta independenta, pentru ca toata lumea stie ca in Romania daca superi pe cine nu trebuie ajungi la mititica.
Addendum : poate singura metoda susceptibila de a inlatura coruptia este transparenta totala :
– Cum spunea NDT mai sus, toate publicatiile trecute prin soft anti-plagiat.
– Toate sesizarile de plagiat sa fie publice, ca si raspunsul la ele (dar o plangere nu trebuie sa insemne imediat vinovatie). La fel, metodologia de analiza sa fie clar specificata si sa includa aplicarea de metode automate (soft de detectie). Pragurile ce duc la verdict de plagiat sa fie fixate, astfel incat sa nu mai ajungem la situatii cum e cea a lui Kovesi. Tratamentul dosarelor sa fie secvential, nu preferential.
– Tot ce inseamna lucrare de doctorat si raport de doctorat sa fie public. La fel, rapoartele pe dosare cand sunt posturi deschise la concurs. Iar posturile sa fie obligatoriu publicate inainte, iar concursurile anulate altfel.
Banii și influența (ceva traficabil și ușor de convertit în foloase) vor stârni întotdeauna pofte. Însă grija de a nu-i pierde pe cei câștigați angajează, poate, și ceva răspundere.
Problema rubedeniilor nu e atât de gravă pe cât este ADAPTAREA! Deja s-au constituit cooperativele de citare reciprocă, negrii care scriu articolele lucrează din greu, rubedeniile sunt deja, în mare măsură, unde trebuie. Să numim acest proces IMPOSTURA 2.0.
Unde nu-i tragere de inimă, se pun reguli. Ca-ntr-o căsnicie: dacă e iubire, toate se rezolvă de la sine (de fapt prin eforturi convergente), dacă nu e, se face orar de intrat dimineața la baie, grafic de plimbat cățelul etc. Or, între cărturari, învățați, dascăli etc. și coana Etica, iubirea nu e mare, pare-se. Trebuie să vină foștii lor studenți și doctoranzi, să regleze procedural și tehnocratic această relațiune defectuoasă … Cu consilieri conjugali tineri, cu trecut pigmentat de incursiuni la bordelul Politica, nu-i văd bine pe grizonații universitari, nici pe odraslele lor continuatoare de năravuri!
Simplu, reducem numarul de universitati, deocamdata mare parte din ele doar se autointituleaza, de la peste 100 cat sunt acum la maxim 30. Adica statul sa nu le mai finanteze pe toate, iar fondurile disponibilizate sa fie realocate celor care raman.
Cum eliminam plagiatul din universitati?
Foarte simplu. Ii promovam pe salarii muuult mai mari si pensii speciale in politica: prim ministri, ministri pe la justitie sau economie, parlamentari, pe la DNA, prin servicii samd.
Nu i-am eliminat simplu din universitati?
Toata lumea fericita… “Pupat toti piata endependenti” …
O prima incercare de eliminare a plagiatului la doctorate este adoptarea sistemului ce functioneaza in cateva dintre cele mai bune universitati din Europa, anume obligatzia ca teza finala sa fie alcatuita prin simpla “indosariere” a extraselor acelor articole publicate de doctorand, ca coauthor principal, in reviste de specialitate de inalt nivel (acest nivel este in mod current supervizat pe cateva site-uri universal recunoscute drept serioase). Eliminarea obligativitatzii de a scrie o teza stufoasa, in care umplerea paginilor atrage tentatzia plagiatului va actziona, cred eu, instantaneu. Desigur, exista domenii in care aplicarea sistemului propus de mine este clar mai dificila, cum sunt stiintzele umaniste, dar si acolo se pot gasi solutzii in sensul propus de mine. Revistele serioase, de prestigiu professional recunoscut pe plan internatzional, vor elimina ele insele, prin actziunea referentzilor, plagiatul. Sa incepem cu asta, desi nu cred in acceptarea solutiei propuse de mine, aici. O alta masura, cea mai urgenta de fapt, este eliminarea acelui numar de locuri la doctorat acordat in mod automat fiecarei asa zise scoli doctorale sau conducator de doctorat. Numarul de doctoranzi trebuie dictat de numarul de problem cu adevarat importante dintr-o specialitate care reclama rezolvarea prin cercetare cinstita. Cine va stabili aceste teme ? Aici e loc de malversatziuni tipic romanesti, dar vor fi mult reduse daca va intervene colaborarea cu sectorul privat, de dorit nu cel romanesc, adica cu firmele competitive, care nu pot rezista concurentzei decat cu produse permanent imbunatatzite ca rezultat al cercetarii. Raman temele de asa zisa stiintza FUNDAMENTALA, care pot fi si ele selectate riguros si in numar rezonabil si abia apoi supuse cererii de finantzare din bani publici. Asa functioneaza, de exemplu, colaborarea max Planck Gesellschaft cu industria germana, generand subiecte de cercetare cat se poate de applicative, adica necesare societatzii civile care finantzeaza doctorate. Nu e singurul exemplu. Ma opresc aici.
Simplu: acceptand sau promovandu-i in cele mai inalte functii in stat, iar si iar, fara nici oconsecinta a veunui demers public…
Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor si Certificatelor Universitare (CNATDCU)
Cum arata rezumatul unei teze de abilitare
https://www.usab-tm.ro/utilizatori/universitate/file/doctorat/2017/abilitare/camen%20dorin/Rezumatul%20Tezei%20de%20abilitare.pdf
https://www.usab-tm.ro/USAMVBT_Abilitare_ro_1118.html
Dupa citirea documentelor de la aceasta adresa, nu mi se pare ca aceasta doamna professor are nivelul professional necesar pentru abilitare. Ma ghidez si dupa intrebarea: oare exista vreo universitate europeana sau din SUA care at accepta pe functzia de PROFESOR (nu mai jos) o persoana cu o astfel de lista de lucrari si de realizari profesionale ? Sunt convins ca raspunsul este NU, desi privesc ca laudabil efortul professional depus de autoare. Totusi, nu-i de-ajuns pentru pozitia de professor… decat in Romania ! Nu vad cum ar putea fi invinsa opozitia profesorilor aflati in situatzii similar, marea majoritate, cred eu, in fata oricaror tentative de imbunatatire a “baremului romanesc” ! Nu vad o perspectiva incurajatoare, mai ales avand in vedere ceea ce ne dezvaluie si framantarile actuale de pe scena politica romaneasca. Vom ramane inca multa vreme in “popor second hand” din punct de vdere al culturii generale si profesionale. Ma doare aceasta constatare, fiindca ea echivaleaza cu a spune ca vom fi, in continuare, tot in soi de “capshunari” ai Europei.
Nu stiu exact ce anume ati droit sa ne comunicati, dar concluzia mea, citind “continutul” (in fel de abstract, probabil, al tezei indicate de dvs) este ca nu exista nici-un motiv sa fie abilitata autoarea lui.
Comentați sau folosiți platforma aceasta pentru atacuri? Agronomia din Timișoara a mai fost ținta unui atac de pe o platformă online, unul abject și de-o vulgaritate rară (și selectiv, pentru că a fost îndreptat împotriva unei părți a staff-ului – ca prin minune). Dacă aveți ceva cu CNATDCU, adresați-vă CNATDCU.
Astfel de comentarii ar trebui suprimate. Altfel, RC riscă să se transforme într-o sârmă pe care unii înșiră izmenele murdare ale altora. Pentru situații punctuale, există anchete (inclusiv jurnalistice), pentru boli transversale, există editoriale, analize făcute de experți, programe cu finanțare națională și internațională etc., pentru țațe, există piața de legume-fructe.
Comentarea tezelor de abilitare (susținute public) se poate face chiar după ce candidatul încheie susținerea și după ce membrii comisiei își prezintă referatele; se pot chiar adresa și întrebări. Trebuie doar puțin curaj.
Considerați că autoarea articolului propune rezolvarea problemelor nesoluționate și de doamna Alina Mungiu īn cei probabil mai mult de 25 de ani de prezență publică și activitate universitară ?