Ca in fiecare an s-a discutat mult despre “perlele de la BAC”, despre
sistemul de invatamant si despre problemele din interiorul sau despre
subfinantarea educatiei. Se afirma adesea ca “tinerii de azi nu mai sunt precum
cei din generatiile anterioare”, si ca “educatia nu mai e ce era candva”, in
sensul negativ. Foarte rar s-a discutat insa despre
influenta mass-mediei clasice si a new-media (presa online, site-urile de
socializare, etc) asupra copiilor si tinerilor sau despre rolurile de gen
promovate de media care se reflecta in lucrarile de BAC. Si cu atat mai rar se
aduce in discutie rolul parintilor in selectarea si limitarea accesului
copiilor lor la mass-media si calculator. Cat timp petrec copiii si
tinerii singur in fata televizorului sau
al calculatorului? Ce tip de ziare sau reviste citesc? Care este calitatea
acestora si ce fel de teme abordeaza? Ce fel de informatii primesc de acolo? Nu
in ultimul rand: cum putem creste calitatea informatiei pe care o primeste
tanara generatie? Acestea sunt niste intrebari banale, insa foarte relevante,
pentru ca influenta acestor factori, pe langa faptul ca fost dovedita de multe
cercetari, se reflecta in multe „perle” ale absolventilor de liceu:
Experienta site-urilor
de socializare si limbajul specific acestora:
“Va rog eu sa-mi DATZI cinci, am probleme acasa nici nu VRETZI sa
SHTITZI. FACETZIMI un bine sint amarat.”
“Poetul
avea o fixaţia pe poza lui Ann pentru că atuncea, în vechime nu era Facebook ca
să vadă toate panaramele dezbrăcate pe toţi pereţi. Şî ea perversa o lăsat poza
ei în vitrină la foto pe unde ştia că trece poetul”
Informatiile oferite
de televizor
“Eminescu minţea în poezi cu viziunea lui despre lume cu
iubire, cu sentiment, cu pus de suflet în relaţiea ce nu era el, nu era
adevărat că am văzut şi la televizor că mergea și prin
locuri necurate și că a murit de sifilis”
Presa tabloida: sexualizare, stereotipuri de
gen si glamorizarea vietii de „vedeta”.
“Cătălin Botezatu este un model în viaţă
pentru orice fiinţă pentru că el ia fete din viaţa reală şi le duce şi le
îmbracă la Bucureşti şi pe unele chiar mai adânc în Europa”
“Un
jurnal e bine să ai ca să vezi cât de prost erai în trecut şi câte fete ţi-au
mâncat bani”
„O duci bine în viaţă dacă eşti şmecher, cu maşină tunată, gagică cool, ţi
se apleacă lumea la picioare. Sau poţi fi afacerist ca Gigi Becali, să fi toată
ziua pe la televizor, să arunci cu bani la săraci. Asta văd eu model, ca băiat
de băiat ce sunt. Nu mi-am schimbat părerea nici după ce l-au arestat pe
Becali, după trei ani scapă. Rămâne în istorie“.
“Modelul meu în viaţă este Gigi Becali, în afară de faza cu
puşcaria”
„Un model te reprezintă. Gigi Becali
vorbeşte pe înţelesul meu, pricep. Patapievici are farze încâlcite, musai am
nevoie de dicţionar ca să pricep ce vrea să spună“
“Pe
lângă modelul meu în viaţă eu am şi modele în viaţă, care sunt animatoare, cu
care mă înţeleg bine, cu unele merg chiar la ştrand, când nu sunt obosite
noaptea după dans. Au o viață bună, deci așa vreau să ajung și eu ”
„Multă lume a critică pe Zăvoranca,
Daniela Crudu, dar ele sunt cap de afiş în show biz, prin toate revistele, le
urmăresc fotografii în cluburi, pe stradă, apar seara la elevizor. Pentru mine ele au reuşit în viaţă. Numele lor
apare pe internet de mii de ori. Altfel, nu te ştie nimeni, în afară de
cartierul tău. E bine să ai un model de urmat, te inspiră în ce faci“.
„Este foarte important să îţi alegi un model în viaţă. Eu încă de mică m-am
văzut model de succes, pe marile scene, prezentând haine scumpe, pentru oameni
rafinaţi. Acum modelul meu este Mădălina Ghenea“, a scris o elevă.
Intrebarea care viza alegerea unui model de viata a fost una extrem de
importanta pentru a evalua, nu doar cum scriu tinerii, dar mai important, ce
scriu si cum gandesc. Desi pentru majoritatea raspunsurilor nu cunoastem genul
autorului – baiat sau fata – ne putem imagina destul de usor ca baietii sunt
cei care se identifica in general cu Botezatu si Becali,
iar fetele vor sa fie modele. Faptul ca numele lui Becali apare atat de des in
raspunsurile tinerilor mai arata nu doar prezenta obsesiva a acestuia in
mass-media, dar si imaginea pozitiva pe care aceasta i-a creat-o.
Revenind la rolurile de gen, pe langa faptul ca modelul de munca cinstita
si de promovare pe merit nu este atragator pentru nimeni, exista o diferenta
semnificativa intre aspiratiile lor. Ca baiat trebuie sa „fii şmecher, cu
maşină tunată” , „afacerist”, sa ai „gagică cool”, sa vorbesti pe înţelesul
tuturor, sa arunci cu bani la săraci si sa duci fete in Europa si nu in ultimul
rand sa ramai in istorie. Ca fata insa este suficient sa apari peste tot (TV, internet,
club, strada, reviste – preferabil de moda, prezentari de moda) sa fii stiuta
si urmarita de cat mai multa lume, si sa-ti petreci timpul (in care nu pozezi
sau prezinti „haine scumpe”) dansand sau mergand la strand. Spre deosebire de
baieti, fetele,considera ca e mai putin important sa spui sa faci sau sa detii
ceva. Concluzia? Daca isi vor atinge scopul, baietii vor ajunge afaceristi cu
cazier, iar fetele vor fi (foste) vedete/ cantarete/ modele si amantele,
sotiile, sau iubitele acestora celor din urma.
Ce putem invata din aceasta experienta si cum putem schimba situatia? Pe
langa faptul ca ideile exprimate in aceste pasaje nu ii caracterizeaza pe toti
tinerii, trebuie insa sa fim constienti de efectul expunerii la mass-media
asupra tinerilor, precum si de calitatea si temele abordate de aceasta – iar
calitatea nu este mereu un punct forte. In primul rand, trebuie identificate
solutii alternative pentru a umple timpul liber al tinerilor, decat presa
tabloidala si chat-ul pe Facebook. Totusi, prezenta retelelor de socializare nu
este neaparat negativa, depinde insa de scopul utilizarii lor, cat si de rolul
parintilor si al profesorilor in indrumarea tineriilor atunci cand le
utilizeaza. Acestia trebuie invatati sa stie ce limbaj sa foloseasca pentru a
nu jigni pe altii, ce informatii sau poze personale pot sa ofere, si care este
diferenta dintre scrierea formala si cea informala (de pe chat).
Surse: REALITATEA.NET.
Ce sa faci? Arunci TV-ul.
Am eu o solutie alternativa pentru mass-media la care sunt supusi tinerii din ziua de azi: Jocurile Video. Poate ca veti rade, dar, statistic vorbind, toti oamenii pe care-i cunosc si sunt gameri sunt persoane foarte inteligente, iar notele lor la bac sunt, cei drept, moderate. Ideea este ca in jocuri iti sunt prezentate multe conceptii filosofice, multe idei inovatoare, te provoaca sa gandesti analitic, critic si, in unele cazuri, iti formeaza o personalitate puternica, ba poate fi chiar si un viitor in viata pentru unii(eu zic ca e mult mai bine sa vrei sa fii programator decat “Ca becalin, dar fara faza cu puscaria”). Si sa nu uitam ca, pentru noi artistii, reprezinta o sursa bogata si usor accesibila de inspiratie. Jocurile video sunt prigonite de ceva vreme de catre mass media si chiar de catre societate ( multi se uita urat la tine cand le spui ca esti gamer), insa acestea te invata lucruri mai interesante decat banii lui becali sau tatele unei tipe pe care a trimis-o botezatu in europa. Cartea, dreagi prieteni, incepe sa fie inlocuita, treptat, de imagini. Un cititor adevarat simte nevoia de a schimba firul povestei, iar jocurile video fac acest lucru – ofera o poveste inedita pe care fiecare jucator o poate influenta cum vrea el. Asa ca, eu propun sa ne intoarcem in prezent, sa ne uitam in jur, si vom vedeam ca jocurile video sunt, defapt, carti ale caror poveste o poate influenta fiecare “cititor”. Daca se intampal lucrul acesta, sunt convins ca aceste “perle de la bac” vor f din ce in ce mai rare…