Pentru un jurnalist din România profundă a anului 2013, fără prea multe alternative şi care îşi doreşte să trăiască într-o societate cât de cât normală, sunt din ce în ce mai rare zilele de deplină mulţumire profesională. Dar 18 ianuarie a fost pentru mine o zi specială. Echipa care editează Ziarul de Vrancea a împlinit şaisprezece ani de când luptă zi de zi pentru a depăşi obstacolele din calea informaţiei pentru a o oferi unei comunităţi care a crescut în timp la peste 40.000 de cititori (print şi online).
Nu ştim dacă 16 ani înseamnă mult sau puţin. Însă, ca jurnalist cu o vechime egală cu cea a ziarului pe care îl conduc din 2003, cred că este o performanţă să rămâi în picioare, cu fruntea sus, după câţiva ani de recesiune economică grea, într-un judeţ complicat din punct de vedere politic şi economic, cum este Vrancea, în care ziarul nostru a ţinut adesea loc şi de societate civilă şi de opoziţie reală, dezvăluind legăturile transpartinice osificate în 23 de ani de “capitalism sălbatic”.
Ca editor şef am avut misiunea de a scrie un articol aniversar despre ceea ce am devenit în aceşti ani şi ce ne dorim pe viitor. Am îndrăznit să punem articolul pe prima pagină, pentru a atrage atenţia comunităţii că, după trei ani în care s-au închis foarte multe publicaţii, unele de anvergură naţională, Ziarul de Vrancea poate merge mai departe doar cu ajutorul ei. A fost apelul nostru la mai multă implicare cetăţenească. Pentru că, aşa cum datoria ziarului este să arate şi să dezbată problemele comunităţii, tot aşa este de datoria comuniţăţii să ne semnaleze problemele şi să ne susţină pentru ca ceea ce scriem să nu rămână doar simple articole de ziar.
Iar provocarea noastră de astăzi este de a rămâne ziarul fanion al vrâncenilor de pretutindeni, credibil, imparţial şi mai ales echidistant faţă de politicienii de toate culorile, care – credeţi-ne – ne-au arătat chiar şi în aceste zile cât de supăraţi sunt pentru că n-am devenit ceea ce alte instituţii media au fost nevoite, poate, să facă. Să coboare la nivelul de trompetă a vreunui politician sau afacerist fără scrupule.
Vă invit prin urmare să citiţi articolul aniversar al unui ziar local dintr-un judeţ al acestei ţări, să vă alăturaţi comunităţii care doreşte o Românie curată şi să vă indignaţi public alături de noi. Pentru că avem nevoie de cât mai mulţi cetăţeni indignaţi, revoltaţi, oameni de atitudine, care să devină fermentul unor schimbări atât de necesare în societate. Şi care, până la urmă, să ne ajute şi pe noi să supravieţuim decent într-o perioadă în care presa este în mare derivă şi fără prea multe repere.
Dacă aveţi curiozitatea să ne citiţi veţi afla că ziarul nostru, la care lucrează o mică echipă inimoasă şi loială principiilor jurnalistice sănătoase, este de vânzare, iar un exemplar tipărit costă fix cât o pâine. Şi, dacă 1,5 lei nu este prea mult pentru a susţine presa independentă tipărită, testaţi-o în fiecare zi! Credem că cei care citesc cu regularitate ziare nu sunt doar mai bine informaţi, ci sunt mai buni cetăţeni, mai implicaţi în comunitate şi mult mai dispuşi să se schimbe pe ei şi pe cei din jur.
Şi, dacă tot am trecut cu bine de “sfârşitul lumii”, sperăm ca 2013 să nu fie sfârşitul pentru presa locală serioasă din România.
Mai multe cititi aici.
FOTO: Ziarul de Vrancea – Îţi spune ce alţii îţi ascund.
Felicitari echipei care lucreaza la Ziarul de Vrancea, jurnal care stie sa se adreseze comunitatii. Frumos ar fi sa primeasca in continuare feed-back pozitiv pentru ca altfel ne vor inunda si mai mult neamprostia, manipularea ieftina si incultura profesionala care forfoteste in mare parte din presa centrala. La cit mai multe editii.
Felicitări colectivului redacţional !