Contestația depusă de fostul premier al României, Victor Viorel Ponta, cu privire la verdictul de plagiat al tezei sale de doctorat a fost respinsă de Consiliul Național pentru Atestarea Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare (CNATDCU). Astfel, e o chestiune de zile până când se va emite, în premieră națională, un Ordin al Ministrului Educației Naționale și Cercetării Științifice prin care va fi retras un titlu de doctor obținut prin fraudă. Dar, până să ajungem la acest moment cu adevărat istoric, a fost parcurs un drum foarte lung, dificil, plin de piedici, la finalul căruia se pare că se va răsturna un întreg sistem al imposturii creat în societatea românească. Rămâne de văzut care vor fi consecințele și cât timp îi va lua școlii românești să-și reabiliteze imaginea și să recâștige încrederea societății.
Considerând acest moment un final de ciclu, credem că e momentul oportun să ne reamintim care au fost pașii care ne-au condus la decizia ce va fi emisă în aceste zile.
Cea mai mare parte din această cronologie a fenomenului de plagiat la nivel înalt a fost publicată și în cadrul analizei Alianței Naționale a Organizațiilor Studențești din România (ANOSR) cu titlul Universitățile „copy-paste”: fenomenul plagiatului și impostura academică în învățământul superior românesc – perspectiva studenților.
13 martie 2009 – Jurnalista Ondine Gherguț publică în România Liberă un material despre o rețea prin care mai mulți generali, printre care și Gabriel Oprea, ar înlesni obținerea de titluri universitare (inclusiv de doctor) contra unor sume de bani.
8 mai 2012 – A doua zi după investirea sa în funcție, Ioan Mang, ministrul educației de la acel moment, este acuzat că ar fi plagiat două lucrări științifice. Suspiciunile se confirmă în zilele următoare, provocând demisia ministrului la data de 15 mai 2012. Premierul României și ministrul educației au încercat să se eschiveze legislației în vigoare și au solicitat o comisie din partea Academiei Române pentru a da un verdict în acest sens. Nu a mai fost cazul.
18 mai 2012 – Prim-procurorul României de la acel moment, Laura Codruța Kövesi, este acuzat că ar fi plagiat teza de doctorat. Acuzațiile vor fi infirmate ulterior.
8 iunie 2012 – Componența CNECSDTI este modificată exact în ziua în care era pe rol cazul ministrului educației. Președintele Autorității Naționale pentru Cercetare Științifică (ANCS), Dragoș Ciuparu, în subordinea căreia se afla Consiliul Național de Etică, își dă demisia câteva zile mai târziu, consternat de această decizie.
18 iunie 2012 – Revista Nature publică un articol în care Primul-ministru al României, Victor Viorel Ponta, este acuzat că ar fi copiat câteva secțiuni importante din teza sa de doctorat, din alte lucrări. Informația este preluată imediat și de Frankfurter Allgemeine Zeitung și, ulterior, de cele mai importante publicații de pe întreg mapamondul. Acuzațiile apar într-un context politic intern sensibil.
21 iunie 2012 – Ministrul interimar al educației, Liviu Marian Pop, declară că Consiliul Național de Etică ar trebui trecut în subordinea Parlamentului României.
28 iunie 2012 – Decanul Facultății de Drept din cadrul Universității din București, Flavius Baias, și-a dat demisia, după ce, cu o zi înainte, Consiliul facultății a decis să nu analizeze acuzațiile de plagiat aduse tezei de doctorat redactată de Primul-ministru al României.
29 iunie 2012 – CNATDCU decide că Primul-ministru al României a plagiat cel puțin 85 de pagini din teza sa de doctorat. Totuși, decizia este invalidată întrucât cu o zi înainte regulamentul de funcționare și membrii acestei comisii sunt schimbați prin OMECT nr. 4608/2012, decizii care se vor afla doar în timpul ședinței membrilor CNATDCU.
3 iulie 2012 – Comisia de Matematică din cadrul CNATDCU consideră revocarea consiliului general al CNADTCU ca fiind „o imixtiune inacceptabilă a politicului în domeniul academic”. O zi mai târziu, și Comisia de Chimie și Inginerie Chimică se alătură acestui demers.
16 iulie 2012 – O comisie din cadrul CNECSDTI stabilește că Primul-ministru al României nu a plagiat teza de doctorat, decizie însușită de consiliu la data de 18 iulie 2012.
17 iulie 2012 – Comisia de Etică a Universității din București, instituția de învățământ superior în care Primul-ministru al României și-a susținut teza de doctorat, stabilește că această lucrare este un plagiat, fără a putea produce efecte juridice.
26 iulie 2012 – Este modificată componența CNECSDTI prin OMECT nr. 4835/2012. Până în 6 septembrie 2012, patru membri au renunțat la această calitate.
5 septembrie 2012 – CNECSDTI hotărăște că fostul ministru al educației, Ioan Mang, acuzat în mai 2012 de plagiat, a săvârșit această faptă. Hotărârea este publicată pe site-ul consiliului doar la finalul anului 2014.
18 octombrie 2012 – Universitatea din București a trimis Ministerului Educației rapoartele privind plagiatul Primului-ministru al României și a cerut să „se ia măsurile ce se impun”. La data de 28 noiembrie 2012, ministrul educației, Ecaterina Andronescu, declară că „legea nu-mi dă competența de retrage titlul de doctor”.
7 decembrie 2012 – Ministrul educației, Ecaterina Andronescu, este acuzat că ar fi coordonat un volum de lucrări științifice care ar fi plagiat alte lucrări, conform lui Ștefan Vlaston și celor de la Integru.org. La data de 4 februarie 2013, directorul Institutului de Fizica Materialelor, unul dintre principalii contestatari ai volumului, a demisionat.
20 martie 2013 – Ministerul educației a respins raportul Universității din București cu privire la suspiciunile de plagiat ale tezei de doctorat a Primului-ministru al României, avizând favorabil raportul Consiliului Național de Etică.
21 mai 2013 – Parchetul General a decis să nu înceapă cercetarea penală în cazul plagiatului presupus al tezei de doctorat redactată de primul-ministru.
27 decembrie 2013 – Scriitorul George Stanca este primul condamnat penal din România pentru un caz de plagiat. Va fi pedepsit cu un an de închisoare cu suspendare.
5 februarie 2014 – Secretarul de stat pentru învățământul preuniversitar din MECȘ, Ștefania Duminică, este acuzată de jurnalistul Robert Turcescu că ar fi plagiat integral lucrarea de dizertație. Comisia de etică a Universității din București s-au autosesizat în acest caz pe data de 7 februarie 2014, stabilind pe 21 februarie 2014 că aceasta a plagiat integral o lucrare asemănătoare din 2008. Ea va fi demisă de Primul-ministru al României, Victor Viorel Ponta, trei zile mai târziu.
16 decembrie 2014 – Primul-ministru al României își manifestă intenția de a renunța la teza de doctorat, într-o scrisoare adresată Universității din București. Aceasta din urmă declară ca va întreprinde toate măsurile necesare în acest sens.
19 decembrie 2014 – Un nou scandal de plagiere a tezei de doctorat izbucnește. De data aceasta este vorba de Primarul municipiului Craiova, Lia Olguța Vasilescu. În aceeași zi, fostul ministru al educației, Mihnea Costoiu, recunoaște că acuzațiile care au vizat predecesorul său din vara anului 2012, acuzat că ar fi plagiat, s-au adeverit prin verdictul Consiliului Național de Etică.
30 decembrie 2014 – Guvernul României adoptă OUG nr. 94/2014, publicată în Monitorul Oficial în aceeași zi, prin care modifică prevederile legislative referitoare la titlul de doctor, adăugând posibilitatea ca posesorul acestui titlu să poată renunța la acesta în cazul în care își manifestă această intenție.
23 iunie 2015 – Comisia de Etică a Universității din București este sesizată în privința unui posibil plagiat a tezei de doctorat susținută de ministrul de interne la acea dată, generalul Gabriel Oprea. Hotnews.ro va prezenta o serie de articole care aprofundează această temă.
8 iulie 2015 – Consiliul Național de Etică stabilește că teza de doctorat a ministrului de interne nu a fost un plagiat. CNECSDTI deliberează acest caz într-un timp record (16 zile), publicând decizia finală pe site intercalat între decizii mai vechi, pentru a fi mai greu accesibilă.
11 august 2015 – Jurnalista Emilia Șercan începe să publice o serie de articole în care demonstrează că mai multe persoane de notorietate publică (Primarul Sectorul 2 din București, Neculai Onțanu, avocatul Primului-ministru al României, fostul ministru al apărării, Mihai Stănișoară, sau primul adjunct al Procurorului General al României, Bogdan Licu) au avut teze de doctorat plagiate, coordonate de ministrul de interne aflat în funcție la acel moment, Gabriel Oprea.
25 noiembrie 2015 – Proaspăt numitul ministru de interne, Petre Tobă, este acuzat, într-un articol semnat de jurnalista Emilia Șercan pe platforma Pressone.ro, că ar fi plagiat 250 de pagini din teza de doctorat. Ministrul respinge acuzațiile.
3 decembrie 2015 – Este publicat Ordinul de Ministru prin care era revocat Consiliul Național de Etică, îngreunându-se procesul de cercetare a potențialului caz de plagiat în ceea ce îl privește pe ministrul de Interne.
11 decembrie 2015 – Este înființat de către MENCȘ, grupul de lucru în vederea „clarificării cadrului instituțional și normativ privind controlul calității tezelor de doctorat”.
8 ianuarie 2016 – Republica.ro publică lista profesorilor universitari care au girat „lucrările științifice” ale deținuților, redactate în penitenciarele românești, în timp ce Hotnews.ro publică și lista editurilor unde au apărut aceste volume.
11 ianuarie 2016 – Ministrul educației, Adrian Curaj solicită Consiliului Național al Rectorilor o situație centralizată a deciziilor luate de universități în urma publicării listelor cu cadrele didactice universitare care au girat academic lucrările deținuților, reiterată ulterior printr-o adresă din 9 februarie 2016.
12 ianuarie 2016 – Direcția Națională Anticorupție se sesizează din oficiu „cu privire la suspiciune săvârșirii infracțiunii de favorizarea făptuitorului, în modalitatea ajutorului dat unor persoane condamnate pentru infracțiuni de corupție, în scopul de a îngreuna executarea pedepselor aplicate de instanțele de judecată”.
19 ianuarie 2016 – Guvernul României adoptă OG nr. 2/2016. pentru modificarea Legii nr. 206/2004 privind buna conduită în cercetarea științifică, dezvoltarea tehnologică și inovare. Modificările vizau limitarea atribuțiilor CNECSDTI, respectiv consolidarea atribuțiilor CNADTCU.
3 februarie 2016 – În ciuda dorinței manifestate de ministrul Justiției cu privire la abrogarea art. 96, alin. (1) din Legea nr. 254/2013, care permitea deținuților să obțină zile de libertate în schimbul elaborării unor lucrări științifice, acest articol este doar suspendat de Guvernul României până la data de 1 septembrie 2016, prin OUG nr. 2/2016.
5 februarie 2016 – Cristian Bușoi, europarlamentar și potențial candidat la Primăria Municipiului București, este acuzat, printr-un articol semnat de un ONG numit Institutul pentru Modernizarea Educației, că ar fi plagiat teza de doctorat. Printre autorii copiați se numără și Andrei Țăranu sau Alina Mungiu Pippidi. Bușoi a negat aceste acuzații. România Curată sesizează comisia de etică a Universității de Medicină și Farmacie „Victor Babeș” din Timișoara la data de 9 februarie 2016, iar aceasta anunță că a început cercetările în data de 17 februarie 2016.
10 februarie 2016 – MENCȘ publică proiectul de Ordonanță de Urgență privind modificarea și completarea Legii Educației Naționale nr. 1/2011, care viza modificări ale legislației de resort, în acord cu recomandările realizate de grupul de lucru constituit la nivel ministerial în acest sens.
11 februarie 2016 – Consiliul Național al Rectorilor se delimitează de subiectul lucrărilor științifice redactate în închisori, precizând că „în prezent, legislația în vigoare nu stabilește niciun fel de relație juridică între instituțiile de învățământ superior și penitenciare, ori între instituțiile de învățământ superior și persoanele private de libertate care aleg să desfășoare activități cu caracter științific”.
14 februarie 2016 – MENCȘ publică proiectul de Hotărâre de Guvern privind modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr. 681/2011 privind aprobarea Codului studiilor universitare de doctorat care viza modificări ale legislației de resort, în acord cu recomandările realizate de grupul de lucru constituit la nivel ministerial în acest sens.
2 martie 2016 – Guvernul României adoptă HG nr. 134/2016 privind modificarea și completarea Hotărârii Guvernului nr. 681/2011 privind aprobarea Codului studiilor universitare de doctorat, într-o formă substanțial diferită față de propunerea înaintată inițial în dezbaterea publică. Este adoptată și OUG nr. 4/2016, care modifică Legea Educației Naționale nr. 1/2011, în acord cu prevederile actului normativ menționat anterior.
18 martie 2016 – MENCȘ lansează în dezbatere publică Regulamentul de organizare și funcționare a CNATDCU.
22 martie 2016 – În ședința Comisiei pentru învățământ, știință, tineret și sport a Camerei Deputaților se modifică substanțial prevederile proiectului de lege pentru aprobarea OUG nr. 4/2016.
24 martie 2016 – Ministrul educației a adoptat noul Regulament de organizare și funcționare al CNATDCU prin OMENCȘ nr. 3482/2016.
6 aprilie 2016 – Camera Deputaților adoptă proiectul de lege pentru aprobarea OUG nr. 4/2016.
22 aprilie 2016 – Ministerul Educației Naționale și Cercetării Științifice publică componența comisiilor de selecție a membrilor CNATDCU.
25 aprilie 2016 – Comisia pentru învățământ, știință, tineret și sport a Senatului României, reunit în ședință, continuă procesul de ciuntire a cadrului legislativ elaborat de MENCȘ în ceea ce privește funcționarea școlilor doctorale.
26 aprilie 2016 – În Senatul României este supus la vot adoptarea proiectului de lege pentru aprobarea OUG nr. 4/2016, în forma sa revizuită de Parlament, la mai puțin de 24 de ore de la adoptarea sa în Comisia de specialitate a proiectului. Nu este întrunit cvorumul necesar pentru modificarea unei legi organice.
9 mai 2016 – Senatul României adoptă proiectul de lege pentru aprobarea OUG nr. 4/2016 cu o largă majoritate.
16 mai 2016 – George Copos este urmărit penal în cazul uneia dintre cele cinci lucrări științifice elaborate în perioada de detenție. În aceeași zi, Președintele României anunță că nu va promulga proiectul de lege pentru aprobarea OUG nr. 4/2016.
17 mai 2016 – Sunt publicate primele propuneri privind componența comisiilor de specialitate CNADTCU.
18 mai 2016 – Iulia Marin publică un articol pe site-ul Pressone.ro unde ridică suspiciuni conform cărora primarul localități Voluntari, Florentin-Costel Pandele și-a plagiat cel puțin o treime din lucrarea de doctorat.
30 mai 2016 – Primarul Sectorului 3, Robert Negoiță, este suspectat de către jurnalista Emilia Șercan că ar fi plagiat integral teza de doctorat.
31 mai 2016 – Președintele României semnează cererea de reexaminare a Legii pentru aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 4/2016 privind modificarea și completarea Legii educației naționale nr. 1/2011.
7 iunie 2016 – ANOSR lansează varianta finală a analizei Universitățile „copy-paste”: fenomenul plagiatului si impostura academica in învățământul superior romanesc – perspectiva studenților.
10 iunie 2016 – Ministrul Adrian Curaj validează comisiile de specialitate și Consiliul CNATDCU prin OMENCȘ nr. 4106/2016.
13 iunie 2016 – Cristian Dogaru, de la University Campus Suffolk, sesizează CNATDCU cu privire la posibilele cazuri de plagiat ale lui Florin Pandele, primarul comunei Voluntari, Robert Negoiță, primarul sectorului 3, respectiv, Ramona Lile, rectorul Universității „Aurel Vlaicu” din Arad.
16 iunie 2016 – Viorel Barbu, matematician din cadrul Academiei Române, este ales președinte CNADTCU. Persoană intransigentă, conduce consiliul alături de vicepreședinții Marius Andruh (Universitatea din București), Mircea Dan Bob (Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj Napoca) și Dan Floricău (Universitatea Politehnica din București). Secretar general a fost aleasă Valentina Sandu Dediu (Universitatea Națională de Muzică din București).
25 iunie 2016 – Ministerul Justiției a înaintat în dezbatere publică un proiect de ordonanță de urgență privind modificarea și completarea Legii 254/2013 prin care deținuții care elaborează lucrări științifice sau inventează brevete primesc o deducere de 20 de zile din pedeapsă, indiferent de numărul acestora. Se aduceau, de asemenea, completări cu privire la modul în care se atestă calitatea lucrărilor sau a brevetelor.
28 iunie 2016 – Proiectul de ordonanță de urgență privind modificarea Legii 254/2013 a fost adoptat de Guvern. Astfel, se înăsprește legislația referitoare la modul în care persoanele aflate în detenție pot elabora lucrări științifice sau inventa brevete. Scade, de asemenea, numărul de zile de detenție care poate fi redus din pedeapsă pentru realizarea lucrărilor sau a brevetelor.
29 iunie 2016 – În presă apare, pe surse, decizia comisiei tehnice pentru specializarea Drept în cazul fostului premier Victor Viorel Ponta. Acesta a plagiat.
30 iunie 2016 – CNADCTU decide că fostul premier Victor Viorel Ponta a plagiat și cere să i se retragă titlul de doctor.
8 iulie 2016 – Societatea Academică din România anunță că va sesiza CNATDCU în cazul posibilului plagiat din teza de doctorat a lui Cristian Bușoi, fost europarlamentar și fost potențial candidat la Primăria Municipiului București.
8 iulie 2016 – În urma demersurilor realizate de echipa România Curată, se află faptul că nouă foști doctoranzi ai lui Gabriel Oprea au solicitat retragerea titlului de doctor. Este vorba de Radu Stroe, Daniel-Andrei Moldoveanu, Romeo-Marius Raicu, Mihai Stănişoară, Dimitrie Bogdan Licu, Adela-Loredana Popescu (Neagu), Mihai Tudose, Neculai Onţanu și Loredana-Claudia Diaconescu (Radu). Printre aceștia se regăsesc foști consilieri de stat, deputați, miniștri ș. a.
18 iulie 2016 – Apare în mass media informația conform căreia fostul premier Victor Ponta a contestat verdictul CNATDCU.
19 iulie 2016 – Ministrul Educației Naționale și Cercetării Științifice, Mircea Dumitru, anunță restructurarea Consiliului Național de Etică a Cercetării Științifice, Dezvoltării Tehnologice și Inovării și a Comisiei de Etică și Management Universitar.
20 iulie 2016 – Este emis Ordinul de Ministru nr. 4573/2016 prin care este adoptată o nouă metodologie pentru alegerea membrilor Comitetului de Selecție a CNECSDTI, respectiv pentru alegerea membrilor acestui for.
20 iulie 2016 – Ministrul Educației Naționale și Cercetării Științifice, Mircea Dumitru, atrage atenția conducerii Academiei Naționale de Informații „Mihai Viteazul” din București, că datorită numărului mare de solicitări de retragere a titlului de doctor venit din partea unor foști doctoranzi ai acestei instituții, universitatea trebuie să își asume „culpa morală și științifică” și să solicite CNATDCU retragerea acestor titluri în cazul în care lucrările în baza cărora au fost obținute au fost plagiate.
21 iulie 2016 – Comisia de Etică a Academiei de Poliție „Alexandru Ioan Cuza” din București a stabilit că teza de doctorat a Primarului Sectorului 3 din București, Robert Negoiță, a fost plagiată. Comisia a solicitat CNATDCU retragerea titlului de doctor.
25 iulie 2016 – Ministrul Educației Naționale și Cercetării Științifice, Mircea Dumitru, a declarat că în cazul în care se va dovedi că ministrul de interne, Petre Tobă, a plagiat teza sa de doctorat și nu se vor lua măsuri administrative și politice în Guvern în această chestiune, va părăsi imediat Executivul.
26 iulie 2016 – Comisia de Științe Juridice a CNATDCU a stabilit cu majoritate de voturi că Gabriel Oprea a plagiat atunci când și-a redactat teza de doctorat.
26 iulie 2016 – Comisia de experți a CNATDCU respinge contestația depusă de Victor Viorel Ponta, urmând ca ulterior, Consiliul general să voteze raportul comisiei de experți.
27 iulie 2016 – Consiliul general al CNATDCU a admis verdictul Comisiei de experți cu privire la contestația înaintată de Victor Viorel Ponta. Acesta a plagiat, urmând ca ministrul educației să îi retragă titlul de doctor.
Foarte probabil, în viitorul apropiat vor fi emise mai multe verdicte de plagiat și ordine de ministru de retragere a unor titluri academice. Sistemul pare că începe să se curețe. Dar oare cu ce preț? Cât de mult au avut de suferit toți cei care au fost onești într-un sistem bolnav? Cine a pierdut cel mai mult din toată această poveste, cei cinstiți sau impostorii?
Cert este că nu s-ar fi ajuns aici dacă niște idealiști nu ar fi crezut în câteva principii și valori solide și dacă aceștia nu ar fi luptat cu toate forțele lor. Avem un exemplu elocvent că un sistem pe care îl putem numi „mafiot” a fost răsturnat. Deci, se poate! Trebuie doar să credem în idealurile noastre și să perseverăm, fără a ne lăsa intimidați. Noi suntem aici, pe baricade, luptând pentru un sistem de educație mai bun pentru elevi și studenți, mai bun pentru societate. Voi? Unde sunteți și ce faceți pentru învățământul românesc?
Pentru inceput, ma voi referi la urmatoarele asertiuni din textul articolului. Prima: “până să ajungem la acest moment cu adevărat istoric”… si intreb eu: care istorie ? ce semnificatie are acest moment asa zis istoric “istoric” ?
Daca nu lamurim pe deplin sensul “istoric” al acestui moment, riscam sa ne ghidam dupa a doua asertiune “Considerând acest moment un final de ciclu”. Ar fi o gresala de esenta. In Romania, respingerea de plano a plagiatului academic are o traditie veche, aproape la fel de veche ca si in Europa de Vest, academica. Ce pretindem noi, azi, ca am realizat ? Pretindem ca am ajuns la un final de ciclu. Asadar, parcurgerea primului pas, cel mai mic si mai timid pe drumul reiterarii traditiei academice romanesti , veche de mai mult de un secol, referitoare la reconsiderarea plagiatului drept furt pur si simplu ne-ar putea face sa credem ca am ajuns la un final de ciclu. Care ciclu se incheie dupa mareatza cucerire a parcurgerii abia a primului pas, timid, pe calea restaurarii traditiei academic sanatoase ? Chiar putem crede ca, prin Victoria asupra catorva impostori – printer care si un prim-ministru – se va realiza visul nostrum “de aur”, acela ca “se va răsturna un întreg sistem al imposturii creat în societatea românească. Rămâne de văzut care vor fi consecințele și cât timp îi va lua școlii românești să-și reabiliteze imaginea și să recâștige încrederea societății” ? Daca nu continuam cu convingerea ca societatea romaneasca, compartimentul ei academic, cel politic, cel al cercetarii stiintifice si cate altele, mai are de comis numeroase “epurari” pe baza detectarii tuturor cazurilor de impostura doctorala sau simplu profesionala, nu vom schimba, in esentza, nimic. La o cercetare amanuntita, impostura doctorala – ca sa fac vorbire doar despre aceasta – ofera un bogat florilegiu de cazuri concrete, care au adus beneficii material faptashilor si au “implementat” solid in sectorul precar al conshtiitntzei publice, cel mai numeros de altfel, ideia ca accesul la banul public este pe deplin indreptatit daca iti reuseste inselatoria. Si exista inca multe feluri de inselatorii inca nedescoperite – afara de cea legata de doctorate – a caror dezvaluire este strict necesara pentru a deschide calea progresului real al societatii romanesti actuale, inecata in principiul “merge si asa”. Apropo, cand se va trece la faza evaluarii si recuperarii prejudiciului material, banesc, adus societatii prin risipa banului public, de operatiunea ‘doctorate plagiate”… ca sa incep doar cu acest aspect. De ce suntem de accord ca trebuie facute toate eforturile (care, deocamdata, nu prea se fac, deci nu au success) pentru recuperarea prejudiciului de milioane de euro sau ron sanctionat de Justitie in cazurile notorii de pana acuma, dar nu se gandeste nimeni ca chiar si recuperarea catorva mii/zeci de mii/sute de mii RON provocate de impostura doctorala trebuie sa devina o sarcina obligatory ? N-am auzit sa se fi starnit o discutie publica ampla pe aceasta tema. Sunt inca multe aspect importante de semnalat in legatura atat cu impostura academica, cat si cu pagubele sociale, immense dupa opinia mea, aduse societatii romanesti… dar ma opresc aici, pentru moment.
Inca din 2007 avertizam in prezentarea “Egalitatea sanselor” in invatamantul superior – http://www.liviu-dragomirescu.ro/idei/Idei.html – ca in loc de studenti, astazi exista audienti (pana la licenta), absenti (la master), DELICVENTI (la doctorate). Cum preventia n-a functionat, acum trebuie reparata o degradare esentiala a invatamantului academic de la noi, ceea ce va fi EXTREM de greu, aproape imposibil. Repararea pare ca a inceput, dar lupta oamnilor cinstiti cu hotii si coruptii este inegala. Ar fi sanse doar daca cei cinstiti s-ar coaliza in numar cat mai mare si ar insista continuu, cu risipa de imaginatie si cu sacrificii, pana la revenirea la sistemul de valori autentice.
Domnul Dragomirescu a descries foarte sintetic situatzia si are perfecta dreptate. Degradarea esentiala a INTREGULUI system academic, descrisa de domnia sa se datoreaza atat perioadei comuniste – in care, totusi, nu au fost anulate cateva valori esentiale ale activitatii academice, cat si , mai ales, perioadei poist-revolutionare, in care s-a desavarsit, pana la ultima limita, degradarea – inceputa doar – sub comunisti. Totul se datoreaza poftei nesatzioase de bani, de onoruri cu orice pretz si lipsei etici si morale sanatoase (altadata carcteristice modului de gandire al poporului roman, care se ghida dupa adevaratele principia ale crestinismului). De aceea d-l Dragomirescu are dreptate cand spune ca repararea degradarii poate fi chiar imposibila. De ce ? In primul rand dinc auza lentorii cu care obtinem mici succese, “istorice” car’va’s’zica si a automultzumirii cu “etape” de cucerire, modeste. In fatza dezastrului actual se poate lupta numai daca vom actiona fara crutzare si daca autoritatea statala investita cu puterea de decizie in domeniile activitatii de cercetare si academice va actiona sincer si cu convingere – si, mai ales, fara zabava ! – in combaterea dezastrului. Si nici asa nu vom avansa prea repede, deoarece INTREG sistemul – adica totzi beneficiarii frumoaselor avantaje oferite de acesta – este prizonierul coruptziei in gandire. In ce consta aceasta ? In respingerea recunoasterii situatziei actuale, in pofta de a “absorbi” banii publici pusi in joc, cu orice mijloace, mai ales necinstite si intr-o solidaritate in dorintza de prezervare a situatziei actuale ce nu poate fi contestata. Viitorul Romaniei, ca tzara europeana , precum si competitivitatea economica a tzarii depend de succesul cat mai rapid al operatziei de “dezradacinare” a raului despre care vorbim aici. Si, da, cei cinstiti trebuie sa se coalizeze SINCER si fara a se menaja, pentru a mari shansele acestei lupte pentru innoire.
Din nefericire “impostura academică” nu se reduce doar la tezele de doctorat fraudate (realizate prin plagiere, sau chiar reproducere “ad-literam”) ci afectează masiv întreg sistemul de învățământ și cercetare. Cu rădăcini vechi (dacă ne amintim măcar de “ilustra soție a conducătorului mult-iubit” …, sau de sistemul de promovare a “cadrelor” din intervalul 1947 – 1990). Unii dintre noi, cei vârstnici, am avut norocul să învățăm în liceu cu profesori care fuseseră excluși din universități pe motive “politice” (originea nesănătoasă, …). Se poate discuta îndelung despre modul în care s-a “ales elita” academică pe atunci. Iar, cu mici excepții (sau oaze de normalitate) politicul a “predominat” și după ’90.
Nu pot uita dispoziția destul de recentă a unui ministru al educației că “fiecare universitate trebuie să-și achiziționeze un soft anti-plagiat”. Să achiziționeze, nu să analizeze și sancționeze plagiatul! Să ne mai amintim că, pe când Ecaterina Andronescu era ministru al educației, mai multe articole din presă au demonstrat că în 2-3 lucrări asumate împreună cu o masterandă sau doctorandă, imaginea de bază a “studiului experimental” era de fapt reprodusă (fără citare) și răsucită … Sau să nu uităm că pe situl Web al MEN s-a aflat mai mulți ani la rând reclama unui “serviciu” de tip e-referate.ro ! Sau că un autor predilect de manuale de informatică pentru pre-universitar reproducea “copy-paste” texte de pe astfel de “servicii”.
Asta în timp ce pe alte meridiane (în Australia, de pildă) studenții capătă ca teme analiza “originalității” diverselor articole de specialitate…
Potrivit analizei din “Indexul Operelor Plagiate în România” s-a ajuns, în luna Iulie 2016, la peste 300 lucrări publicate plagiate (din intervalul 1995-2015), discutate deja în cele 3 volume publicate de prof. Dorin Isoc ( Indexul Operelor Plagiate în România. vol.3. Cluj-Napoca: Ecou Transilvan. 2016).
În fiecare primăvară suntem asaltați de afișe pe stâlpi și anunțuri în spațiul virtual privind “oferte de lucrări de licență – master… garantate”, pentru 100 sau două de lei…
Iar etica informațională, regulile care ar trebui respectate măcar în mediul academic, nu se discută nici măcar în universități. Autorul acestor rânduri pare a fi susținut (la masteratul în tehnologii Web, în UVVG Arad) singurul curs de acest fel din țară.
Nu pot să nu fiu de acord cu observațiile – cele 3 comentarii (ale domnilor Sulla și Dragomirescu, chiar dacă modul în care au fost scrise mi-a amintit de textele românești de pe Web de dinaintea introducerii în HTML a diacriticelor.
V-as fi foarte recunoscator daca mi-ati indica o trimitere spre un site de unde as putea invata cum se introduce diacriticele intr-un text scris direct intr-un frame pe web (cum este situatia de fata). Eu nu stiu cum se face asta si mi-ar fi de mare folos sa aflu. Multumesc anticipat pentru timpul dvs.!