Pe 8 decembrie am sărbătorit Ziua Constitutiei Romaniei – în 1991 a fost adoptată prin referendum Constituţia noastră de după Revoluţia din 1989. Pe 9 decembrie a fost Ziua Internationala Anticoruptie – în 2003 s-a deschis spre ratificare Convenţia Naţiunilor Unite împotriva Corupţiei. Pe 10 dec este Ziua Internationala a Drepturilor Omului –
în 1948 Adunarea Generală a ONU a adoptat Declaraţia Universală a
Drepturilor Omului. Asadar, toate cele trei evenimente sunt legate de
ceea ce se cheamă rule of law (tradus la noi prin diverse sintagme: `statul de drept`, supremaţia legii`, `preeminenţa dreptului`)- un studiu pe această temă a Comisiei de la Veneţia a fost adoptat în 2011.
Pentru mine e clar: traseul pe care se va merge este cel al menţinerii
democraţiei prin respectarea drepturilor omului şi, când e cazul,
apărarea drepturilor individului de către un sistem de justiţie
independent. Nimeni şi nimic nu mă va clinti din
convingerea că e singurul drum pe care îl are în faţă România. Iar
autorităţile care conduc ţara asta, indiferent de coloratură, sunt
obligate să îl urmeze. Repet, obligate.
Rostul conducatorilor este sa îşi exercite funcţia cu
responsabilitate şi să adopte cele mai adecvate soluţii pentru Binele
Social. Eu asta astept de la oricine guvernează: ca judecător, să îmi respecte şi să îmi asigure independenţa, iar ca cetăţean,
să facă tot ce le stă în putinţă ca ţara să evolueze şi locuitorii ei
să o ducă cât se poate de bine. Nu mă interesează care partid conduce
ţara (cât timp este unul legitim şi nu e exponent al totalitarismului –
căci atunci am obligaţia înscrisă în art. 7 din Codul deontologic să recţionez, având datoria de a susţine statul de drept). Mă interesează şi mă aştept ca orice
partid care ajunge să ne conducă ţara să respecte cerinţele de mai sus,
căci interesul său de a ajunge la putere a fost împlinit şi de acum el
se metamorfozează în autoritate publică a statului a cărei misiune este
binele tuturor.
Într-o democraţie, aceste aspecte sunt elementare.
