Știrea că Dan Diaconescu a cîștigat licitația pentru combinatul Oltchim nu e decît versiunea economică a știrii mondene că Victor Ponta l-a nășit pe fiul interlopului Vasile Gorun.
Cele două evenimente poartă același nume de oraș, Rîmnicu Vâlcea, și același nume de sentiment: teama.
Ați observat? Nu cred că mi s-a părut. Cînd oamenii au zărit panglicile galbene sau purpurii de breaking news pe televiziuni, ”DD A CÎȘTIGAT OLTCHIM”, amuzamentul a ținut puțin și frigul mai mult.
Parcă ni s-a făcut frică. Frică pentru că butaforia a mers prea departe, frică în fața evidenței că nebunii au ieșit din salon și au pus mîna pe oraș, frică pentru că am devenit o țară unde se poate întîmpla orice.
Da, sigur, situația e amuzantă în ridicolul ei, vorba colegilor mei de la Gazeta Sporturilor, în sfîrșit Elodia o să apară și o să joace extremă stînga la echipa de handbal Oltchim, dar în redacție nu predomină rîsul, ci stupoarea și frisonul aduse de absurdul instalat pe tron.
Plus amintirile. Ca jurnaliști sportivi, știm foarte bine cine e Vasile Gorun! La mijlocul anilor 90, socrul mare de la nunta lui Ponta stăpînea Vâlcea și echipa de fotbal cu metode mafiote și, după ce dictai în redacție cronica de meci, o luai la fugă spre gară ca să nu-ți rupă picioarele. Punea cîinii pe arbitri, caftea pe orișicine, numai Miron Cozma făcea la Petroșani ceea ce-și permitea Gorun la Vâlcea. Abia peste 10 ani intra în închisoare.
Închipuiți-vă ce sentiment au azi toți interlopii din țară cînd premierul României îl nășește pe băiatul unuia de-al lor. Ăștia sînt solidari și se respectă în lumea lor unde se supraviețuiește greu.
Sigur că a fost nevoie ca mafioții să se benocleze din greu ca să observe știrea, pentru că televiziunile au evitat-o aproape in corpore, excepție a făcut parcă Realitatea TV, datorită libertății nădușite care se pogoară asupra omului în fața plutonului de execuție, ”ia mai dă-te în mă-ta, dacă tot ne închizi și nu ne primim salariile, ia-o pe asta!”.
Să nu-și închipuie nimeni că nu se află: garda pretoriană a lui Ponta s-a ocupat personal de ocultarea informației!
Imaginați-vă, așadar, ce garanție de imunitate au primit găștile care practică meseria stresantă a lui Gorun. Ditamai premierul țării stă la masă cu al lor!!! Și ce îndemn să continue să se amestece cu politica, poliția și justiția.
Cu răbdarea treci marea. Poate le iese și lor o combinație la nivel înalt. Nici în Soprano n-au rulat secvențe precum cele cu Vasile și Victor, n-au rulat pentru că așa ceva nu îndrăznește să-și imagineze nici un scenarist de filme cu mafioți. I s-ar lua analize de sînge și ar fi concediat și trimis la secția ”ecranizări după Stephen King”, dacă tot îi arde de thrillere horror.
”DD A LUAT OLTCHIM”, scrie pe ecrane, colegii mei se întorc cu spatele ca atunci cînd nu poți suporta ridicolul, e o reacție fizică în fața inimaginabilului jenant și, totuși, alta mi se pare știrea zilei.
La începutul anului 2012, a apărut pe fundul oceanului, în apropierea coastelor Japoniei, o enigmatică formă regulată de o frumusețe delicată.
Yoji Ookata, un scafandru pasionat de imagini subacvatice, care face asta de 50 de ani, a surprins imaginea stranie, plasată de ființe necunoscute la 25 de metri adîncime, în albastrul Pacificului.
Oamenii de știință au tresărit. Construcția din nisip era atît de frumos elaborată și de simetrică, încît era imposibil să fie produsul întîmplător al naturii. Ce se ascunde sub desenul rafinat? Ce semnifică cele trei ceruri simetrice, peste care vin striații atent calculate. Ufologii au spus că e posibil să fie vorba despre amprenta fuzelajului unui OZN, îngropat în nisip.
”Cunoaștem mai bine suprafața lui Marte decît fundul oceanelor”, a admis, încurcat și el, un specialist de la NASA.
Yoji a așteptat, a observat și azi lumea a primit știrea, cam la ora în care s-a aflat cîștigătorul Oltchim. Castelul misterios cu circumferința de 2 metri de pe fundul oceanului a fost creat, ”după o muncă de zile și nopți”, de un pește!
Masculul din specia puffer fish, peștele care arată ca un balon cu spini umplut cu aer și e otrăvitor de nu poate fi mîncat decît dacă e gătit de bucătari hiperspecializați, construiește cu migală aceste creneluri perfect circulare ca să atragă femela să-și depună ouăle.
În lumea curenților submarini, cu cît zidurile sînt mai laborioase, cu atît icrele au mai multe șanse de a rezista. Peștele arhitect s-a freacat cu burta sa de nisip pînă cînd a construit splendoarea sa de castel ascuns de lume, dar deschis pentru mireasă.
Cu un ochi pe televizor, unde DD anunță că ”Oltchim a redevenit pămînt românesc” și cu celălalt sub apă, vă întreb direct: cînd ați întîlnit ultima oară un lucru frumos făcut în România? Cînd v-a surprins ultima oară plăcut țara oamenilor, nu cea creată de natură, cînd ați spus ”Wow!” în fața unui pod românesc, a unei construcții, a unei idei materializate, a unei lecții magistral predate, fie și a unui gest care să vă încînte, să vă bucure sau să vă stimuleze?!
Vă lipsește și ne lipsește tuturor frumosul, pentru ochi, mentru minte, pentru inimă. În schimb, l-am avut azi pe Remus Vulpescu, șeful privatizării Oltchim, care a transformat licitația în kitsch, într-o reprezentanție TV personală în care a murit de plăcere că s-a văzut la televizor, a fluturat hîrtii, a vorbit despre conceptul de privatizare în termeni de glumițe de șantier și s-a întrecut în miștouri cu Dan Diaconescu. Erau ca într-o reclamă cu Dorel la licitație.
Pînă la urmă, în ciuda faptului că ia spuma, DD e ultimul invitat la acest carnaval și, în nici un caz, principalul responsabil!
PD-L a numit miniștrii în vîrstă de 30 de ani peste economia țării, puști fără nici o experiență pe cartea de muncă. A instalat șefi care nu conduseseră pe nimeni în viața lor peste companii din industrii dure, vezi cazul Tarom. Acum a venit USL care afișează alte fețe, dar același tupeu iresponsabil, pentru că despre asta e vorba: iresponsabilitatea mută a altor vremuri a fost înlocuită cu cea locvace.
Iresponsabilitatea de sertar a foștilor activiști care au preluat conducerea țării după 90 este succedată azi de iresponsabilitatea de prime time a generației multimedia. După aventurierii bătrîni de partid și de stat urmează, logic, aventurierul tînăr pur sînge. Asta e reforma statului: se dezetatizează aventurierii? Întineresc șmecherii?
Vorba lui Dan Tapalagă, cu care am vorbit azi, uluiți amîndoi, ”parcă am asistat la Tele Eurobingo Show, nu la privatizarea Oltchim”. Vorbim despre o societate cotată la bursă, despre pierderi de miliarde de euro, despre zeci de mii de locuri de muncă, totul licitat fără garanții serioase, ce bătaie de joc!
Și, mai ales, ce urîțenie! Adrian Ursu spune imediat pe Antena 3 că a fost prima privatizare manea, iar Rareș Bogdan vorbește despre umilirea normalității pe Realitatea TV.
Cristian Tudor Popescu îl vede pe ”talentatul domn Vulpescu” într-un spot YouTube, iar Cristi Pantazi, redactorul-șef al Hotnews, scrie că are senzația că-i scapă ceva.
Nu cred că e un proiect genial și malefic, altul decît planul mereu agresiv al proștilor de a da lovitura și de a vedea ei apoi ce fac.
Aici gîndesc fix ca Rogozanu: ăștia sînt din categoria ”nu știi ce să faci, prostești cu televizorul!”.
Numai că mi-e teamă că ei nu știu, de fapt, să facă nimic! Acesta e nivelul la care s-a ajuns. Dacă-i scoți pe Raed Arafat și pe încă vreo doi, trei din lista cu sute de componenți ai ultimelor guverne, luați cîte vreți!, nu găsești oameni care să fi creat o instituție, o marcă, o cultură de organizație, o operă cu semnificație!
Aștept titlul Ziarului Financiar de luni, faceți o analiză a profilului de manager al lui DD!, na că a ajuns circul și în reduta corporatistă a cifrelor și a cotelor de piață, cum să tratezi serios o astfel de mascaradă?
Într-un fel, îmi pare rău s-o spun, dar și-o merită pe deplin elitista noastră castă a afacerilor! Prea multă lume din business-ul românesc sau străin prezent aici a luat de la stat, a făcut compromisuri uriașe, a dat șpagă, s-a lăsat șantajată de Secu sau de media murdară și a urmărit ceea ce pînă și fata lui Murdoch, nu e cea mai bună referință, dar citatul e corect, numea ”profitul fără alt scop, adică rețeta sigură a dezastrului”. Și circul nu s-a încheiat, să vedeți compoziția viitorului Parlament, o societate se reclădește nu doar cu implicarea cetățenilor, ci și cu cea a companiilor oneste și a antreprenorilor care au făcut bani și vor să-i dea înapoi pentru viitorul copiilor lor.
Am aceeași senzație ca și Vasile Dâncu, care simte cum se revarsă prostia în cazul urșilor. Antologică imaginea cu Rovana Plumb cu urechea la pădure. Am avut-o ministru pe Elena Udrea, acum a venit Rovana Plumb, totuși ce păcat ispășim?!
Încă o dată, DD e ultimul pe listă, uitați-vă la toate agresivitățile instituționale din ultima vreme! Față de flăcăii care iau decizii economice naționale bătrînul Vadim Tudor e o amintire a unor vremuri romantice, cu pirați care amenință din vîrful catargului, dar care nu ajung niciodată la țărm.
Traian Băsescu se poate retrage liniștit cînd o vrea el. Lasă în urmă o nevroză națională, eșec teribil pentru un conducător, nu e nevoie să fii admirator al Buthanului ca să te gîndești că la ce naiba folosesc toate dacă starea de spirit a oamenilor e de rahat, zi de zi și ceas de ceas?!
Adevăratul extremism constă în prostia și incapacitatea de a face ceva frumos, ceva care să dureze, ceva care să-ți asigure traiul și să-ți bucure sufletul.
Nu că statul ar trebui să-ți ofere pe tavă armonia vieții tale, dar nici să creeze un climat toxic și disfuncțional de ți se înveninează ficatul mai rău decît cel al peștelui care găsește la 25 de metri sub apa rece a oceanului puterea de a-și construi mandala, precum călugării budiști care lucrează săptămîni întregi, la lumina Lunii, desenînd cercurile lor drage de nisip!
Puneți-l pe Vulpescu să facă ce-a făcut peștele, dați-i lopețele în fața Palatului Victoria și, dacă reușește, îmi retrag cuvintele. Cînd ați văzut ultimul lucru frumos în România?
Citi mai multe aici.
