Multe s-au întîmplat în cele 20 și ceva de zile de la Referendum. Prietenii s-au dezbinat, familii s-au certat, soacrele și-au sunat nurorile și le-au condamnat că nu au fost la Referendum. Mai mult, le-au găsit vinovate chiar de faptul că fiii lor nu au fost la Referendum.
România s-a transformat într-un reality- show. Cel puțin așa pare cînd te uiți la televizor sau cînd citești presa online.
Ce să văd la știri, se întreabă o bunică? Ca ălă se înjură cu ălă, că politicianul X a furat nu știu cît, că doamna Pivniceru s-a urcat în mașina lui Năstase? De ce sa mă uit la știri, se intreabă din nou bunicuța? Uite așa nu avem noi un ministru de la Iași, continuă ea. Eram și eu în camera în care avea loc schimbul de replici.
Prin prisma faptului ca trei ani am lucrat la radio, apropiații îmi zic ziaristă, deși le-am spus că nu se cade, pentru că un ziarist este …. Nimeni nu mă ascultă. Ei zîmbesc pe sub mustăți gîndindu-se că sînt ziaristă și că știu eu mai multe, dar nu vreau să le spun.
Așa că mă întreabă ce părere am?
Era o vreme cînd nu ezitam să-mi spun opiniile și să le susțin sus și tare. Mi-a trecut. Opiniile în zilele astea nu mai valorează nici cît o ceapă degerată.
Dacă nu ești de partea corectă a baricadei, te trezești cu un stuchit între ochi cît ai zice pește. Cine mai are nevoie de dezbatere? Cine mai simte nevoia să analizeze problemele la rece, fără mînie? Și nu mă refer la emisiunile TV sau la dezbateriile publice. Moderatorilor și vorbitorilor de casă nu mai avem ce să le cerem. Ne-am obișnuit cu ei. Sînt cei care ne spun ce să gîndim și cum să gîndim.
Și, cînd nu ai altă activitate decît să stai tolănit în fața televizourului, urmărind spectacolul macabru în care mintea ta este injectată cu deșeuri, ajungi să gîndești exact cum îți dictează capetele vorbitoare de la televizor. Devii o legumă care repetă și aprobă capetele vorbitoare.
Doamnelor și domnilor, eliberați-vă! Ieșiti la plimbare, gătiți ceva, luați-vă nepoții de mînă și colorați, faceți curat, citiți o carte și ascultați muzică, uitați-vă la un film, chiar și la un film prost, dar nu îi mai lăsați să vă injecteze creierul cu deșeuri!
În ziua Referendumului, o doamnă realizatore de la Antena 3, vreau să îi uit numele, le-a dat voie telespectatorilor să meargă la vot și a zis cam așa: „Radu, hai să le spunem celor care se uită la noi că se pot desprinde 15 minute din fața televizorului pentru a merge la vot”
Da, de la Referendum încoa’, prefer filmele proaste și holbatul pe pereți.
Dimineață, moș Urzică de la mine din cartier a dat trezirea. La șapte fără un sfert își aduce vaca să pască pe terenul de lîngă blocul meu. O priponește și bate de șapte ori în țăruș ca să știm că soarele a răsărit de ceva vreme. L-aș întreba cum și-a petrecut post-Referendumul, dar mă tem că îmi va răspunde tot în doi peri, ca atunci cînd l-am întrebat dacă vinde lapte și cînd să trec să cumpăr.
