Înainte ca primele rezultate la bacalaureat să fie publicate, cele mai multe televiziuni și publicații jubilau: „Care va fi dimensiunea dezastrului?”. După ce au văzut dezastrul, s-au întrebat dacă se poate coborî sub pragul de 43%.
Ne-am bucurat pentru notele de zece, cîte au fost ele, încercînd să mascăm faptul că mai bine de 50% din absolvenții de liceu nu au trecut un examen care ar trebui să fie o oglindă a cunoștințelor dobîndite pe parcursul a douăsprezece clase. Chipurile reflectate de oglinda aceasta sînt cam desfigurate, iar rușinea nu ar trebui resimțită doar de elevi, ci și de profesori și părinți.
Totuși, dă-o naibii de rușine! Elevii care au picat examenul de bacalaureat nu par foarte îngrijorați de soarta lor. Se hlizesc și povestesc în fața camerelor de filmat că mai dau examenul și la toamnă. Între timp își iau un mic concediu. Se duc în vacanță. Puteți să îi condamnați?
Pentru cei mai mulți dintre ei, „cariera” e în străinătate, muncind sau făcînd o șmecherie, sau în țară, unde vor trăi în continuare din ajutorul social primit de unul dintre părinți, vor tăia frunză la cîini în fața blocului, visînd să ajungă șmecheri cu mașini bengoase sau poate chiar politicieni. Ce altceva să vrea de la viață?
Cine să îi inspire să își dorească să muncească într-o țară în care bogații au făcut averi prin șmecherii și nu i-a pedepsit nimeni? Cine să îi motiveze să se gîndească la un serviciu cînd e suficient să te încuscrești cu un director sau un politician, iar carierea ta e asigurată? Cine să îi inspire să își dorească să învețe? Politicienii care obțin diplome ca și cînd ar cumpăra hîrtie igienică? Politicienii corupți sau penali care rup scaunele în Parlament din cauza nesimțirii? Poate ar trebui să îi inspire profesorii? Dar unii dintre ei au ajuns să predea trecînd titularizarea cu nota cinci și se plîng că iau același salariu pe care îl ia o vînzătoare?
Poate ar trebui să îi inspire părinții care au plecat la muncă în Italia și Spania și i-au lăsat acasă cu bunicii sau chiar singuri, sperînd să se îmbogățească? Bieții de ei! Își spun mereu că se vor întoarce, dar nu mai găsesc drumul spre casă, iar familia se dezbină.
De ce ar trebui acești tineri să își dorească să ia bacalaureatul? Ca să muncească? Dar li s-a dovedit de atîtea ori că în România nu trebuie să muncești prea mult ca să ajungi „cineva”?
Așa că înainte să îi privim cu dispreț, ar trebui să ne întrebăm cum s-a ajuns aici. Ca să nu mai spun că politicienii nici măcar nu ar trebui să mai aibă curaj să vorbească despre educație, pe care au pus-o pe chituci, cu ajutorul nepăsării noastre.
Totuși, ar fi interesant să vedem cu ce medii au terminat liceul elevii care au picat bacul. Abia atunci vom vedea dimensiunea dezastrului pe marginea căruia bocim. Iar după ce începe facultatea, vă recomand să mergeți să îi întrebați pe profesorii universitari cîți dintre bobocii care au trecut de bacalaureat și au ajuns la facultate știu să lege trei o frază? Iar la sfîrșitul celor trei ani de facultate, să vedem cîți și-au luat diplomele pe bune.
Îmi pare rău că nu pot să mă bucur din tot sufletul pentru absolvenții cu zece pe linie. Ei merită însă felicitați, alături de profesorii pe care, peste ani, îi vor opri pe stradă pentru a le mulțumi.
Pentru tinerii de zece România e o haltă. O vor privi clipind des și se vor bucura că nu au avut peron să coboare. Cum vi se pare acum dimensiunea dezastrului?
