ALTE ABISURI DIN TRECUTUL GUVERNULUI NASTASE

Curtea de Conturi afirma ca există suficiente semne de întrebare referitoare la contractul CNADNR – Bechtel. Încredințarea directă a contractului, graba promovării legislației specifice în anul 2003 și lipsa unei negocieri reale, principalele întrebări care așteaptă răspunsuri.

Contractul încheiat cu Bechtel pentru realizarea faimoasei autostrăzi „Transilvania” ridică numeroase semne de întrebări asupra modului în care statul român a plătit milioane de euro din bani publici pentru a avea, în final, doar 112 de kilomteri de autostradă. Acesta ar fi rezumatul raportului de audit al Curții de Conturi cu privire la modul în care Guvernul României și miniștrii transpoturilor au gestionat contractele și au cheltuit fondurile pentru realizarea autostrăzii Brașov- Borș, denumită și „Transilvania”. Inspectorii se arată surprinși de faptul că, timp de șapte ani, Guvernul și Ministerul Transporturilor nu au găsit „pîrghiile legale prin care să-și recîștige poziția de parteneri contractuali egali (prin CNADNR) într-un contract încheiat în condiții neclare, conținînd unele clauze rămase neexplicitate, interpretabile și în defavoarea părții române.”

Secretomania contractului cu Bechtel

În mod normal, în acest an, șoferii ar fi trebuit să poată circula pe cei 415 kilometri, cît ar fi trebuit să aibă autostrada Brașov – Borș. Cam tot atît numără toate tronsoanele de autostradă finalizate în România, în ultimii 13 ani.

Cum socoteala de acasă nu se potrivește cu cea din tîrg, autostrada nu va fi gata în acest an, ci în 2013, cînd vor fi finalizați doar 112 kilometri de autostradă față de cei 415 prevăzuți inițial.

„Autostrada Brașov – Borș (denumită și „Transilvania”), în lungime de 415 km, este un obiectiv de investiții care nu face parte din coridoarele pan-europene care traversează România, a fost contractat cu Bechtel Internațional Inc. din SUA în anul 2003, cu termen inițial de finalizare 2012, a parcurs două renegocieri de contract în anii 2005 și 2011 în urma cărora obiectul contractului s-aredus la 112 km, din care 52 km (tronsonul 2B – Câmpia Turzii – Gilău) au fost finalizați în anul 2010, iar 60 km (tronsonul 3C – Suplacul de Barcău – Borș) au termen final 2013.”

Deși raportul de audit atenționează asupra modului în care s-au scurs bani publici, sub ochii nepăsători ai guvernanților, nimeni nu a fost tras la răspundere. Din contră, în anul 2011, în urma unei noi renegocieri a contractului, antreprenorul mai primește o sumă „plafonată” de 108.998.493 euro, reprezentînd „pretenții”, prevăzută la paragraful nr.14 din Acordul de modificare.

Cum arată în cifre contractul pentru autostrada „Transilvania”:

În perioada 2004-2011, Bechtel a primit de la statul român 885, 79 milioane de euro la care se adaugă și suma de 108, 99 milioane euro cu titlul de „pretenții”.

În anul 2011, a avut loc o nouă renegociere, finalizată prin aprobarea, prin HG 943/28.09.2011, a celui de-al doilea acord de modificare, conform căruia obiectul contractului s-a redus de la 415 km la 112 km (52 km ai tronsonului 2B – Câmpia Turzii – Gilău, finalizați în anul 2010, și 60 km ai tronsonului 3C – Suplacul de Barcău – Borș, cu termen de finalizare 2013), convenindu-se și o serie de ajustări, compensări și reașezări în ceea ce privește obligațiile și pretențiile părților contractante, precum și responsabilitățile contractuale ale acestora (printre care și obligația CADNR de a plăti Antreprenorului, pînă la data de 31.05.2012, o sumă „plafonată” de 108.998.493 euro, reprezentînd „pretenții”, prevăzută la paragraful nr.14 din Acordul de modificare), potrivit documentelor.

În ceea ce privește acordul încheiat de statul român cu Bechtel, auditul nu se poate pronunța în mod ferm asupra unei cauze unice a nerealizării autostrăzii, dar identifică două cauze principale:

• nu a existat o negociere reală a formei și conținutul contractului încheiat cu Bechtel, de specialiștii CNADNR, varianta aprobată de către Guvern avînd, în opinia inspectorilor, numeroase aspecte discutabile, neconforme și potențial dezavantajoase pentru partea română;

• lipsa de voință la nivelul Guvernului și al MTI pentru asigurarea finanțării obiectivului contractat, în condițiile în care nu s-a optat, în mod oficial, pentru rezilierea contractului, și pe fondul demersurilor făcute de partea română pentru partajarea echilibrată a drepturilor și a obligațiilor contractuale, demersuri care au avut numai parțial rezultatele preconizate ca urmare a lipsei de disponibilitate a firmei Bechtel pentru negocierea și armonizarea tuturor aspectelor controversate;

Un alt aspect subliniat în raport este faptul că susținerea evidentă și energică pentru acest obiectiv, din partea Guvernului și a MTI, manifestată la sfîrșitul anului 2003, s-a diminuat în mod inexplicabil după semnarea contractului.

„O situație paradoxală este și aceea că, în condițiile în care prin HG 1362/2003 se aprobase contractarea de către MTI a unor credite externe de 2,8 mld. € pentru asigurarea surselor de finanțare (la valoarea estimată a investiției aprobată de Guvern), în final nu numai că fondurile alocate au fost cu puțin peste 50% din valoarea investiției, dar s-a inversat, fără a se modifica HG 1363/2003, chiar modalitatea și sursele de finanțare aprobate și rămase în vigoare, în sensul că finanțarea s-a făcut de la bugetul de stat (5,1 mld lei, adică peste 80%) și doar în completare din credite externe.”

Alte neclarități: MTI a încheiat, în temeiul HG nr. 1362/2003, 4 contracte de împrumut în valoare de numai 300 mil. €, din care unul de 147,7 mil. € (echivalentul a 200 mil. USD) cu RZB Finance LLC și US Eximbank, pentru finanțarea achiziției de către Bechtel a unor mașini și utilaje fabricate în Statele Unite ale Americii. „Neclară este și situația contractului încheiat de MTI, în anul 2004, cu DEPFA ACS Bank, instituție specializată în finanțarea investițiilor publice municipale, despre care reprezentanții ministerului au declarat că nu dețin date, documente sau informații.”

Raportul cataloghează ca exagerată clasificarea la nivel de „secret de serviciu” a contractului CNADNR –Bechtel și a celor două acorduri de modificare, a indicatorilor tehnico-economici și a altor documente conexe, pentru care nu vede o justificare pertinentă, avînd în vedere modalitatea de atribuire a contractului prin negociere cu o singură sursă.

Ca totul să fie învăluit în mister, inspectorii Curții de Conturi nu au primit toate informațiile și documentele privitoare la acest contract.

„Invocîndu-se vechimea documentelor, lipsa lor în unele cazuri, schimbările organizatorice numeroase de la nivelul CNADNR și MTI, plecarea din sistem a specialiștilor care au avut atribuții și responsabilități, precum și aspectele procedurale cu privire la clasificarea documentelor, au fost prezentate echipei de audit doar o parte dintre aceste documente clasificate «secret de stat, nivelul stric secret».”

Concluzia generală
este că în ceea ce privește contractul încheiat cu Bechtel, au fost luate decizii controversate, multe evazive și lipsite de obiectivitate, care au viciat nu numai implementarea reglementărilor legale, dar au perturbat grav derularea ulterioară a realizării obiectivului, cum ar fi:

• CNADNR a fost împuternicită să negocieze (OUG 120/2003) dar, se pare, negocierea fie nu a avut loc, fie nu a avut loc la nivelul companiei, fie a fost o simplă formalitate;

• în mod nejustificat și inexplicabil contractul a fost înaintat, acceptat și aprobat de Guvern doar pentru proiectare și construire, în condițiile în care OUG 120/2003 prevedea un contract de proiectare, construire și finanțare (în contextul atribuirii prin negociere cu o singură sursă)

• Rămîne inexplicabilă lipsa de reacție a MTI și a CNADNR care au acceptat anexele la contract în forma propusă de Bechtel, în pofida constatărilor și concluziilor cuprinse în Raportul comisiei consultative, semnat în data de 19.01.2004 (la o lună de la aprobarea și semnarea contractului), cu privire la imperfecțiunile, lipsurile și deficiențele majore conținute de contract.

Autostrada Arad – Timișoara și varianta ocolitoare a municipiului Arad, o nouă dovadă de ineficiență

Modalitatea neinspirată de abordare, voința și implicarea deficitare, precum și un management nu îndeajuns de performant, la nivelul CNADNR și al MTI, au avut ca efecte începerea lucrărilor de investiții în anul 2009, abia după 5 ani de la semnarea contractului de împrumut cu Banca Europeană de Investiții (BEI) care prevedea finalizarea întregului proiect de investiții la sfârșitul anului 2008, se menționează în raport.

Prin urmare, au fost depășite inclusiv valorile și termenele contractuale, în prezent lucrările nefiind finalizate în totalitate și nici recepționate, chiar dacă circulația a fost deschisă în 2011, în condiții restricționate (32,25 km – autostrada și 12,25 km – varianta de ocolire).

Este inexplicabil și faptul că s-a organizat o singură licitație prin care să fie selectat un singur consultant internațional responsabil cu asigurarea tuturor serviciilor impuse prin acordul de împrumut, dar și motivul pentru care CNADNR nu a analizat și informat în mod oficial ministerul asupra acestor aspecte și a consecințelor derivate din derularea contractului de consultanță, în formatul conceput de minister.

Toate aceste deficiențe și neclarități din contractul de finanțare se regăsesc în factura finală pe care trebuie să o plătească statul român.

În cazul autostrăzii Arad- Timișoara, antreprenorul a transmis inginerului, în data de 16.09.2011, un compendiu de revendicări prin care a solicitat mai mult timp pentru finalizarea lucrărilor (o extensie de timp de 561 de zile, reprezentînd aproximativ 176% față de cea contractată, care era de 730 de zile), cît și plata unor sume suplimentare în valoare de 83,8 mil.lei și 6,7 mil. €, reprezentînd aproximativ 124% față de valoarea contractată, care era de 483,7 milioane de lei.

O dovadă a dezinteresului total al conducerii CNADNR privind acest contract este faptul că nu s-a luat nici o măsură de sancționarea a consultatului pentru întîrzierile și erorile înregistrate în derularea contractului.

Motivul: „în contractul de consultanță nu au fost inserate clauze penalizatoare explicite pentru cazurile în care consultantul nu-și îndeplinește obligațiile contractuale, precum și lipsa voinței necesare la nivelul managementului CNADNR pentru aplicarea clauzei de reziliere, au avut ca efecte nesancționarea consultantului pentru întârzierile și erorile înregistrate în derularea contractului.”