Cînd v-ați plîns ultima oară de România? A fost ieri? A fost acum două săptămîni? Ce v-a supărat? Gunoiul, străzile, salariile, scumpirile, nesimțirea și sărăcia? Sau poate aveți o listă și mai lungă de nemulțumiri. Dar eu le-am trecut pe astea, mai la îndemînă.
Cui v-ați plîns? De cele mai multe ori, ne împovărăm prietenii. Apoi, în fața unei beri reci, îi înjurăm pe ăia care aruncă gunoaiele pe stradă și nu sînt amendați. La ceas de seară pe balconul blocului, plîngem pe umărul rudelor. În fine, bodogănim în fața oricărei persoane dispuse să ne asculte înjurăturile la adresa autorităților. Vă întrebați, probabil, de ce nimeni nu rezolvă problema. Just. Păi, luați în calcul că nu ați plîns pe umărul potrivit. Pentru că – și am observat asta de foarte multe ori – sînt prima care greșește; în loc să particularizăm noțiunea „autorități” și să vedem exact ce e de făcut, ne place să înjurăm în general, ca să știe lumea că noi sîntem conștienți de problemă. Și cam atît.
Am sesizat, dar nu se rezolvă, spun alții. Just. O altă mare problemă a comunităților este că nu există. Oamenii trăiesc împreună, dar separat. Egoismul, nepăsarea, neputința și răutatea se văd cu ochiul liber. Fie că e un bloc, un cartier, un cătun sau un sat, oamenii relaționează foarte greu și își unesc forțele foarte rar. Doar mobilizați de vreun partid. Nu am înțeles de unde provine această atitudine sau ce ne costă să ne dăm mîna pentru o cauză.
Poate că niciodată cauza altuia nu e suficient de bună pentru noi și ne e tare greu să admitem că sînt oameni care pot avea idei mai bune. Cîrcoteala asta ne costă nervi, timp și bani. Problemele noastre depind de cele mai multe ori de noi. De incapacitatea de a ne uni și de a sesiza pe cine trebuie – o sesizare semnată de 10-20 va cîntări mai mult, de teama de a vorbi tare și răspicat despre nemulțumirile noastre- în public, de incapacitatea de a accepta că nu le știm pe toate și de lipsa de curaj.
Nu înțeleg această paralizie socială cu care trăim și îmi e greu să înțeleg cine și cînd ne-a învățat să ne fie teamă să ne expunem punctul de vedere. Problemele nu trec de la sine. Gunoiul nu dispare din fața blocului dacă nu îl ridică cineva, drumurile nu se repară de la sine dacă nu sînt zeci de sesizări și proteste la ușa primarului sau a drumarului, benzina nu se ieftinește dacă alimentăm de la aceiași benzinari care, cu fiecare amendă, își umflă conturile cu 30 de bani X tone de litri de carburant, iar nesimțirea nu dispare dacă nu e sancționată. Cînd fiecare dintre noi va înceta să se comporta ca o victimă, atunci – după o luptă crîncenă – vocile celor nemulțumiți nu se vor auzi doar la o bere. Și dacă ne e teamă, putem face terapie.
Sînt Anamaria. În decembrie 2011, am fost la primul protest. Mi-a fost teamă și rușine, pentru că nu mă identificam cu unii din cei prezenți în piata Unirii. Aveam altă cauză. Pentru cauza mea, am stat 30 de minute alături de un domn onorabil care mirosea a drojdeală și îmi explica ce bine era în vremea lui Ceaușescu. Din fericire, eu trăiesc în alte vremuri.
Cine sa inceapa?!… pai eu as putea sa va spun ca m-am “luptat” si ma “lupt” in continuare cu toate obstacolele pe care le intampin in relatia cu autoritatile, pana cand, in cele din urma problemele se rezolva conform legii, regulilor, normelor; asta in legatura cu problemele personale… insa cu cele colective este mai dificil pt.ca nu poti de unul singur sa rezolvi probleme pt.mai multi, intrucat se considera ca nu ai dreptul de a-i reprezenta; si-atunci, acestea mai asteapta ori raman nerezolvate; La noi in Iasi, sunt probleme legate de incalzirea centrala catre populatie, de serviciile asigurate de Termo Service catre asociatiile de proprietari/locatari samd; Acestea necesita un efort comun, care, inca nu s-a realizat; ba chiar am solicitat sprijin si org.dv. – Romania Curata, anul trecut, cred. Mi s-a raspuns ca nu aveti filiala la Iasi, asa incat am ramas in asteptare… inca mai am speranta ca vom reusi, intr-o zi… poate chiar prin organizatia dv… S-auzim de bine!
Ana Grigoras, asta este atitudinea pe care ar trebui sa o avem. Fiecare dintre noi sa reactioneze atunci cind se confrunta cu probleme birocratice. Important este sa-i convingem si pe cei multi ca trebuie sa se alature unei cauze comune. In ceea ce priveste incalzirea centrala, cred ca asociatiile de proprietari ar trebui sa faca front comun.