Modul in care MEC trateaza educatia reflecta nivelul de (i)responsabilitate fata de viitorul tarii

In 2011, an ce marcheaza 22 de ani de democratie in Romania si totodata celebreaza voluntariatul, activismul, implicarea civica si actiunile pentru binele societatii, ne lovim inca de mentalitati neschimbate, de practici invechite, lipsa de transparenta si corectitudine, si de o mare bariera de comunicare – manifestata in primul rand printr-o discrepanta uriasa intre cuvant si actiune, intre promisiuni si fapte, ipocrizie.

Noi, studentii, le resimtim in primul rand pe cele venite din partea celor ce au putere de decizie si oportunitatea de a ne influenta viata de student – conducatorii Ministerului Educatiei, Cercetarii, Tineretului si Sportului (MECTS) si a directiilor subsecvente acestuia. Toti par a suferi de o oarecare forma de schizofrenie, manifestata mai ales vis-a-vis de studenti si parteneriatul cu acestia.

Parteneriatul dintre studenti si profesori, conducerile universitatilor si ale institutiilor ar trebui sa fie definit prin comunicare, respect, acces la decizie si garantarea unor drepturi ale studentilor. Drepturile acestora sunt incluse intr-un Statut al Studentului, primul document reprezentand o initiativa legislativa 100% studenteasca, un pas inainte spre atingerea unui prag de normalitate in invatamantului superior din Romania. Astfel, acest proiect initiat de catre Alianta Nationala a Organizatiilor Studentesti din Romania promoveaza un invatamant centrat pe student, calitatea actului educational, statutul social al studentului, acces si echitate si alte aspecte menite sa imbunatateasca sistemul educational.

Si totusi, intr-o Romanie ce si-a reformat de curand sistemul de invatamant superior si promoveaza parteneriatul cu studentii, atat de aclamat public, se intampla ca solicitarile studentilor sa ramana fara raspuns (sau sa primeasca un raspuns irelevant), ca ei sa obtina mereu promisiuni nerespectate si apoi sa fie sanctionati pentru ca au o opinie, iar comunicarea si negocierea sunt niste concepte ce dau bine doar in campania electorala si care nu ajung decat arareori sa caracterizeze relatia inconstanta si instabila de parteneriat intre studenti si Minister.

Ei bine, iata cum in mai putin de 2 luni, MECTS a promis de 3 ori studentilor ca va adopta Statutul Studentului, acel document elaborat in urma a ani intregi de dezbateri. Si, daca in prima faza amanarea acestei mult-asteptate adoptari s-a pus in spinarea universitatilor care ar fi avut oarecare alte pareri legate de Statut, acum dupa rezolvarea acestor probleme prin includerea feedbackului primit de la universitati, MECTS nu mai are aparent niciun argument obiectiv sau vizibil pentru care intarzie adoptarea lui. Si totusi, din partea reprezentantilor MECTS nu primim decat tacere la toate intrebarile noastre („de ce?”)… Oare in fata caror presiuni se apleaca MECTS (determinand depasirea unui termen setat de propria-i lege)?

Ne intrebam acest lucru in contextul celor doua actiuni de protest organizate intr-un interval mai mic de 6 luni de catre studenti, actiuni care au ramas fara nicio urmare. Sute de studenti au stat in frig, in luna martie, manifestand in fata cladirii Ministerului Educatiei pentru a-si cere dreptul de a vota in procesul de alegere a rectorilor. Asta pentru ca, desi sunt definiti ca si parteneri cu drepturi depline in educatie, studentii nu mai participa la alegerea rectorului in procent de 25%, ci doar prin intermediul studentilor reprezentanti, in timp ce restul categoriilor de membri ai comunitatii academice voteaza individual (cadre didactice si de cercetare). Si-atunci exact marea majoritate a comunitatii academice, reprezentata de studenti, NU are aproape niciun cuvant de spus in alegerea celei mai importante persoane dintr-o universitate, Rectorul – acela care va decide soarta noastra in toate aspectele vietii de student timp de patru ani. Ne intrebam cum garanteaza statul accesul la decizie pentru studentii pe care ii considera parteneri cu drepturi egale?

Pe data de 17 noiembrie, de Ziua Internationala a Studentului, am ales sa nu sarbatorim, ci sa deplangem un sistem de invatamant care ne neaga recunoasterea drepturilor, un sistem care in baza parteneriatului cu studentii ne refuza dreptul la discutie si comunicare si ne pune in situatia de a ne gandi la astfel de actiuni in loc sa ne concentreze la invatat. Si apoi, dupa ce am avut intotdeauna o atitudine constructiva, aparand drepturile studentilor din Romania atat prin propuneri, discutii si dezbateri cat si prin actiuni de manifestare publica a problemelor pe care le intampinam, in spiritul democratiei si a dreptului la libera exprimare regasim diferite forme de presiune sau sanctionare a exprimarii libere de opinie.

Si asta se numeste Democratie? Cu siguranta este altfel definita decat ne imaginam noi, si tocmai de catre institutiile care ar trebui sa fie promotorii unor practici corecte, care ar trebui sa educe studenti sa fie corecti in sensul respectarii unor valori ale societatii pentru ca, devenind adulti, ei sa fie cetateni responsabili. Deoarece educatia nu ar trebui sa aiba rolul de a furniza diplome pe banda rulanta oricui plateste o taxa de inmatriculare pentru a asigura tinerilor locuri de munca mai bine incadrate si poate cumva mai bine platite. Ea ar trebui sa formeze indivizi educati, culti, intelectuali care sa duca la dezvoltarea societatii. Universitatile ar trebui sa se implice in comunitate si sa conduca la progres prin programele de cercetare. Dar mai mult, ar trebui sa formeze oameni cu principii solide, cu verticalitate si care sa inteleaga pentru a putea practica democratia.

Dar intarzierea adoptarii Statutului Studentului nu este singurul caz de incalcare a Legii nr 1/2011 a Educatiei Nationale – un altul a fost adus la cunostinta MECTS de catre organizatiile studentesti care au sesizat o incalcare a independentei studentilor din Universitatea de Stiinte Agricole si Medicina Veterinara, Cluj Napoca (USAMV) in momentul alegerilor studentilor reprezentanti cand membri ai corpului didactic au incercat sa cenzureze participarea ca si candidat pentru statutul de student reprezentant, a unor studenti a caror „medie nu convenea”. Astfel, se trece pe fata peste prevederile LEN care asigura oricarui student dreptul de a fi ales si de a alege pe cei care ii reprezinta interesele. Dar adresa studentilor in acest sens….a ramas fara raspuns, desi prin adoptarea acestei legi, MECTS declara razboi cazurilor de coruptie si abuz. Oare MECTS sesizeaza si sanctioneaza incalcarile legislative doar acolo unde nu-i convin jocurile?

Pe langa tacerea si indiferenta cu care MECTS trateaza doleantele si problemele studentilor, acestia trebuie sa suporte si ineficienta totala a personalului din minister care lucreaza de trei luni deja la realizarea si trimiterea catre universitati a legitimatiilor de transport fara de care studentii nu pot beneficia de un drept (garantat tot de LEN) – acela de a primi 50% reducere la transportul in comun… inceperea anului scolar si inmatricularea unui nou val de studenti in universitati a luat din nou prin surprindere MECTS, care nu a reusit sa fie pregatit nici de aceasta data pentru a-i primi asa cum se cuvine pe boboci in randul studentilor.

Am putea crede ca toate acestea se datoreaza luptei grele pe care MECTS o are de dus pentru a asigura finantarea, calitatea, bunul mers al lucrurilor in educatie si indeplinirea standardelor impuse de contextul international, dar proiectul de buget pe perioada 2012-2015 contrazice evident aceasta idee – bugetul pentru educatie scade din nou! Nicio s
urpriza pana acum, insa Romania continua sa isi asume atat la nivel national cat si international ca va trata educatia cu responsabilitatea unui stat matur care intelege importanta ei pentru asigurarea unui viitor stabil al tarii. Si asta odata cu promisiunea de a atinge o investitie in educatie egala cu 6% din PIB… la care doar visam si vom mai visa pana in 2015, daca proiectul de buget devine lege. Oare cat timp mai putem pacali UE?

Si toate astea, in contextul in care Romania continua sa-si asume, la nivel international, in cadrul Procesului Bologna, cresterea investitiei publice in educatie sau accesul studentilor in guvernanta institutiilor de invatamant superior. Vom vedea cu ocazia urmatoarei intalniri Ministeriale (primavara 2012), din Raportul National de tara, daca si cat se cosmetizeaza problemele din educatie, pentru ca Romania sa nu fie aratata din nou cu degetul ca fiind „Cenusareasa” procesului de implementare a Declaratiei de la Bologna si a tuturor punctelor adaugate ulterior.

Intr-o atmosfera specifica mai degraba anilor comunismului, studentii isi vor continua insa apararea drepturilor, rezistand presiunilor de orice natura si sanctionandu-le public!

Daniela Alexe este presedintele Aliantei Nationale a Organizatiilor Studentesti din Romania (ANOSR)