De curind, ambitia primarului Bucurestiului de a demonstra alegatorilor ca se califica pentru al doilea mandat s-a impiedicat de buturuga mica a patrimoniului arhitectural al orasului. Cu ochii pe alegerile locale din 2012, Oprescu vrea sa lase mostenire bucurestenilor bulevardul Uranus. Dupa cum se vede, fantoma megalomaniei ceausiste bintuie inca Primaria Capitalei, proiectul facind parte din planul comunist de sistematizare a centrului Bucurestiului.
Pentru a construi axa Nord-Sud (Buzesti-Berzei), PMB are nevoie sa demoleze 13 monumente istorice si 73 cladiri de patrimoniu. Zis si facut! Ignorind faptul ca demolarile distrug tesatura istorica a opt zone construite protejate (HCGMB 279/2000) si incalcind propria procedura de avizare, PMB a purces la desfiintarea primelor trei monumente: Hotel Marna, Casa Constantin Radulescu si Casa Memoriala Mihai Eminescu. Fara avizul Ministerului Culturii, demolarile erau insa ilegale si la interventia ONG-urilor justitia le-a oprit temporar. Ele au fost reluate numai dupa ce Ministerul Culturii a emis avizele retroactiv.
Printre cele 10 monumente istorice ramase inca in picioare se afla cladiri emblematice pentru istoria Bucurestiului: Hala Matache, Maternitatea Polizu, casa George Cosbuc (Plevnei 40). Primarul Oprescu este, insa, necrutator cu arhitectura istorica a Bucurestiului si promite solemn sa nu se opreasca pina cind ultimul monument nu va fi doborit si cei citiva metri de carosabil in plus nu vor fi fost asfaltati.
Avind in vedere ca proiectul va avea un impact ireversibil asupra identitatii istorice a Bucurestiului si asupra dezvoltarii durabile a orasului – dezradacinarea unor arbori centenari, atragerea traficului auto in centrul orasului, intensificarea poluarii, disparitia micilor meseriasi si negustori caracteristici zonei -, Primaria ar fi trebuit sa elaboreze un plan urbanistic zonal (PUZ) fundamentat pe un studiu de impact asupra caracterului istoric al zonei si asupra mediului, sa fi parcurs o procedura de informare si consultare a comunitatilor afectate si a societatii civile, sa fi respectat Declaratia de la Toledo(1), Carta de la Leipzig(2) si Conventia de la Granada(3). Ei bine, nu! Edilii nostrii nu se incurca in astfel de “fleacuri”. Pentru ei sintagma “dezvoltare durabila integrata” inseamna ca, odata construita soseaua, investitorii privati vor avea mina libera sa isi “integreze” proiectele imobiliare pentru o imbogatire personala cit mai “durabila”.
Care este, deci, strategia primarului Capitalei pentru conservarea si restaurarea zestrei arhitecturale a Bucurestiului? Are edilul-sef un plan de includere a patrimoniului construit in circuitul economic? Bilantul primei jumatati de mandat al lui Oprescu (www.pmb.ro) vorbeste despre “Necesitatea valorificarii patrimoniului de cladiri monument-istoric…”. Dar dupa cum ne arata proiectul Buzesti-Berzei, primarul Capitalei una zice si alta face! Demolarea bate conservararea. In ultimul an, Primaria Capitalei a emis avize de demolare pentru imobile valoroase de patrimoniu, precum: Kisseleff 39, Eremia Grigorescu 1, Tudor Arghezi 24 si a aprobat Planuri Urbanistice Zonale cu impact negativ asupra unor monumente istorice si zone protejate: Palatul Stirbei, Piata Lahovary, strada Mircea Eliade, Bulevardul Primaverii.
In timp ce majoritatea oraselor europene se mindresc cu patrimoniul lor istoric si cultural, Primaria Bucurestiului defileaza cu imaginea Casei Poporului ca emblema a orasului. In caz ca publicistii Primariei nu au aflat inca, Casa Poporului a fost construita in anii ‘80 pe ruinele a sute de imobile de patrimoniu ce alcatuiau una dintre cele mai atragatoare zone istorice ale Bucurestiului, cartierul Uranus. Din aceasta perspectiva, recuperarea numelui Uranus pentru un bulevard ce va trece peste ruinele a 86 de imobile istorice dovedeste ca primarul Oprescu nu iubeste patrimoniul construit al Bucurestiului.
Roxana Wring, Asociatia Pro_Do_Mo
Note:
1. Dclaratia de la Toledo referitoare la cooperarea interguvenamentala europeana pentru o dezvoltare urbana durabila, iunie 2010.
2. Carta de la Leipzig pentru orase europene durabile, 2007.
3 Conventia pentru protectia patrimoniului architectural al Europei, Granada, 1985.
Hm. Se pare că în România se apără extrem de bine PATRIMONIUL – deci, oricine a scris acest articol, se înşeală. Ori e duşman al lui Oprescu, ori vrea să-i lipsească pe bieţii bucureşteni de un oraş modern, cu bulevarde late pe care pot circula cu merţanele lor.
Ah, da, de PATRIMONIUL de care vorbesc nu are absolut nimeni curajul să se atingă! E vorba de pensiile babane ale… babanilor. Recent declarate de ICCJ “patrimoniu”.
Articolul zice bine! Romania este o tara plina de Ceausei. Acestia nu or sa moara pentru ca tara este PLINA de ei. Si eu, ca si autoarea, facem probabil parte dintr-o minoritate care sufera pentru atocitatile care se produc in acest oras. Dar cine mai sunt bucuresteni (de cateva generatii si trgoveti macar, ca sa-si poata zice oraseni) in acest oras? Tot o minoritate! Sub 800.000 de mii din cele peste 2.000.000 de locuitori ar putea pretinde ca sunt bucuresteni. Restul sunt venetici si aia majoritatea de proasta calitate, indiferent ce masini afiseaza. Se vede dupa sosete … Uitati-va atent la ce se intampla in acest perimetru delimitat intre str. Buzesti si sa zicem Piata Chibrit – dar e cam departe pentru nevoile explicatiei -: Pe maximum trei km sunt doua pasaje peste calea ferata, din care ultimul a costat cca. 280.000.000 eurosi se naste “marele” bulevard Uranus. “Marele” zic pentru ca pe arhitectul sef si comisia de urbanism ar trebui sa ii trimitem definitiv la Paris sa invete
A pretinde ca hotel Marna si casa in care a locuit Eminescu pe Buzesti sunt cladiri de patrimoniu este de mai mare rasul.
In ziua in care am vazut cazand acea cladire (un minipalat) din zona Berzei – Stirbei Voda (cea mai de sus cladire dintre cele de pe strada care coboara spre Parvan), am simtit un gol in stomac.
Acolo, intrand printr-o curte in usoara panta, ma duceau ai mei, in anii 70 – 80, cand eram mic, la stomatolog (cred ca era o policlinica in cladire, in orice caz, erau cateva cabinete de stomatologie).
Nu merita, pentru un bulevard – autostrada Parlament – Guvern, sa daramam cladirile acestea.
Daca era absolut necesar, fiind o strada in panta, se putea face un pasaj subteran pe portiunea aia.
Nu merita sa ne daramam orasul pentru ca vrea toata lumea sa mearga cu masina, sa ajunga fiecare in masina la biroul lui din monstri de sticla care apa peste tot in locul vechilor cladiri.
Tare chestia asta:
“proiectul facind parte din planul comunist de sistematizare a centrului Bucurestiului.”
La fel de tare ca alea cu canalul Bucuresti-Dunare ca facand parte din aceleasi fantasmagorii ceausiste.
Poate si cei de aucm 150-200 de ani gandeau ceausist si au trebuit sa para niste “tineri verzi” sa constate de unde se trag.
Emil
PS verde aici inseamna NECOPT!