331 de candidați aflați pe locuri eligibile de pe listele pentru alegerile parlamentare din 2016 au picat testul de integritate al Românie Curate. Criteriile luate în considerare sunt aici, iar lista neagră poate fi vizionată aici. În clasamentul pe partide, în ceea ce privește numărul de candidați cu probleme, pe primul loc se află PSD, urmat de PNL și de ALDE.
PSD conduce în topul incompatibililor pe partide, cu peste 100 de candidați, dar trebuie spus de la început că asta se întâmplă și din cauză că are cei mai mulți candidați eligibili, potrivit sondajelor, iar acest criteriu a fost folosit la alegerea celor analizați. Dar dincolo de acest aspect – e firesc ca cel mai mare partid, cotat cu cele mai mari procente în sondaje, să aibă proporțional și mai mulți oameni cu probleme de integritate – îngrijorător la PSD este poziția în partid a celor cu probleme.
Lista ar putea fi deschisă de însuși liderul formațiunii, condamnat cu suspendare pentru fapte comise în calitate de politician, dar pentru care justiția nu a considerat necesar să impună limitări ale drepturilor electorale prin sentință, mizând – inutil, se vede, într-o țară care-și alege primari aflați deja după gratii – pe presiunea opiniei publice. Și mai sunt, pe listele PSD, încă trei condamnați definitiv.
PNL, care a susținut public că și-a curățat listele și are mai puțini candidați eligibili, potrivit cu ponderea din sondaje, se află proporțional cam la același nivel cu PSD, cu peste 60 de persoane cu probleme de integritate. Are doar doi condamnați, iar unul dintre aceștia a scăpat prin prescrierea faptelor.
Dar liberalii, atât pe ramura fostului PNL, cât și pe cea a fostului PDL, sunt campionii conflictelor de interese, fie că sunt determinate de afaceri cu statul sau diferite cumetrii. Despre traseism e ceva mai greu de vorbit în cazul PNL, un partid format printr-o fuziune a două formațiuni deja mari și, în plus, cu o tradiție consistentă de desprinderi și reuniri de „aripi”.
ALDE se apropie, la număr de candidați cu probleme de integritate, de PNL, cu peste 50 de persoane pe lista neagră. Și asta în condițiile în care formațiunea se află, în sondaje, în preajma pragului electoral, deci cu mult mai puțini candidați considerați eligibili și analizați.
Fiind o formațiune relativ nouă, formată prin desprinderea de vechiul PNL, e mai puțin relevant traseismul, dar un fenomen interesant este reprezentat de faptul că cei cu probleme sunt grupați în câteva fiefuri, în jurul unor baroni locali. De asemenea, pe listele ALDE se ascund doi foști miniștri scăpați prin votul Parlamentului de dosare penale și, mai ales, cea mai mare proporție de candidați aflați sub anchetă.
PMP are aproape 40 de candidați pe listă și este campion la traseism. Dar acest lucru era de așteptat, având în vedere fuziunea cu UNPR, partid-balama ce a asigurat, vreme de două legislaturi, majoritățile necesare pentru trecerea sau picarea unor cabinete. Era, în firescul nefiresc al politicii noastre, inevitabil să fie un partid-aspirator, mai ales pentru foștii membri PP-DD, partid rămas fără conducere după încarcerarea liderului. De asemenea, în ramura veche a PMP sunt oameni care au fost alături de fostul președinte Băsescu din 2004, trecând din PNL în PLD (Flutur-Stolojan), fuzionat cu PDL și scindați apoi după finala prezidențială internă Blaga-Udrea. Sigur, foarte mulții umeri cu epoleți, de la foști militari din jurul genralului Oprea până la autodeconspirați agenți secreți pot fi de natură să ridice suspiciuni.
PRU este, de asemenea, un partid cu mulți candidați cu probleme de integritate – 26, deși numărul celor analizați a fost redus, având în vedere că sondajele îl plasează în preajma pragului de 5%. Traseismul este principalul motiv al prezenței candidaților PRU pe lista neagră, dar nu aceasta e cea mai mare dintre problemele partidului, ci numărul mare de oameni cu probleme penale, de la condamnări pentru infracțiuni din culpă și găinării până la mari dosare de corupție.
UDMR pare să aibă cele mai „înnoite” liste de candidați, cu sub 10 oameni pe lista neagră, dar pare să nu se poată desprinde nici de unul dintre cei mai controversați și longevivi politicieni, nici de cei care, constituțional și în raport cu propria conștiință, consideră că lupta anticorupție sau pentru integritate ar trebui lăsată mai moale și chiar au inițiative – legislative – în acest sens.
Până și proaspătul USR apare pe lista neagră, chiar dacă mulți dintre candidați au foarte puțină notorietate și nu au mai făut politică. Doi sunt foști membri ai guvernului, iar unul este la al treilea partid, deși toate trei niște „start-up”-uri politice.
Vezi aici integral Lista neagră a alegerilor parlamentare 2016
Aproape un intreg „parlament” ?
In ograda „fostului luptator anticoruptie” Traian Basescu ,totusi asa de multi la asa de putini candidati ?
Considerati ca parlamentarii care si-au parasit partidele pentru care au fost alesi in Parlament , la trecerea in randurile altui partid , in timpul actualului mandat parlamentar, ar fi trebuit sa isi piarda mandatele de parlamentar, sau nu in cazul acestui mandat parlamentar cand votul ar fi fost uninominal o astfel de „ipoteza” fiind valabila numai atunci cand se voteaza liste ale partidelor pentru alegerile parlamentare ?
Considerati ca „votul pe liste” ar putea fi o forma de „legare” a parlamentarului de „glia politico-parlamentara” a partidului pentru care a candidat , pe durata mandatului pentru care a fost ales, deci pentru un intreg „ciclu parlamentar” ?
Remarcati si decizia Curtii Constitutionale in privinta reglementarilor OUG nr.55 din 2014 cu referire la „migratia alesilor locali” ?
Ma bucur ca ati facut aceasta lista. Insa in loc sa tot recunoasteti in articol ca a compara numarul de candidati eligibili ai fiecarui partid e de fapt a compara mere cu pere, de ce nu comparati in loc procente: cat la suta din candidatii eligibili ai fiecarui partid sunt pe lista neagra?