23 de asociații și grădini comunitare din Cluj, București, Timișoara, Sibiu și alte orașe din România lansează un apel public către primării pentru legalizarea grădinilor comunitare pe domeniul public. Semnatarii, grupați în nou înființata Rețea a Grădinilor Comunitare, solicită înființarea de grădini pilot înainte de votarea bugetelor locale și crearea, începând cu 2026, a cel puțin 10 spații dedicate grădinăritului în fiecare oraș.
Rețeaua se bazează pe patru piloni esențiali ai dezvoltării urbane sustenabile. Primul pilon este sănătatea mentală și starea de bine, studiile arătând că grădinăritul urban reduce semnificativ stresul, iar contactul direct cu natura oferă o formă de terapie într-un mediu urban tot mai aglomerat. Al doilea pilon este coeziunea socială și schimbul generațional, grădinile comunitare fiind catalizatori de cartier care combat izolarea socială, în special în rândul vârstnicilor, și creează spații de învățare și dialog între generații. Al treilea pilon este accesul la hrană sănătoasă și educația nutrițională, prin posibilitatea cultivării de legume fără pesticide și prin rolul educativ al grădinilor ca laboratoare în aer liber pentru copii. Al patrulea pilon este reziliența climatică și serviciile ecosistemice, grădinile comunitare reducând efectul de insulă de căldură urbană, îmbunătățind absorbția apelor pluviale și crescând biodiversitatea, transformând spațiul verde decorativ în spațiu verde funcțional și comestibil.
„Rețeaua Grădinilor Comunitare solicită autorităților hotărâri de consiliu local și bugete pentru a legaliza grădinile comunitare pe domeniul public, care există peste tot în Europa, doar la noi nu. Este vital să vedem grădini comunitare și să avem acces la ele în orașe pentru a ne educa privind mâncarea sănătoasă”, afirmă Adi Dohotaru, reprezentant al Rețelei Grădinilor Comunitare.
Solicitările concrete ale Rețelei Grădinilor Comunitare vizează crearea unui regulament local care să definească statutul de „grădină comunitară” și să stabilească un mecanism de dare în folosință gratuită a terenurilor publice către grupuri de cetățeni sau ONG-uri, prin contracte de parteneriat. De asemenea, se solicită identificarea a 10 spații pilot în cartiere diferite, dotate cu infrastructură minimă, care să funcționeze ca modele de bune practici, precum și constituirea unui grup de lucru care să includă societatea civilă în redactarea acestui regulament.
„Pentru mine, această petiție este despre a transforma munca invizibilă din oraș în politică publică. Este un pas prin care practica oamenilor cărora le pasă de oraș devine vizibilă și protejată. Avem nevoie de un cadru legal prin care administrația locală să poată sprijini inițiativele care contribuie real la sănătate publică, coeziune socială și la obiectivele europene de mediu, astfel încât atât spațiile verzi, cât și comunitățile să se poată dezvolta sustenabil”, spune Crina Cranta, Rețeaua Grădinilor Comunitare.
Apelul este susținut de următorii semnatari, dar și de platforma România Curată (SAR): Societatea Organizată Sustenabil / GUST – Grădina Urbană Someșană Transilvania; Grădina din Gura Siriului (București); Asociația pentru cetățenie culturală ARCA; Asociația Climato Sfera; Asociația România în Tranziție; GreenFeel și Grădina Urbană UVT Timișoara; Asociația Culturalis; Asociația Peisagiștilor din România – AsoP (filialele Vest și București-Ilfov); Atelier Terrapia; Asociația Aspire to Change; GIC Spații Verzi Sănătoase; GIC Livada Comunitară Mărțișor; Consorțiul Academia de Compost; Asociația Urbanium; Studio Peisaj; GIC WeGrow – Grădina Comunitară București; REPER21; Grupul de inițiativă civică Cișmigiu; Asociația Română de Permacultură; Club Clorofila; GIC Aici a fost o pădure / Aici ar putea fi o pădure – Grădina Comunitară Titan; Asociația Mai Bine.
Gradinile comunitare nu sunt comunitare in nici o tara europeana, ci terenuri intravilane lotizate inchiriate privatilor pentru culturi diverse si adaposturi provizorii. Cele mai multe au garduri, porti si lacate iar beneficiile pentru comunitate nu sunt nici pe departe la nivelul celor trambitate de ONG-urile romanesti:
– impactul social pozitiv atinge minoritati cu mult timp liber, dar nu pe toate: pensionari, persoane inapte de munca; in culturile paternaliste unde “muierea creste copiii, coace painea si spala camasa barbatului” atribuirea functiei de loc de joaca acestor spatii creaza un conflict de utilizare cu pensionarii, care tin cu dintii de pretentia lor de a imbatrani in liniste pe suprafete cat mai mari de teren, izolati de nevoile restului societatii. Sunt siderat ca asociatii candva tinere si angajate pentru justitie sociala, cum e ASOP-ul, pot sustine asa ceva.
– impactul de mediu pozitiv e legat in primul rand de asigurarea unor suprafete permeabile extinse in localitati pentru regenerarea resurselor freatice. In acelasi timp, gradinaritul individual este prin fragmentare si diversitatea abordarilor extrem de greu de controlat din punct de vedere al practicilor de cultura. In mod practic nu ii opreste nimic pe chiriasii parcelelor sa foloseasca orice substante chimice ar dori sa testeze, in orice doze si in orice moment din an, cata vreme nu primesc plangeri de la vecini. Acelasi lucru si pentru speciile utilizate sau pentru responsabilitatea eliminarii speciilor invazive conform legii. Gradinile comunitare creaza premiza formarii unor grupuri de interese ostile interesului public si reglementarilor in vigoare, mai mult sau mai putin dupa modelul grupurilor mafiote in functie de puterea economica si politica a participantilor.
– impactul economic pe termen scurt si mediu al acestor gradini e in toate orasele occidentale pe care le cunosc unul negativ – comunitatile finanteaza din taxe niveluri reduse ale chiriilor. Faceti recensaminte – cati dintre locuitorii marilor orase din romania sunt dispusi sa plateasca impozite pentru ca maximum 1% dintre ei sa aiba un beneficiu din asta, in timpul vietii lor ?
– in urbanism aceste spatii au contributii pozitive pe termen lung prin aceea ce ofera un instrument pentru blocarea unor spatii de crestere / restructurare a oraselor, la adapost de rapacitatea dezvoltatorilor imobiliari si a avantului proletar al administratiilor. Pentru singurul argument ca nu sunt niciodata destule posibilitati sa tii in frau coruptia si incompetenta din primarii, gradinile comunitare merita un loc in orasele romanesti. In acelasi timp, costurile acestui instrument sunt mult mai mari decat aparenta sa accesibilitate – un gard si o baza de date nu costa mult pentru initierea proiectului. Costa in schimb lipsa de productivitate a teritoriului – care in context urban ar trebui sa fie maxima. La asta se adauga riscuri legate de mediu si societate.
Pe scurt, nici unul dintre argumentele Retelei Gradinilor Comunitare nu sta in picioare. Cum intre membrii retelei sunt – teoretic – si peisagisti seriosi, ii provoc sa faca publice studiile de impact cu care isi argumenteaza sustinerea pt. aceasta initiativa.
Alles Liebe