Mihai Goțiu

Se poate conduce o țară pe Facebook? Cazul Iohannis și cei 1,2 milioane de prieteni

Pentru a nu exista confuzii: Klaus Iohannis are încă statut de președinte ales. Nu a intrat încă ”în pâine”, cum s-ar spune. Cu toate acestea, se poate observa o tendință cel puțin interesantă ca studiu de caz. În locul obișnuitelor conferințe de presă, din care fiecare jurnalist (și, mai ales, fiecare instituție media) selectează ”știrea” – în funcție de gradul de profesionalism al reporterului de teren și al editorului, dar și în funcție de ”temele de acasă” și ”întrebările în plic” mai mult sau mai puțin oneste – Klaus Iohannis și (echipa lui de colaboratori) comunică pe Facebook. Cei peste 1,2 milioane de prieteni ai paginii sale (care îl fac cel mai popular politician european pe Facebook) reprezintă un avantaj competitiv care nu poate fi ignorat. E o audiență potențială peste cea a televiziunilor de știri, ”bătută” doar de cea a televiziunilor comerciale. Nu știu cum intenționează să utilizeze Klaus Iohannis acest canal de comunicare în continuare, dar îmi permit câteva observații preliminarii, bazate pe mesajele transmise pe pagina lui de Facebook după alegeri.

În primul rând, e de remarcat că cea mai mare parte a ”prietenilor de pe Facebook” ai lui Klaus Iohannis sunt reali, în sensul că au ”apreciat” pagina știind ce fac și la ce pagină subscriu cu like (spre deosebire de alți politicieni sau instituții, companii și campanii, care au recurs la diferite strategii de marketing pentru a cumula ”aprecieri” – de genul ”Felicit-o pe Simona Halep!” sau ”Bravo, Steaua!”, iar like-ul dat de tine se transformă în ”apeciere” de pagină – o tâmpenie pe baza căreia agențiile de publicitate își încasează banii pentru realizarea target-ului, dar care nu le e de niciun folos beneficiarilor – ca exemplu, toamna trecută, după mai mulți ani de astfel de politici de marketing, pagina proiectului RMGC de la Roșia Montană trecuse de 600.000 de ”aprecieri”, între timp a ajuns la 700.000, la fel de reali precum sondajele lui Mirel Palada care în toiul protestelor care au scos zeci de mii de oameni în stradă susțineau că ”doi din trei români susțin proiectul minier”; e posibil ca unii politicieni să fi căzut în plasa RMGC, și să considere că, într-adevăr proiectul ar avea susținere publică, dar au plătit pentru asta și politicienii care au căzut în capcană, și compania, care a pierdut net bătălia pe Facebook: cei 150.000 de prieteni reali ai paginii Rosia Montana in UNESCO World Heritage au reușit să-și comunice mesajele și să mobilizeze lumea, în timp ce compania își lansa în gol mesajele către cei 600.000 de ”prieteni” mai mult decât virtuali – despre începuturile acestui fals și lipsa lui de eficiență am scris încă din vara lui 2011, aici). De aici rezultă un prim avantaj pentru Klaus Iohannis: faptul că are un canal de comunicare paralel presei clasice, cu costuri de întreținere nesemnificative, capabil să contrabalanseze efectele unor instituții media controlate oneros de politicieni și anumite grupuri de afaceri.

În ultima săptămână a circulat destul de mult o analiză IRES despre convergența media în campania electorală (între televiziuni și online & rețelele sociale). Rezultatele cercetării sunt de luat în seamă, dar în special pentru aspectul lor cantitativ. Nu sunt date despre modul în care această convergență media a influențat calitativ rezultatul votului. Mai exact (cu titlu de exemplu), câți dintre cei care au urmărit confruntarea Ponta – Iohannis și pe televiziuni, și pe online & rețele sociale, au fost influențați de mesajele transmise în fiecare mediu în parte. Adică câți dintre cei care citeau articolele din online, multiplicate de rețelele sociale, nu făceau decât să se mobilizeze când vedeau mesajele transmise exact pe dos la cea mai mare parte a televiziunilor. Sau câte din mesajele virale din online au fost, de fapt, reacții la mesajele transmise de televiziuni. Din nou revin la lupta pentru Roșia Montană, câștigată anul trecut în principal datorită comunicării din rețelele sociale, pentru că e primul caz din România când rețelele sociale au bătut televiziunile și majoritatea presei mainstream, atât ca audiență, cât și ca efecte. Invitat la emisiunea ”Judecă tu!”, realizată de Liviu Mihaiu la TVR 1, am încălcat, conștient, de mai multe ori formatul emisiunii (l-am avertizat despre asta, încă înainte de emisiune, pe Liviu Mihaiu), intervenind peste afirmațiile făcute de angajații și susținătorii proiectului minier. De ce am făcut-o, în condițiile în care, formatul era cât se poate de OK, inspirat dintr-un format similar al BBC, în care susținătorii fiecărei poziții își exprimă sumar argumentele, urmând ca publicul să decidă cine are argumente mai plauzibile, pertinente, corecte etc.? Pentru că, așa cum am anticipat, reprezentanții companiei și susținătorii proiectului, mințeau, pur și simplu, cu nerușinare. Și mințeau pentru că știau că a doua zi, în proporție covârșitoare, presa mainstream va ignora minciunile lor. În mod normal, tot ceea ce ar fi câștigat în timpul emisiunii, ar fi pierdut a doua zi când restul presei ar fi prezentat minciunile prezentate ca ”argumente”. Fenomenul s-a repetat în cadrul campaniei electorale. Ceea ce unora li s-a părut o victorie a lui Ponta în prima confruntare televizată cu Iohannis, de la Realitatea TV, s-a transformat în eșec când ceea ce a spus Ponta în timpul confruntării a fost analizat, contestat și multiplicat în online (ediții online ale presei mainstream și rețele sociale). Practic, Facebook-ul a jucat, simultan, atât rol de arbitru, cât și de jucător: a selectat mesajele și le-a multiplicat într-o formă care nu mai era (este) sub controlul presei mainstream (chiar dacă o parte a lor au fost preluate din edițiile online ale presei mainstream).

Pentru Klaus Iohannis, ca președinte al României, acest rol al rețelelor sociale poate fi esențial. În primul rând pentru că-l eliberează de presiunea și influența diferitelor instituții media asupra lui. Nu e obligat la concesiile pe care le-a făcut Ponta (și Crin Antonescu pentru o perioadă de timp) pentru a fi în ”grațiile” Antenelor și ale RTV (implicit lui Voiculescu ori Ghiță) sau Băsescu în cazul B1TV (și al finanțatorilor B1TV). Administrarea paginii de Facebook nu necesită costuri comparabile cu cele necesare pentru funcționarea unor instituții media, așadar nu se naște nicio obligație față de cei care finanțează instituții media ”prietenoase”.

Dar Facebook-ul nu se rezumă doar la funcția de PR, ci oferă și un feedback mult mai rapid și mai corect (spre deosebire de comentariile edițiilor online ale presei, trolii de Facebook pot fi mai ușor identificați și neutralizați decât postacii, agențiile de PR, lobby și publicitate care oferă astfel de ”servicii” mai au ceva de lucrat la asta). Tot cu titlu de exemplu: criticile din presă aduse la ideea numirii lui Dan Mihalache ca șef al cancelariei președintelui pot fi puse pe seama unei tabere ideologice și/sau partidice, dar reacțiile primite pe Facebook ar trebui să dea de gândit: chiar și dacă criticile care îi sunt aduse lui Dan Mihalache ar fi incorecte, respingerea publică a acestei nominalizări este reală. Se va hazarda Iohannis să-și mențină opțiunea sau va ceda în fața reacției primite de la proprii susținători? Să ne înțelegem, deciziile unui lider politic nu trebuie să fie întotdeauna populare, însă deciziile controversate trebuie să aibe o miză reală (că una e să ai sprijin popular, ca Bush jr. și Blair pentru ”distrugerea arsenalului nuclear și chimic al Irakului”, și alta e să susții drepturile populației de culoare, într-un moment în care majoritatea votanților albi erau împotrivă, ca și JF Kennedy). Are cazul lui Dan Mihalache o astfel de miză? Desigur, nu e cel mai bun exemplu, ci doar unul dintre primele exemple, în care prin intermediul Facebook-ului se pune presiune pentru a lua o anumită decizie. Un alt exemplu e cel al situației de la Certej (mai puțin controversat, pentru că în acest caz lucrurile sunt cât se poate de clare – acolo există un primar, care face parte din partidul condus încă de Iohannis, care pur și simplu refuză să respecte o lege legată de transparența actelor publice).

Sunt două cazuri, apărute chiar înainte de investirea lui Klaus Iohannis, care arată că Facebook-ul nu are și nu se va rezuma doar la o funcționalitate unidirecțională de tip PR. Cele de mai sus sunt doar observații preliminare asupra unui fenomen care merită toată atenția. Cu atât mai mult cu cât nu există precedente la nivel european la care să se poată raporta și din care să se poată învăța. Iohannis are mai mulți prieteni pe Facebook decât orice alt politician european, în nicio altă țară cu democrații consolidate nu există o necesitate atât de mare ca în România pentru găsirea unei alternative care să echilibreze și să reducă derapajele presei, și niciunul dintre liderii europeni nu-și datorează într-o măsură atât de mare victoriile politice susținătorilor de pe Facebook, precum Klaus Iohannis. Mai ales datorită celui din urmă aspect, cea mai mare greșeală a echipei lui Iohannis ar fi să încerce să transforme pagina de Facebook, într-o Antena 3, RTV ori B1TV online.

Evident, răspunsul la întrebarea din titlu este negativ. O țară nu se poate conduce de pe Facebook, la fel cum nu se poate conduce dintr-un studio de televiziune. Facebook-ul rămâne însă o opțiune de comunicare și de interacțiune care poate ajuta la conducerea țării, ceea ce nu e deloc puțin. Facebook-ul îi oferă lui Iohannis independență față de presa mainstream (acea parte majoritară a ei controlată politic și economic), dar asta vine la pachet cu dependența față de voința și opțiunile propriilor prieteni din online. Cum spuneam, administrarea și gestionarea acestei situații absolut inedite nu doar în politica autohtonă, ci și în cea europeană, e un lucru extrem de interesant de urmărit.

***

P.S: În timp ce scriam articolul de mai sus, pe pagina de Facebook a lui Klaus Iohannis a fost postat următorul mesaj: ”Mulțumesc Revistei 22 pentru scrisoarea deschisă pe care mi-a adresat-o în numele unui grup de intelectuali. Îi asigur pe semnatarii ei că rămân credincios promisiunilor și angajamentelor pe care mi le-am luat față de românii din țară și din străinătate. Acest lucru se va reflecta în toate deciziile mele, inclusiv în privința echipei de consilieri.”

Principalul reproș adus în scrisoarea la care face referire mesajul vizează numirea lui Dan Mihalache în echipa de consilieri. 10.000 de like-uri în primele două ore. Dacă mai era nevoie de o dovadă în plus că ne aflăm în fața unui fenomen cât se poate de interesant…

iohannis facebook


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

6 thoughts on “Se poate conduce o țară pe Facebook? Cazul Iohannis și cei 1,2 milioane de prieteni

  1. man diesel

    in America, mama televiziunii breaking news si a facebookului, o conservatoare da sfaturi pe FB printr-o scrisoare deschisa (ca la noi) in care le critica dur pe fetele lui Obama (nu sunt demne de functia de first-teenager, fuste prea scurte langa curcanul gratiat de thanksgiving), si s-a intors impotriva ei, vezi #FireElizabethLauten

    Reply
  2. taunul77

    Doua lucruri au mers foarte bine in campania electorala a lui Johannis: online-ul si panotajul stradal. In rest submediocritate pe linie. Doar cei doi responsabili de aceste segmente ar trebui sa se gaseasca si in echipa de consilieri prezidentiali. Restul, trimisi la perfectionare.
    Nu pot sa nu constat o similitudine intre cazul Dan Mihalache si cazul Dan Petre de pe timpul lui Emil Constantinescu. Va invoca „sprijinul popular” si Johannis pentru a-si numi propriul „Dan” intr-o functie din Administratia de la Cotroceni?

    Reply
  3. Ion Romanul

    Mihalache, ca Mihalache, dar ce ne facem daca il pune in locul lui pe MRU? Ca asa se aude…. Din lac in putz… Domnule Johannis, stim ca aveti „obligatii” fatza de acesti domni care, mai mult sau mai putin, v-au ajutat in campania electorala… Dar, mergand pe calea asta, ajungem de unde am plecat. Indepartati-va de toate figurile triste ale fostului PDL si chiar ale fostului PNL (gen Petrache si Manolache), care au gasit ocazia sa se ascunda sub mantaua PNL.

    Reply
  4. ionas

    KWJ este un tip suficient de inteligent astfel incit sa isi dea seama de importanta comunicarii pe internet.
    Pacat ca nu sunt mai multi abonati la internet
    Nu are darul actoriei lui Basescu sa apara la citeva zile in conferinte de presa sau la studiouri TV, sau bai de multime asa ca FB este o alternativa. Basescu pe FB este la fel de interesant ca Ion Iliescu la sedintele CC al PCR

    Reply
  5. Lelia

    Am ajutat pe internet pe Iohannis să câştige alegerile. Mă bucur şi aş face asta din nou dacă ar fi nevoie.

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *