Mihai Goțiu

Regulament pentru liniștea guvernanților de mâine. Și pentru neliniștea noastră. Liceeni cu botniță

Învățământul preuniversitar are un nou regulament, semnat de Remus Pricopie în ultimele lui zile de mandat la Educație, pe 15 decembrie 2014, și publicat săptămâna trecută în Monitorul Oficial. Regulile privitoare la elevi sunt, pur și simplu, sinistre. Elevii au un singur drept: să se conformeze. Nu, nu e o figură de stil, ci e, pur și simplu, un regulament comunist: în urmă cu 25 de ani, când eram la liceu, exact cu aceste reguli tâmpite, menite să genereze roboței, nu absolvenți de liceu, am avut de luptat. Atunci am câștigat bătălia, acum…

***

Primul ziar la care am contribuit a apărut în regim de samizadat, în primăvara anului 1989, pe când aveam ceva mai mult de 15 ani. A fost scris de mână, pe foi desprinse dintr-un ”caiet studențesc” și ilustrat cu desenele unui prieten care a și făcut apoi arhitectura. ”Editori” eram cei care ne auto-intitulasem ”Clubul Sfinților”, constituit doar din elevi care fusesem deja puși în situația de a ne negocia nota la purtare în Cancelarie. Din motive care mai de care ”serioase”: pentru că nu purtam numărul matricol pe umăr, pentru că ne-am permis să intrăm pe ușa profesorilor sau să utilizăm scara profesorilor (aud că mai există și acum școli/licee în care profesorii au o ușă și/sau o scară doar pentru ei), pentru că am dat cu cretă după secretara UTC pe clasă (evident, nu pentru că era secretară UTC, ci pentru că aveam o simpatie deosebită pentru ea și vroiam să-i atrag atenția într-o oră în care mă plictiseam la culme), pentru că la o altă oră de plictiseală groaznică am plecat mai mulți pe geam fără ca profesoara să ne vadă, în timp ce scria pe tablă, și după ce făcuse prezența – momentul în care am revenit în clasă, către finalul orei, cerându-ne scuze că… am întârziat a fost de neprețuit, că profesora ne știa în clasă, doar făcuse prezența nominal (habar n-am dacă ”cireșarii” au fost de vină sau imboldul de moment) -, mă rog, și multe asemenea fronde îndreptate fie împotriva unor reguli tâmpite a căror singură explicație ”logică” era că figurau în regulament și/sau în cutumele despre cum trebuie să se comporte un utecist, fie împotriva unor profesori tembeli și/sau titulari ai unor materii absolut inutile pentru noi (eram la un liceu teoretic, dar aveam parte și de celebra practică de atelier, care era dublată și de o parte teoretică susținută de ingineri fără nici cel mai mic har pedagogic, dintre care Pampon a intrat în istoria orală a liceului cu apelativele Pompo și Pomponel la câte farse a trebuit să îndure). Aveam și un imn (pe muzica ”Tricolorului”), apărut și în ziar, iar după 90 dat și la radio, pe Programul III, în perioada de maximă audiență a Clubului adolescenților: ”Tu rămâi la toate rece/ Și la patru și la zece/ Nu spera și nu ai teamă/ Când directorul te cheamă/ Mulți îi trec pe dinainte/ Și-n auz îi sună multe/ Cine ține toate minte/ Și ar sta să le asculte…”, la care se adăugau strofe cu dedicație pentru fiecare profesor în parte. Ziarul a circulat, din mână în mână, printre colegii de clasă și din alte clase și lucru de mirare (aveam să ne dăm seama mai târziu) n-a ajuns și la Direcțiune sau, mai grav, în altă parte (era primăvara lui 89).

Un an mai târziu, în libertate, a apărut și primul ziar ”oficial” al elevilor de la Liceului Decebal din Deva. Se chema Răcnetul lui Decebal. Era un ziar rock (cu interviuri cu Călin Pop, de la ”Celelalte cuvinte”), era sexy (da, cu nuduri artistice și explicații foto de genul ”Ce nu ar fi dat femeia/ Să aibă săpunul ”Cheia”” – pt. cei care-și mai amintesc săpunul Cheia – ; dar și cu celebre cupluri din liceu, la categoria ”cine cu cine”), dar era și contestatar (cu rubrici dedicate anumitor profesori) și era politic (”Noi suntem cu Frontul… de Vest” – Frontul fiind, evident, FSN, iar Vestul fiind ”Proclamația de la Timișoara”). Greu de descris furia anumitor profesori la apariția lui (dar și buna dispoziție a altora, e drept, ceva mai puțini). Primul număr s-a tipărit în 400 de exemplare (aproximativ 800 fiind numărul total al elevilor liceului), al doilea în 800 de exemplare (că fiecare dorea să aibă propriul exemplar), iar al treilea, din câte țin minte, în 3.000 de exemplare, că începuse să fie distribuit și pe la celelalte licee din oraș. Al patrulea număr n-a mai apărut, că Frontul a câștigat alegerile din mai, și a dat dispoziție tipografiei să nu-l mai tipărească. Și, pe atunci, era singura tipografie din oraș.

Dar asta n-a pus capăt frondei din liceu. De câțiva profesori chiar am reușit să scăpăm în 90, prin boicotarea orelor. Nu chiar de toți (d-na Nistor, care înainte de 90, preda ”Cunoștințe social-politice” și Doamne feri să nu fi transcris și să nu fi învățat discursul lui Ceaușescu de la ultimul Congres al PCR, a supraviețuit și s-a reprofilat pe… ”Economie politică”, evident, de tip capitalist). Apoi am boicotat și primul chioșc alimentar deschis în curtea liceului, ca să se folosească de asta pentru a ne interzice să mai ieșim în pauze din incintă. Pe 9 mai 1991, am organizat, în curtea liceului, prima adunare publică nedeclarată și neautorizată, pentru a aniversa 70 de ani de la înființarea Partidului Comunist Român, în semn de protest față de faptul că deși tovarășii își păstraseră în mare parte funcțiile și după 1990 își renegau originile. Așa că am decis să corectăm noi nedreptatea care li se făcea ”părinților fondatori”. Și da, am continuat să ne negociem notele la purtare la Cancelarie, folosite ca presiune și șantaj și asupra noastră, și asupra părinților, că se lansase zvonul (evident, o minciună), că cine are nota scăzută la purtare nu se poate înscrie la examenul de admitere la facultate. Și așa nu ne-a mai rămas decât să convocăm propria (și propriile) ședință cu părinții, dar asta e o poveste mai lungă… Am avut niște ani de liceu frumoși și, asta, în primul rând pentru că ne-am permis bucuria de a merge, din când în când, la furat cireșe (pentru cei ce știu ce înseamnă asta, pentru ceilalți o să explic cu altă ocazie).

***

Am amintit câteva dintre secvențele din liceul de la începutul anilor 90 pentru că am citit noul regulament pentru învățământul preuniversitar, în special regulile aplicabile elevilor, semnat în ultimele zile de ministru al Educației de Remus Pricopie și publicat recent în Monitorul Oficial. Și m-am speriat. Sub același pretext al ”siguranței” elevilor, am regăsit cam toate problemele pe care le speram închise. Dreptul directorului de a propune și suspenda publicații ale elevilor. Necesitatea unei aprobări din partea directorului pentru a putea înființa asociații ale elevilor. Avizul unui profesor ”de serviciu” pentru ca un elev să poată părăsi incinta școlii. Interzicerea protestelor dacă acestea afectează activitatea la ore (păi dacă vrei să faci o grevă, că au și elevii dreptul ăsta, cum să nu afectezi activitatea la ore?, dar și în cazul altor proteste, cine apreciază dacă este afectată sau nu activitatea la ore?). Dreptul de a fi ales într-o structură de reprezentare a elevilor condiționat de media de minim 9 la purtare (sau, altfel spus, șantajul pe reprezentanții elevilor cu nota la purtare, că cel mai simplu să scapi de un elev mai non-conformist e să-i scazi nota la purtare – să vă dau un exemplu despre cât de subiectivă poate fi aprecierea: o profesoară foarte formalistă, la biologie, ne-a atenționat încă de la prima oră că va verifica de fiecare dată dacă avem cartea și caietul de biologie la noi, moment în care am întrebat: ”da, creioane colorate ne trebuie?”; pentru o asemenea ”obrăznicie” am fost propus pentru scăderea notei la purtare). (mai multe detalii despre regulamentul ăsta, aici).

Poate că vi se pare o problemă minoră regulamentul pentru elevi. Dar nu e. Pentru că, pur și simplu, în ansamblu, aplicarea unui asemenea regulament va genera generații după generații de elevi care vor fi învățați un singur lucru: să se conformeze. Elevi care, exact la vârsta la care încep să-și pună întrebări despre viață și societatea în care trăiesc, vor fi învățați cu discreționarismul omnipotent al autorității. Cu reviste ale școlii/liceului de portofoliu, al căror singur scop e mângâierea orgoliului unui director și, eventual, al unor profesorași de limba română (să-mi fie cu iertare, dar 90% dintre revistele liceelor pe care le-am văzut așa arată, ba chiar și niște ziare studențești care mi-au căzut pe mână tot la numeroasele ”oportunități” pe care le oferă universitatea și, eventual, adresele unor cluburi din oraș, se limitează). Cu proteste doar cu aprobare (!). E cât se poate de sinistru, pe bune. Această imagine a elevului care trebuie ”disciplinat” cu bățul e pur și simplu anacronică.

După ce în ultimii trei-patru ani în care România pare să fi învățat, în sfârșit, că o societate nu poate decât stagna sau chiar regresa în lipsa contestătării (iar ideea că unele constestări sunt bune, iar alte contestări sunt rele, neagă însăși ideea de contestare), elevilor li se impune un regulament pentru conformarea lor.

Și ca să înțelegeți cât de grave sunt efectele: după apariția regulamentului, Eduard Mititelu, președintele Consiliului Național al Elevilor (CNE), pune pe Facebook un mesaj victorios. Că el vede o victorie în aprobarea unui asemenea regulament mizerabil și se simte mândru că în calitatea de președinte al CNE a fost consultat și a contribuit la elaborarea regulamentului e dreptul lui. Însă e absolut halucinantă afirmația conform căreia a ținut secret acest lucru până la publicarea în Monitorul Oficial, pentru a nu fi cumva contestat în instanță ordinul de ministru că ”se termina toată povestea”!!! Și asta nu e tot: se mai găsesc unii care să și dea like!

Măi, fraților, elevi, profesori și guvernanți: treziți-vă! O societate, o comunitate nu se dezvoltă și nici nu evoluează prin conformism și șmecherie. Un lucru cu adevărat bun apare doar după ce trece proba tuturor contestărilor. Iar dacă nu o trece, înseamnă că nu a fost așa de bun precum părea la început. Fără spirit contestatar, e doar o chestiune de timp până când o societate dispare. Dacă distrugeți acest spirit încă din școală și liceu, nu vă mirați de cum o să arate România peste un deceniu sau două.  O să avem o Românie liniștită. Dar nu va fi liniștea pe care ne-o dorim.

***

P.S.: Toți membrii Clubului Sfinților au intrat și au absolvit diferite facultăți (drept, arhitectură, matematică, informatică, jurnalistică etc.) într-o perioadă în care admiterea depășea zece concurenți pe un loc. De altfel, și în liceu, membrii Clubului Sfinților eram premianți la diferite olimpiade, la fazele județene și naționale. Am infirmat previziunile anumitor profesori conform cărora ”nu se va alege nimic de noi”.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

18 thoughts on “Regulament pentru liniștea guvernanților de mâine. Și pentru neliniștea noastră. Liceeni cu botniță

  1. George Petrineanu

    Stie cineva daca informatiile de mai jos sint valabile?

    Constitutia Romaniei actualizata,
    Drepturile şi libertăţile fundamentale
    Art. 30 – Libertatea de exprimare
    (1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.
    (2) Cenzura de orice fel este interzisă.
    (3) Libertatea presei implică şi libertatea de a înfiinţa publicaţii.
    (4) Nici o publicaţie nu poate fi suprimată.

    ARTICOLUL 40
    Dreptul de asociere
    (1) Cetăţenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate şi în alte forme de asociere.

    Reply
  2. George Petrineanu

    Cu alte cuvinte, „noul” regulament, chiar daca ne-ar conveni noua, e „cam” neconstitutional. Pe unde se scoate camasa?

    Din pacate apetitul pentru „putinism” e mult prea mare si prea raspindit in societatea româneasca. De cite ori apare o provocare sau amenintare (nu mai mari decit provcari similare la care sint expuse cind si cind toate democratiile UE), reflexul românesc este sa se dea fuga la strinsul surubului. O prea mare parte a societatii aplauda asta.
    Sper ca elevii sa fie curajosi si de data asta si sa „arate degetul” incercarilor nerusinate de a invalui democratia. Dar e pacat ca adultii îi lasa singuri.

    Reply
  3. Ando

    Articolul 30 din Drepturile şi libertăţile fundamentale mai contine cateva „chestii minore” pe care vad ca le omiteti:
    5) Legea poate impune mijloacelor de comunicare în masă obligaţia de a face publică sursa finanţării.
    (6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine.
    (7) Sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri.
    (8) Răspunderea civilă pentru informaţia sau pentru creaţia adusă la cunoştinţă publică revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestării artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, în condiţiile legii. Delictele de presă se stabilesc prin lege.
    Sau: Drepturile copilului: ARTICOLUL 13
    1. Copilul are dreptul la libertatea de exprimare; acest drept cuprinde libertatea de a cauta, de a primi si de a difuza informatii si idei de orice natura, indiferent de frontiere, sub forma orala, scrisa, tiparita sau artistica ori prin orice alte mijloace, la alegerea copilului.
    2. Exercitarea acestui drept poate face subiectul restrictiilor, dar numai al acelor restrictii expres prevazute de lege si absolut necesare pentru:
    a) respectarea drepturilor sau a reputatiei altora; sau
    b) protejarea securitatii nationale, a ordinii publice, a sanatatii publice si a bunelor moravuri.
    ARTICOLUL 15
    1. Statele parti recunosc drepturile copilului la libertatea de asociere si la libertatea de intrunire pasnica.
    2. Exercitarea acestor drepturi nu poate fi ingradita decat de restrictiile prevazute in mod expres de lege si care sunt necesare intr-o societate democratica, in interesul securitatii nationale, al sigurantei sau ordinii publice ori pentru a proteja sanatatea publica sau bunele moravuri ori pentru a proteja drepturile si libertatile altora.
    Aceleasi prevederi sunt si in ROFUIP. Deci care drepturi le sunt incalcate?

    Reply
    • Mihai Gotiu

      @ Ando: tocmai ați enumerat articolele pe care regulamentul le încalcă :) tocmai prin faptul că lasă la discreția unei autorități care nu are competențe în domeniu (directorul, consiliul) să decidă când articolele de mai sus ar fi încălcate

      Reply
    • George Petrineanu

      @Ando
      Multumesc pentru completari.
      Da, tot ceeace citati dumneavoastra e potential aplicabil unei amarite de reviste scolare.
      Pai inseamna ca statul e blindat imptriva aproape oricarui fel de liberatati ceva mai problematice. Daca lasa sa se strecoare e numai pentru ca are bunavointa.
      Interesant ca nu se interzice practicarea cultului personalitatii.
      Tare as vrea sa cad cum arata textele omologe din constitutia Rusiei. Ma tem ca (nu) as avea surprize.
      Asta e… cum se spunea pe vremea lui Bulă.

      Reply
  4. Ando

    Din ce spuneti dvs. daca un elev imi denigreaza copilul (caricaturi, fotografii nu tocmai reusite, porecle,etc.) in revista scolii, eu in calitate de parinte pe cine trag la raspundere? Pe elevul care poate dovedi ca nu are discermamant sau pe directorul scolii?

    Reply
  5. alinaMP

    Plus obisnuita problema de a avea pseudosocietate civila care ocupa locul societatii civile…si e de fapt mana in mana cu autoritatea….

    Reply
  6. Ando

    De ce sa protesteze in timpul orei si nu in pauze sau in afara programului scolar? A da liber la proteste poate sa insemne pentru unii ca pot protesta atunci cand au teza, teste de evaluare si nu sunt pregatiti, cand li se pare ca profesorul este prea sever pentru ca nu-i lasa sa fumeze in clasa, sa vorbeasca la telefon in timpul orei, etc. Dar dreptul elevului care vrea sa invete la scoala, pentru ca parintii nu au bani de meditatii, si care ii este incalcat de cei care vor sa protesteze din motive mai mult sau mai putin reale, de catre cine este aparat? Poate ca ei sunt minoritari iar ceilalti reprezinta majoritatea… Sa-i trimitem la scoala sa se distreze, sa fumeze si sa se drogheze in curtea scolii, sa protesteze, sa-si bata joc de profesori, de parinti, de colegi iar noi sa speram ca toti vor deveni oamenii de valoare!

    Reply
    • Mihai Gotiu

      @ Ando: aveți și o identitate? nu de alta, dar cei care aleg să protesteze își asumă gesturile pe care le fac; din fericire, elevii români nu sunt un trib de sălbatici cum observ că aveți impresia despre ei; iar cei care sunt astfel (excepții și nu regulă) au ajuns așa și din cauza educației pe care au primit-o, inclusiv din partea acelor profesori pe care îi apărați

      Reply
  7. Aida

    Domnule Gotiu, va inteleg nostalgia pentru anii liceului, probabil ca toti simtim la fel, toti am fost zmei, zane sau rock stars. Insa, felul in care abordati acest subiect denota faptul ca sunteti in totala necunostinta de cauza a fenomenului educational actual. In primul rand, dumneavoastra ne aratati „victoriile” pe care le-ati obtinut in liceu, ceea ce constituie cea mai mare parte a articolului, fara a sti ce se intampla in sistemul educational romanesc in acest moment. Spuneti ca elevii nu au libertate de exprimare. Va inselati. In articcolul 136, alineatul 1 din ROFUIP, (btw, stiti ce inseamna abrevierea asta?) scrie ca: „In unitatile de stat si particular/confesional libertatea elevilor de a redacta si difuza reviste/publicatii scolare proprii este garantata, conform legii.” Prin urmare, nu vad unde este problema pe care doriti sa o semnalati; si nicici nu aveti cum sa o semnalati, atata vreme cat nu ati citit „regulamentul asta”, ci doar faceti referire la articolul unui coleg, care si el a auzit de pe undeva si tot asa, pana-n fund la taxatoare. Daca vreti sa discutati pe marginea „regulamentului astuia”, va pun la dispozitie documentul aici: https://d.transfer.ro/OMEN_nr._5.115-2015_ROFUIP-transfer_ro-13jan-f6e986.pdf (desi cred ca va va fi peste mana sa cititi 80 de pagini de legislatie) . In al doilea rand, faptul ca Dvs. scrieti „dupa ureche”, doar pentru ca e misto spiritul de fronda, contravine deontologiei jurnalistice, dar, probabil ca presedintele Asociatiei Profesionistilor din Presa Cluj, habar n-are de asa ceva. In al treilea rand, va doresc sa lucrati, in calitate de profesor, cu elevi al caror IQ majoritar este de 20, cu elevi care au nevoie de educatie speciala, cu elevi rromi si/sau proveniti din familii care nu mai exista, pentru a afla nevoia acestui regulament. In al patrulea rand, va rog sa va uitati si la obligatiile profesorilor, (tampiti si plictisitori, dar care, intr-un fel, au contribuit la educatia Dvs.). Asa, ca chestie.

    Reply
    • Mihai Gotiu

      @ Aida: au dreptul garantat până când directorul zice că NU (citiți cu atenție întreg regulamentul, nu doar pasajele care vă convin); întâmplarea face să am propria experiență pedagogică cu tineri în primii ani de după terminarea liceului – nu lipsa lor de cunoștințe generale m-a întristat (până la urmă, ăsta era rolul meu și al colegilor, să remediem problema asta, chiar dacă mi-ar fi plăcut să încep de la alt nivel), cât, mai ales, atitudinea pasivă față de societatea și comunitatea din care făceau și ei parte, iar asta nu se va schimba atâta timp cât în școală și liceu elevii continuă să fie priviți ca niște potențiali infractori sau ca persoane fără discernământ (pt. cele care sunt cu adevărat în situația asta există programe speciale, nu regulamente speciale)

      Reply
      • Aida

        Nu stiu ce sa cred. Ceea ce mi-ati scris este o insiruire de sofisme (erori logice facute cu intentie, cu scopul de a manipula) sau doar niste amarate de paralogisme (erori logice si atat)? Vad ca nu ati abordat decat doua aspecte referitoare la ceea ce am scris, insa cred ca ar trebui sa vi le explic, pentru a nu mai gresi. 1) Nu am citit doar pasajele care imi convin; elevii au libertatea de exprimare, insa nimeni, (directori, profi), nu va fi de acord cu materialele pornografice, abuzive sau rasiste, ceea ce se stipuleaza in ROFUIP , chestie valabila de prin 2004 , dupa cum zice si @Ando. Nu este nimeni atat de idiot incat sa nu promoveze ceva care are valoare. Va pot spune ca am vazut un pamflet al unor elevi, referitor la un profesor, care a fost graduat cu Ordinul National in grad de cavaler. Si nu i-a oprit nimeni! 2) Nu m-am referit la elevii carora le lipsesc cunostintele , ci m-am referit la elevii care au fost lasati singuri, ( in mod fizic sau psiho-moral) si nu am spus ca sunt niste potentiali infractori. Cat despre cei pe care ii numiti „persoane fara discernamant”, va aduc la cunostinta faptul ca scolile speciale exista numai pana in clasa a 8-a. Insa, intr-un mod absolut fabulos, ei ajung la liceu, unde, in virtutea egalitatii sanselor ei trebuie sa fie tratati diferit si egal cu ceilalti. Va doresc sa lucrati in sistem cu astfel de clase!

        Reply
  8. Ando

    Din curiozitate, am comparat ROFUIP aprobat in 2014 cu cele din 2005, 2007, 2012. In toate cele patru regulamente, drepturile de a protesta, de asociere, de libera exprimare sunt formulate identic. Cum au rezistat elevii cel putin zece ani cu drepturile fundamentale incalcate? Unde ati fost pana acum?

    Reply
  9. George Petrineanu

    Discutia de fata dovedeste si interesul dar si nesiguranta pentru felul cum trebuie sa arate un regulament.

    Formarea unui regulament de functionare scolar este evident o misiune posibila. Pe de alta parte ma intreb cum supravietuieste Suedia (cu toate lipsurile pe care le-ar avea invatamintul acestei tari) fara un regulament scolar!?

    In construirea unui regulament as aplica metoda de a simplifica la maxim dupa care, in urma unor evaluari periodice, as mai adauga si modifica.

    As adauga ca am citit tocmai azi (articol in Svenska dagbladet) ca Suedia are un Consiliu consultativ pentru monitorizarea regulamentelor. Rolul lui este sa verifice atit continutul cit si limbajul unui regulament. Tot in articol se mai pomeneste ca autoritatile britanice au obligatia ca la introducerea unei reguli noi sa retraga doua reguli vechi.

    „Ando” a pus o problema serioasa, aceea a violentei elevilor impotriva colegilor si a profesorilor. In Suedia, aceasta problema pare a nu fi rezolvata satisfacator. Exista elevi care sint terorizati ani de zile din clasa a IV-a pina intr-a opta de exemplu. Unii dintre ei s-au sinucis. Deci nu e gluma. Dar se poate rezolva asta printr-un regulament?

    Am exprimat reticente pentru practicarea strictetii in regulamente. Ma bazez pe o experienta de 25 de ani in Suedia, unde se vede de la o posta nivelul cu mult mai scazut (1:6) al autoritarismului si regulamentarismului. Ar fi o sursa buna de preluat modele.
    Societatea româneasca, prin contrast, se evidentiaza printr-un apetit exagerat pentru autoritate si abuz de reguli. Este o atitudine care are cauze istorice, nu… genetice. Faptul ca aceste lucruri se perpetueaza poate fi pus pe seama unui cerc vicios provocat de inertie si coruptie.
    Coruptia are tot interesul de a timora oamenii prin autoritarism si regulamentarism (inclusiv punitionism) exagerate. O masa de cetateni timorati este o masa usor de muls si o masa care in plus a invatat sa-i apere pe cei care o domina. O cerinta in plus este sa inveti oamenii sa fie timorati inca de la virsta frageda. Ceeace se si face si toata societatea da o mina de ajutor.

    Deci, asa cum spune „Ando”: „Sa-i trimitem la scoala sa se distreze, sa fumeze si sa se drogheze in curtea scolii, sa protesteze, sa-si bata joc de profesori, de parinti, de colegi” niciun parinte cu scaun la cap nu isi doreste o astfel de scoala. Intrebarea este daca sa nu ne mai gindim odata daca merita ca pentru asta sa se plateasca pretul perpetuarii unui autoritarism in mare lipsit de continut sau sa incercam ceva mai simplu, bazat si pe experienta altora. Scoala este si ea un loc de munca. Comportamentul elevilor depinde si de competenta dascalilor.

    Reply
  10. geo

    Marturisesc ca nu m-am uitat prea mult inca pe continutul regulamentului ci doar la inceputul ordinului si cred ca are totusi o … hiba. va dau extrasele si judecati singuri:

    Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative

    Art. 11. – (1) În vederea intrării lor în vigoare, legile şi celelalte acte normative adoptate de Parlament, hotărârile şi ordonanţele Guvernului, deciziile primului-ministru, actele normative ale autorităţilor administrative autonome, precum şi ordinele, instrucţiunile şi alte acte normative emise de conducătorii organelor administraţiei publice centrale de specialitate se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.

    (5) Celelalte acte normative se publică după ce au fost semnate de emitent.

    Art. 12.

    (3) Actele normative prevăzute la art. 11 alin. (1), cu excepţia legilor şi a ordonanţelor, intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, dacă în cuprinsul lor nu este prevăzută o dată ulterioară. Atunci când nu se impune ca intrarea în vigoare să se producă la data publicării, în cuprinsul acestor acte normative trebuie să se prevadă că ele intră în vigoare la o dată ulterioară stabilită prin text.

    Art. 46. – (1) Actul normativ adoptat se semnează de reprezentantul legal al emitentului, se datează şi se numerotează.

    Decretul nr. 915/16.12.2014 privind revocarea din funcţie şi numirea unor membri ai Guvernului României
    Art. 1. – Se revocă din funcţia de membru al Guvernului României următorii miniştri:
    …- Remus Pricopie – ministrul educaţiei naţionale;
    Art. 2. – Se numesc în funcţia de membru al Guvernului României următorii:
    …- Sorin Mihai Cîmpeanu – ministrul educaţiei şi cercetării ştiinţifice;

    Ordinul nr. 5115/15.12. 2014 privind aprobarea Regulamentului de organizare şi funcţionare a unităţilor de învăţământ preuniversitar

    Art. 4. – Prezentul ordin se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
    Ministrul educaţiei naţionale,
    Remus Pricopie

    Publicat în Monitorul Oficial, Partea I nr. 23 din 13 ianuarie 2015.

    Reply
  11. Un sfânt

    Discuţiile legate de regulament sunt inutile deoarece ….Acest regulament conţine mai multe secţiuni care se bat cap în cap. Instituţia care l-a elaborat este formată din trei categorii de funcţionari:
    1) sub 1% competenţi dar fără funcţii de decizie. Prin urmare sunt consideraţi fraier deoarece doresc cu adevărat să facă ceva bun.
    2) cam 39% sunt oameni care au peste 20 ani acolo şi deja sunt rupţi de realitate. Nu sunt rău intenţionaţi, dar nu au viziune şi din păcate şi nu pot reforma
    3) 60% parveniţi din noul regim. În general politruci ahtiaţi după funcţii şi care sunt acolo pentru că acolo le-a oferit partidul un os. Şi trebuie să muncească pentru partid. Prin urmare sunt supra implicaţi în proiecte pe fonduri europene pe care le risipesc cu seninatate. Când trebuie să elaboreze materiale importante , gen regulamente, metodologii de examen sau concursuri, programe şcolare, le fuşeresc deoarece nu sunt competenţi şi mai grav, nu îi interesează.
    Revenind la regulament, probabil că fiecare capitol a fost repartizat unei persoane. Aceasta a plagiat un regulament mai vechi sau poate chiar din alt domeniu de activitate şi a teminat în 5 minute. Şeful le-a asamblat în 10 minute şi gata…că doar nu credeţi că a fost citit de cineva în întregime pîna la publicare…probabil doar de cei de pe forumuri după apariţia din Monitor.

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *