Predoiu, doar un fost ministru al justitiei: Legile si codurile

Aşa cum anunţam ieri, azi voi începe o scurtă analiză a spuselor ex-ministrului în interviul de acum două săptămâni:

Legile

Se laudă ministrul cu legile iniţiate sub conducerea sa. Dar din toate legile iniţiate de el sau avizate favorabil de el, un număr de 29 au fost infirmate de Curtea Constituţională mai înainte de promulgare, fiind găsite deficienţe majore. Cel mai cunoscut exemplu de nerespectare a tehnicii de redactare legislativă îl constituie celebra Ordonanţă cu taxa pe poluare, modificată de trei ori, neconformă cu dreptul UE de la început până la sfârşit, cu privire la care unul din secretarii de stat patronaţi de Predoiu a spus cu tupeu că nu revine MJ respectarea legislaţiei UE şi a practicii instanţelor! – am demonstrat la acea vreme că este exact invers.

Aici mai am ceva de amintit. O lege prin care se dorea organizarea a două concursuri INM în anul 2011, după o admitere dezastruoasă în 2010, a fost respinsă în Parlament sub ministeriatul Predoiu (despre modul jenant de susţinere a acestui proiect de către un secretar de stat judecător şi scrisorile de protest la adresa membrilor CSM de către acesta, nu e cazul să vorbesc aici, cert e că noul CSM şi-a asumat organizarea a încă unui concurs în 2011 şi fără acea lege). O altă lege, prin care se propunea concurs de X şi 0 pentru a deveni judecător de curte supremă, a fost respinsă. Iar o lege foarte importantă pentru sistem, vizând managerul de instanţă şi autoritatea asuprea grefierilor, nici acum nu e trecută prin Parlament, deşi Comisia Europeană a pomenit-o prin vreo două rapoarte.

În fine, deşi atenţionat de CSM încă din aprilie 2011, în mod inexplicabil ministrul a refuzat să promoveze un proiect de lege pentru modificarea sistemului de admitere în INM cu privire la verificarea condiţiei aptitudinii psihologice a candidaţilor (am îndreptat această eroare ministerială în prima lună de funcţionare a Guvernului Ponta). Astfel că generaţia de anul trecut admisă la INM este prima şi singura după 2004 căreia nu i s-a făcut verificare de către comisia de la CSM. Bine că ministrul Predoiu s-a ocupat de proiecte de lege prin care nu a făcut decât să înceapă acapararea justiţiei.

Codurile

Întâi au ieşit proiectele de coduri, făcute de comisii a cărui componneţă şi salarizare au fost ţinute multă vreme în ascuns. Ca să aflăm de ce: dintr-una făcea parte şi cel ce avea să devină ministrul justiţiei, încasând 75 mii dolari. Apoi codurile au trecut prin Guvern. Apoi au fost întocmite studiile de impact, încălcându-se art. 33 din Legea 24/2000 cu privire la tehnica legislativă, potrivit căruia studiul se face înainte, nu după apariţia actului normativ. E, de fapt, şi logic. Dar nu şi în logica lui Predoiu care a atribuit unei case de avocatură contra unui milion de euro sarcina întocmirii studiului. Şi după ce a fost întocmit, a decis să mai lungească publicarea sa dându-şi seama că nu îşi poate asuma sarcinile ce îi revin conform studiului.

Codurile penal şi civil au fost aprobate în 2009, dar nu de Parlament, ci prin asumare de răspundere de către Guvern – asta ca să dovedim încă o dată că în România adevăratul legiuitor este Guvernul. Codurile de procedură penală şi civilă au fost aprobate în 2010. Nici acum nu sunt în vigoare.

Cred că trebuie să vorbim şi e calitatea acestor coduri. Aşa de bun a fost Noul Cod civil, că în primele şase luni de existenţă a fost modificat de patru ori (bine, cei din comisia de redactare nu au fost penalizaţi în vreun fel, să ne înţelegem, în schimb în plină criză am mai consumat bani cu o nouă comisie). Îmi mai amintesc cum în proiectul Noului Cod Penal ministrul Predoiu a susţinut necesitatea scăderii pedepselor pentru corupţie. Cât îl priveşte pe cel de procedură civilă, Guvernul din care făcea parte Predoiu a decis, în mod utopic, să intre in vigoare la 1 iunie 2012. Parlamentul a decis 1 sept 2012. Noi spunem că nici acum nu suntem pregătiţi, dar cine a ascultat vreodată de justiţie?!

Aşadar, într-o lună intră în vigoare un nou cod. A vorbit cineva despre asta?! Ştie populaţia aşa ceva?! Au venit noi magistraţi în sistem?! Nimic. Mai mult, visteria e goală: nu există bani pentru implementare, a spus noul ministru.

Ah, şi să nu uităm „Legea micii reformei” din 2010. Ea a fost prezentată drept singura şi marea soluţie de rezolvare a tuturor problemelor din justiţia română. Ni se promitea, inclusiv de preşedintele ţării, procese de la o zi la alta – am arătat atunci de ce nu se poate aşa ceva. Aşa de mică a fost reforma legii ăsteia, că unii colegi au numit-o „Legea micro-reformei”. Nici vorbă de procese rapide. Nici vorbă de soluţii magice. Mai mult, acum 3 săptămâni CCR a declarat neconstituţional un articol din lege care elimina o cale de atac în materia plângerilor contravenţionale. Şi…gata, revenim de unde am plecat.

Cititi si Predoiu, doar un fost ministru al justiţiei: „The days before”