Adrian Popescu

Mai are justiția aceeași măsură? De ce a scăpat Orban, pe aceeaşi infracţiune ca Dragnea şi Năstase

Completul de 5 judecători (C5) al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie condus de vicepreşedintele ICCJ Iulian Dragomir l-a achitat pe liderul PNL Ludovoc Orban pentru acuzaţia de folosire a influenţei de lider de partid în scopul obţinerii de foloase necuvenite, adică celebrul articol 13 din legea 78/2000 privind prevenirea şi sancţionarea faptelor de corupţie.

Acelaşi articol le-a fost fatal însă liderilor PSD Adrian Năstase şi Liviu Dragnea şi liderului PDL Dâmboviţa, Florin Popescu. Năstase şi Popescu au primit câte 2 ani cu executare, iar Dragnea, 2 ani cu suspendare.  Orban a recunoscut că voia acești bani deoarece partidul nu îi spriinea candidatura, și intenționa să plătească două televiziuni să dea știri despre el. În ciuda acestei recunoașteri, precum și a faptului că se pregăteau să ducă banii cu valiza, DNA întîi l-a plasat sub control judiciar înainte de a se face transferul, lăsînd deci discuția la nivel de intenție și ratînd un flagrant clar, și apoi l-a încadrat pe un articol caduc dintr-o lege veche, deși după cum puteți vedea mai jos România a adoptat între timp o foarte restrictivă lege a partidelor politice, pe care ar fi fost mai ușor de probat faptele. Instanța nu mai avea ce face o data ce – unu – DNA nu a așteptat încă o săptămînă să se facă prima plată, și – doi – l-a încadrat la un articol vag și interpretabil, unde deja condamnările precedente puteau fi puse în discuție. În ce privește televiziunile, cum arăta Cătălin Tolontan, pe acestea nimeni nu le-a deranjat așa că pot lupta mai departe pentru justiție.

Orban a fost acuzat de DNA că ar fi acceptat să îşi finanţeze ilegal campania electorală la alegerile locale din 2016 când intenţiona să candideze la postul de primar general al Capitalei. Din cauza acuzaţiilor DNA, Orban a fost nevoit să se retragă din cursă. Potrivit DNA, Orban ar fi acceptat promisiunea de „sponsorizare” cu 50.000 de euro a campaniei sale mediatice de către omul de afaceri, Tiberiu Urdăreanu de la Grupul UTI. Implicat în propriile sale dosare de corupţie, pentru a-şi uşura situaţia juridică, Urdăreanu a aceptat să colaboreze cu anchetatorii şi l-a denunţat pe „prietenul” său Orban. Cazul a fost instrumentat de procuroarea Claudia Roşu (soţia celebrului procuror revocat din DNA, Doru Ţuluş). Între timp, şi ea a părăsit DNA şi lucrează acum la Parchetul Curţii de Apel Bucureşti.

Deocamdată, nu avem motivarea instanţei ca să putem şti exact de ce a fost achitat definitiv Orban. Tot ce am aflat din conţinutul minutei sentinţei penale este că liderul liberal a fost achitat pentru că „nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii”. Ne putem ghida, în schimb, după motivarea sentinţei de achitare de la fond, mai ales că C5 a respins apelul DNA şi e de presupus că a achiesat la raţionamentele magistraţilor de la fond.

Opinia separată de condamnare de la fond

Se ştie mai puţin că decizia de achitare din primă instanţă a fost luată cu majoritate de 2 la 1. Unul dintre judecătorii completului, Ştefan Pistol, a cerut condamnarea liberalului la 1 an de închisoare cu suspendare. În opinia separată, judecătorul Pistol a făcut o analiză amplă în care a comparat cazul lui Orban cu dosarele lui Dragnea, Năstase şi Florin Popescu de la PDL. Judecătorul a concluzionat:

„La data săvârşirii faptelor pentru care inculpatul Orban Ludovic a fost trimis în judecată, textul incriminator a faptei era cunoscut, erau previzibile consecinţele încălcării lui, existând o jurisprudenţă amplă şi constantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie cu privire la infracţiunea prev. de art.13 din Legea nr.78/2000.

Inculpatul, la data faptelor, era prim-vicepreşedinte al unui partid politic, funcţia sa de conducere în partid fiind de notorietate publică, inclusiv prin mediatizarea candidaturii sale.

Martorul-denunţător Urdăreanu Tiberiu avea cunoştinţă de această funcţie de conducere  şi, aflând şi că a fost desemnat candidat al partidului la funcţia de primar general al mun. Bucureşti, a fost de acord să îl primească şi să accepte solicitarea acestuia de sprijinire în campania electorală cu suma de 50.000 de euro. Din perspectiva textului art.13 din Legea nr.78/2000 este irelevantă apărarea inculpatului că martorul-denunţător nu a ştiut sigur dacă inculpatul era vicepreşedinte sau prim-vicepreşedinte al partidului respectiv.

„Întregul demers al inculpatului a fost lipsit de transparenţă şi nelegal, efectuat fiind prin folosirea influenţei pe care o deţinea în calitate de prim-vicepreşedinte al unui partid politic, aspect reieşit din examinarea conţinutului convorbirilor, confirmate şi prin declaraţiile date în cursul urmăririi penale şi al judecăţii, convorbiri care nu au fost negate de cei doi, astfel cum s-a arătat anterior”, arată judecătorul Pistol, care a cerut condamnarea lui Ludovic Orban la 1 an de închisoare cu suspendare.

Judecătorii care au dispus achitarea au demontat probele DNA

În schimb, magistraţii care au dispus achitarea, Daniel Grădinaru şi Geanina Arghir, au considerat că Ludovic Orban şi denunţătorul lui, omul de afaceri Tiberiu Urdăreanu, erau în relaţii apropiate de amiciţie şi nu se putea ajunge la concluzia că Orban ar fi avut o influenţă asupra omului de afaceri cu scopul de a-l constrănge să îi dea bani pentru campania electorală.

În plus, din interceptări nu ar reieşi că Orban ar fi solicitat o sponsorizare ilegală şi netransparentă. Şi nici că a cerut 50.000 de euro, ci doar a pronunţat cifra 50, care ar putea fi foarte bine de lei, prin urmare, nu s-ar fi depăşit plafonul legal prevăzut de legea finanţării campaniilor electorale, aşa cum susţine DNA.

Judecătorii care au dispus achitarea au demontat şi susţinerile DNA privind necesitatea încheierii unui act de donaţie pentru suma de bani acceptată de Orban de la Urdăreanu şi au considerat că nu e o problemă cu privire la discuţiile despre sumele cash.

Singura problemă identificată de cei doi magistraţi a fost cu privire la caracterul netransparent al cererii de sponsorizare, însă chiar şi aşa au considerat că nu se poate spune cu certitudine că Orban ar fi avut intenţia de a ascunde sponsorizarea. Prin urmare, ei au ajuns la următoarea concluzie:

„Înalta Curte, în opinie majoritară, analizând întreg materialul probator administrat în cauză (discuţii interceptate ambiental, procese verbale de redare a dialogurilor ambientale, suporţi optici ce conţin toate convorbirile, declaraţii martori, declaraţii inculpat, înscrisuri) constată că nu rezultă existenţa vreunei acţiuni a inculpatului Ludovic Orban care să se circumscrie elementului material al laturii obiective a infracţiunii de folosire a influenţei în scopul obţinerii de foloase necuvenite de către acesta, precum şi faptul că inculpatul nu a avut nici un moment vreo influenţă  asupra martorului denunţător, de natură să-i schimbe acestuia decizia, hotărârea, atitudinea”, au arătat judecătorii de la fond care au decis achitarea liberalului.

Cine e responsabil că a fost achitat Orban sau că liderul liberal a fost târât într-un proces care l-a scos din cursa pentru primăria Capitalei?

Claudia Postelnicescu, avocat, apropiată PNL, spune că procurorii nu au avut probe. „În ceea ce priveşte finanţarea cu sume cash a campaniei electorale, aceasta nu este interzisă de lege, iar la data discuţiei campania încă nu începuse, suma încă nu se încasase, aşadar detaliile tehnice şi juridice puteau fi discutate şi stabilite ulterior. Din înregistrările cu discuţiile celor doi reiese doar un acord de principiu, verbal, nimic mai mult, aşadar nu se întruneşte latura obiectivă a infracţiunii (luarea sumei în scopuri personale – foloase necuvenite – sau pentru finanţarea campaniei). Strict juridic se poate deduce inclusiv faptul că ulterior s-au obţinut alte fonduri pentru finanţarea campaniei electorale”.

Ingrid Mocanu, avocat, fost director Direcţia Avizare Acte Normative din Ministerul Justiţiei spune că „O apreciere pur subiectivă a făcut diferenţa între condamnare şi achitare. Dacă era un alt lider politic, mai nesimpatic, s-ar fi dispus o condamnare!”

„Achitarea nu s-a dat pe «fapta nu există», adică nu au fost probe! Au existat probe, a cerut bani într-adevăr, nu a negat nici el şi nici probele din dosar nu conduc la altă concluzie. Acolo este o chestiune pur subiectivă. Achitarea s-a dat pentru că s-a menţionat în hotărâre că nu s-a folosit de calitatea de lider politic. S-a susţinut că nu s-ar fi folosit de calitatea de lider politic pe care a avut-o, ci a fost o cerere oarecare, prietenească.

Argumentele au fost pur subiective. Procurorul a apreciat că s-ar fi folosit de calitate şi a cerut bani în calitate de lider politic şi judecătorii au apreciat că nu fost cerută în calitate de lider politic.  Interceptările erau evidente, nu au fost contestate de nimeni, calitatea de lider politic era evidentă, nu a fost contestată de nimeni, procurorul a spus: «S-a folosit de calitate!», judecătorii au spus: «Nu s-a folosit de calitate!». Aşadar, o apreciere pur subiectivă a făcut diferenţa între condamnare şi achitare şi, după cum aţi văzut, în prima instanţă chiar a existat o opinie separată, judecătorul care a făcut opinie separată a apreciat că s-ar fi folosit de acea calitate de lider politic.

„Eu nu văd o greşeală a procurorului pentru că procurorul a apreciat subiectiv ca dl. Orban s-a folosit de calitatea de lider politic, or judecătorii au spus: «Nu, nouă ni se pare că nu, nu s-a folosit!». Adică, e la acea limită a subiectivismului care revine fie procurorului, fie judecătorilor. E o limita foarte firavă care atunci când este cazul se interpretează în favoarea inculpatului, însă regula e că se interpretează împotriva inculpatului. Eu sunt convinsă ca dacă era un alt lider politic, mai nesimpatic, probabil s-ar fi dispus o condamnare! Ar fi fost mai uşor dacă îl încadrau la finanţarea partidelor politice”, a explicat avocata Ingrid Mocanu.

De menţionat că Ingrid Mocanu a primit o condamnare în primă instanţă de 4 ani cu executare în dosarul ANRP în care este judecat şi fostul preşedinte al ANI, Horia Georgescu.

Ce spune legea finanţării partidelor politice şi a campaniilor electorale:

CAPITOLUL VI Sancţiuni

ART. 52

Constituie contravenţii, dacă nu au fost săvârşite în astfel de condiţii încât să fie considerate, potrivit  legii  penale, infracţiuni, şi se sancţionează cu amendă de la 10.000 lei la 25.000 lei încălcarea dispoziţiilor prevăzute la (…) art. 6, (…), art. 9, (…).

ART. 6

(2) Donaţiile primite de la o persoană fizică într-un an pot fi de până la 200 de salarii de bază minime brute pe ţară, la valoarea existentă la data de 1 ianuarie a anului respectiv.

ART. 9

Donaţiile în bani a căror valoare depăşeşte 10 salarii de bază minime brute pe ţară se vor efectua numai prin conturi bancare

La 1 ianuarie 2016, salariul de bază mimim brut pe ţară era 1050 de lei ceea ce înseamnă că plafonul maxim era de 210.000 de lei. La acea vreme, un euro era cotat ca fiind echivalentul a 4,48 de lei ceea ce înseamnă că plafonul maxim era de aproape 47.000 de euro. Or, Ludovic Orban ar fi cerut 50.000 de euro. Numai că instanţa de fond, în opinia majoritară, a considerat că nu sunt probe suficiente că era vorba de o sumă în euro.

„Referitor la cuantumul sumei de bani solicitate de către inculpat nu s-a stabilit pe bază de probe certe că acesta ar fi pretins suma de 50.000 de euro, în condiţiile în care, în cadrul întâlnirii cu martorul denunţător, nu se face vreo referire expresă la o monedă sau că este vorba de mii, sute, milioane, Ludovic Orban pronunţă doar cifra 50, fără alte menţiuni. Reţinerea cuantumului de 50.000 de euro al sumei care ar fi fost pretinsă de către inculpatul Ludovic Orban s-a făcut doar pe baza declaraţiilor martorului denunţător, Urdăreanu Tiberiu, aceasta fiind percepţia  pe care a avut-o martorul, deşi în discuţiile cu inculpatul nu s-a făcut referire la o asemenea monedă sau la un astfel de cuantum al sumei. De asemenea, atunci când se face referire la cele trei tranşe, ca modalitate de remitere a sumei de 50, se folosesc cifrele 10, 15, 20, fără a fi însoţite de vreo altă precizare. Astfel, în lipsa unor elemente concrete, orice îndoială cu privire la o probă profită inculpatului (art.103 Cod procedură penală), motiv pentru care, în condiţiile în care nu s-a stabilit cu certitudine că inculpatul ar fi solicitat suma de 50.000 de euro, nu se poate susţine că suma de 50, pretinsă de inculpat, ar fi depăşit plafonul legal, prevăzut în Legea finanţării campaniei electorale.

De altfel, la data când au avut loc aceste discuţii echipa de campanie nu era definitivată, nu exista stabilit un mandatar financiar sau un cont de campanie deschis, fiind o discuţie de principiu, legată de posibilitatea identificării unui potential sprijin în finanţarea campaniei electorale, eventualele detalii referitoare la modalitatea în care urma a se face acest lucru putând fi stabilite, ulterior, la momentul concretizării înţelegerii.

Aşa cum rezultă din declaraţia mandatarului financiar, Antonel Tănase (declaraţie martor instanţă fond, fila 117), dispoziţiile Legii privind finanţarea campaniei electorale i-au fost aduse la cunoştinţă inculpatului „în jurul datei de 20.03.2016”, posibil după ultima întâlnire a inculpatului cu martorul denunţător, aspect ce explică modul în care acţionat şi obiectul solicitării.

De asemenea, faptul că nu s-a vorbit de încheierea unui contract de donaţie în cadrul celor două întâlniri nu exclude de plano posibilitatea încheierii acestuia,la un moment ulterior, când suma urma să-i fie înmânată efectiv. Mai mult, se constată că inculpatul nu a cerut ca suma de bani să fie cash, martorul fiind cel care l-a întrebat, iar răspunsul său „cum altcumva” (aşa cum apare transcris în procesul verbal de redare a înregistrărilor din mediul ambiental), era o întrebare, iar nu o interpretare în sensul că îi vrea cash.

De altfel, Legea nr.334/2006 nu exclude posibilitatea ca un candidat să primească bani cash, cu condiţia de a face o declaraţie mandatarului financiar cu privire la existenţa lor, iar a doua zi să-i depună la casierie.

„Singura afirmaţie care ar putea duce la concluzia că acest folos ar fi fost necuvenit este afirmaţia inculpatului „Iar aici numai noi doi ..ştim”, dar şi aceasta, în ansamblul probelor dosarului nu demonstrează cu certitudine intenţia inculpatului de a tăinui finanţarea”, arată în motivare cei doi judecători de la fond care au dispus achitarea.

Ce probe au avut procurorii

În esenţă, procurorii şi-au bazat acuzaţiile pe două mari tipuri de probe. Pe de-o parte, au avut denunţul omului de afaceri Tiberiu Urdăreanu de la Grupul UTI. Acesta le-a spus procurorilor că s-a întâlnit cu Ludovic Orban pe 1 martie 2016 când liberalul i-a cerut bani pentru campania mediatică, fără însă să precizeze suma. Când s-au întâlnit a doua oară, pe 20 martie, Ludovic Orban i-ar fi comunicat printre dinţi că vrea 50, despre care Urdăreanu susţine că era vorba de 50.000 de euro. El mai spune că a acceptat să îi dea bani lui Orban pentru că a avut în vedere funcţia inculpatului de vicepreşedinte al PNL, un partid mare, cu oameni în administraţie, precum şi potenţialul de influenţă al acestuia din această poziţie în domenii de interes din spectrul de activitate al firmei UTI.

Pe de altă parte, procurorii au avut interceptări ambientale cu Orban şi Urdăreanu de la întâlnirile lor din 1 şi 20 martie 2016. Urdăreanu era el însuşi anchetat de DNA pentru corupţie şi a denunţat mai mulţi politicieni ca să îşi uşureze situaţia juridică. Pe lângă Orban, Urdăreanu i-a mai denunţat pe fostul ministru al Energiei, Constantin Niţă şi pe fosta primăriţă a Craiovei, actual ministru al Muncii, Olguţa Vasilescu. Iată o parte dintre ele.

La minutul 37:10 al discuţiei, Urdăreanu Tiberiu reia discuţia iniţiată la prima întâlnire de inculpatul Orban Ludovic:

URDĂREANU TIBERIU: Ia zi! Te-ai gândit cum să… ce pot să?

LUDOVIC ORBAN: Îmm… 50…

URDĂREANU TIBERIU: 50?

LUDOVIC ORBAN: Îhî!

URDĂREANU TIBERIU: Şi cum, cash?

LUDOVIC ORBAN: Cum altfel?

URDĂREANU TIBERIU: Cam în ce perioadă? Când?

LUDOVIC ORBAN: Începând de… când poţi! Te gândeşti…

URDĂREANU TIBERIU: Ok… ok…

LUDOVIC ORBAN: Iar aici numai noi doi…ştim.

URDĂREANU TIBERIU: Păi îţi dai seama că la mine… eu o să îi scot… nu
mai intrăm în detalii. Nu bag nici firma, nu bag nimic…

LUDOVIC ORBAN: Nu…E bine!

URDĂREANU TIBERIU: Şi… cu televiziunile cum faci?

LUDOVIC ORBAN: De aia trebuie aşa!

URDĂREANU TIBERIU: Da?…

LUDOVIC ORBAN: Despre ce vorbim?

LUDOVIC ORBAN: Deci singurul lucru care mă interesează e să apar pe
ştiri, evenimentele…

URDĂREANU TIBERIU: Aha…

LUDOVIC ORBAN:… care le organizez…

URDĂREANU TIBERIU: Nu la emisiune.

LUDOVIC ORBAN: Nu la emisiune.

URDĂREANU TIBERIU: Atuncea ţi-i pregătesc în nişte tranşe.

LUDOVIC ORBAN: Exact.

URDĂREANU TIBERIU: 10, 15, 20…?

LUDOVIC ORBAN: Aşa, aşa. Mă suni când ai o…

URDĂREANU TIBERIU: Dar aşa, ca urgenţă, cam cât?

LUDOVIC ORBAN: Mi-ar trebui cam la sfârşitul săptămânii viitoare,
începutul săptămânii celelalte…

URDĂREANU TIBERIU: O primă tranşă…

LUDOVIC ORBAN: Sunt nişte…

URDĂREANU TIBERIU: Da…

LUDOVIC ORBAN: Măcar aşa, pentru încredere! Să vadă omul că începe…

URDĂREANU TIBERIU: Da… Bine, te-am pupat! Sănătate!

Cum vedea DNA-ul aceste probe

Procuroarea de caz, Claudia Roşu, a susţinut că Orban ar fi comis infracţiunea în momentul în care ar fi acceptat promisiunea lui Urdăreanu de „sponsorizare” ilegală şi netransparentă a campaniei sale mediatice pentru alegerile locale.

„Urdăreanu Tiberiu a acceptat să efectueze plata sumei de 50.000 euro în considerarea funcţiei de conducere pe care Orban Ludovic o deţinea în cadrul Partidului Naţional Liberal şi a potenţialului de intervenţie al acestuia în domenii de interes pentru denunţător în afacerile controlate de acesta, astfel că acceptarea s-a făcut sub auspiciile exercitării de către Orban Ludovic a influenţei asupra sa”, a arătat procuroarea.

În opinia Parchetului, interceptările confirmau în integralitate denunţul şi declaraţia martorului denunţător Tiberiu Urdăreanu.

„Scopul obţinerii unor foloase necuvenite a fost conturat încă de la prima întrevedere, din 1 martie 2016, inculpatul având iniţiativa solicitării unui sprijin financiar de la martor, prin folosirea expresiei te gândeşti şi dacă poţi, să-mi dai un şut în fund, exprimare care, în contextul discuţiilor despre candidatură şi costurile campaniei electorale, nu lasă loc de interpretare. Martorul Urdăreanu Tiberiu a perceput ca atare solicitarea, afirmând că pe partea de ajutor pot să fac ceva şi cerând un ordin de mărime, iar inculpatul a răspuns că săptămâna următoare îi va spune exact, stabilind în acest sens o nouă întâlnire”, arata Parchetul.

Procurorii consideră că Ludovic Orban nu a avut nici un moment intenţia de a respecta Legea finanţării partidelor politice. Discuţiile despre bani nu ar fi vizat primirea lor într-un cont, cu mandatar financiar, cu contract de donaţie, în condiţii de transparenţă. „Conform art.28 alin.3 din Legea nr.334/2006, contribuţiile pentru campania electorală se depun sau se virează în conturile bancare deschise special în acest scop numai de către candidaţi sau de mandatarul financiar desemnat conform art.28 pct.1 din Legea nr.334/2006 modif. prin Legea nr.113/2015). Din probele administrate a rezultat că despre primirea acestei sume de bani nu trebuia să ştie decât inculpatul şi martorul, împrejurare care, împreună cu faptul că nu s-a discutat despre încheierea unui act de donaţie, banii urmând a fi primiţi de candidat la domiciliul martorului, atestă intenţia inculpatului de a păstra secretă primirea acestei sume”, arăta DNA.

Procurorii şi-au bazat acuzaţia de acceptare a primirii banilor în condiţii netransparente şi ilegale pe următorul fragment al interceptărilor:

LUDOVIC ORBAN: Iar aici numai noi doi…ştim.

URDĂREANU TIBERIU: Păi îţi dai seama că la mine… eu o să îi scot… nu mai intrăm în detalii. Nu bag nici firma, nu bag nimic…

LUDOVIC ORBAN: Nu…E bine!

Ce a spus Orban la proces

Ludovic Orban a fost audiat la DNA pe 18 aprilie 2016. În esenţă, el a admis că a discutat cu Urdăreanu despre primirea unei sponsorizări, însă – a susţinut el – în limitele legale. Orban a declarat că îl cunoştea pe Tiberiu Urdăreanu din 2005-2006, definind relaţia ca fiind de „cunoştinţe destul de apropiate, fără a fi prieteni”, potrivit rechizitoriului parchetului. A mai spus că nu a mai vorbit cu Urdăreanu de prin 2014 sau 2015.

„Inculpatul a arătat că l-a contactat telefonic pe Urdăreanu Tiberiu şi a cerut o întâlnire, în cadrul căreia au fost abordate mai multe subiecte, legate de problemele Capitalei, precum şi chestiuni de natură politică.

Orban Ludovic a menţionat că, într-un context pe care nu şi-l aminteşte precis, i-a spus lui Urdăreanu Tiberiu „poate îmi dai un şut în fund”, iar acesta l-a întrebat despre un „ordin de mărime”, înţelegând prin această exprimare plastică a inculpatului ceva la care „nu în mod obligatoriu” se referise inculpatul. Orban Ludovic a tras concluzia că martorul a înţeles exprimarea sa ca o cerere de sprijin financiar, însă a susţinut  că nu a considerat, în mod obligatoriu, la această întâlnire ca Urdăreanu Tiberiu să îi acorde un sprijin financiar.

Conform precizărilor lui Orban Ludovic, la următoarea întâlnire, stabilită tot în urma unei convorbiri telefonice la iniţiativa inculpatului, după câte îşi aminteşte, s-au discutat, de asemenea, multe subiecte din diferite domenii şi s-a ajuns, la iniţiativa martorului Urdăreanu Tiberiu, la discuţia despre posibilitatea acordării unui sprijin financiar.

Inculpatul nu îşi aminteşte să fi stabilit în mod precis un cuantum al sprijinului financiar, arătând că nici nu avea posibilitatea de a stabili un cuantum foarte precis, întrucât nu studiase în amănunt noua lege de finanţare a campaniei electorale, nu avea echipa de campanie definitivată şi nu exista stabilit un mandatar financiar sau un cont de campanie deschis.

La întrebarea lui Urdăreanu Tiberiu privitor la forma de acordare a sprijinului financiar, respectiv numerar, răspunsul a fost o interogaţie, potrivit susţinerii inculpatului Orban Ludovic, care a precizat că în cazul în care acordarea sprijinului financiar s-ar fi făcut în numerar, nu cunoştea limita maximă legală pentru o astfel de finanţare.

De asemenea, Orban Ludovic a arătat că toate discuţiile purtate cu Urdăreanu Tiberiu au fost din poziţia de candidat la Primăria Capitalei, că discuţia dintre ei a fost „una pe picior de egalitate” şi că nu a simţit în nici un fel că  Urdăreanu Tiberiu i s-ar fi adresat având în vedere funcţia sa politică.

„Inculpatul a precizat că nu ar fi acceptat nicio formă de finanţare în afara cadrului legal. Chiar dacă a fost de acord că a avut o discuţie referitoare la finanţarea campaniei, acesta a accentuat că nu a pretins această finanţare şi că nu a uzat în nici un fel de funcţia sa politică”, se arată în motivarea ICCJ a primei sentinţe de achitare.

Motivarea verdictului final de achitare a liderului PNL Ludovic Orban urmează să fie redactată de C5 al ICCJ în următoarele luni.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

16 thoughts on “Mai are justiția aceeași măsură? De ce a scăpat Orban, pe aceeaşi infracţiune ca Dragnea şi Năstase

  1. F

    O pace călduță, românească, un precedent pentru alții care au făcut la fel, o circumstanță atenuantă pentru Dragnea și-un mare deserviciu adus PNL-ului care avea ocazia să se „reîncarce” cu un lider puternic într-un moment numai bun pentru pregătirea prezidențialelor ;i celorlalte alegeri.
    Nici așa, nici altminteri, vorba lui Andrei Pleșu.

    Reply
  2. Monica

    Explicatie :

    La noi, in justitie sunt doua categorii de judecatori.
    Exista judecatori cinstiti, corecti, competenti, incoruptibili si nesantajabili care ii condamna si pe infractorii din mafie (de ex. Judecatoarea Camelia Bogdan), dar exista si judecatori corupti, incompetenti, santajabili, care ii achita pe infractorii din mafie (ex. Costiniu, Mustata, Terceanu etc).
    Infractorii, care au nimerit la judecatori cinstiti, au fost condamnati, cei care au nimerit la judecatori corupti, au fost achitati.
    Nas6case, Fenechiu, Felix au nimerit la judecatori cinstiti, corecti, competenti, incoruptibili, nesantajabili.
    Orban, Oprisan, Bradisteanu, santajista Rarinca (in prima instanta) au nimerit pe mina unor judecatori corupti sau santajabili, care i-au achitat.
    Cum sa ai tupeul sa spui ca fapta nu exista in cazul Orban cind dosarul este beton, exista probe, exista denunt, exista inregistrari ?
    Cum sa-l condamni pe Mazare cu suspendare, pentru un prejudiciu de peste o suta de milioane de euro ?
    Cum sa-l condamni pe Dragnea cu suspendare, cind in dosar sunt probe clare ca a organizat si a coordonat fraudarea masiva a referendumului ?
    Cum sa-l achiti pe Bradisteanu (altfel un doctor exceptional), cind autoritatile elvetiene au descopetit contul sau in care a fost varsata o mita de patru milioane de dolari ?
    Cum sa-i eliberezi anticipat pe infractorii care nu si-au recunoscut vina si de la care nu s-a recuparat prejudiciul ?
    Cum sa comasezi pedepsele, cind normal ar fi sa le cumulezi si sa adaugi si un spor pentru recidiva ?

    Reply
    • Jan

      Democrație originală, justiție contextuală, dreptate cu capul spart, arbitrariu, capitalism de cumetrie la noi, capitalism deteritorializat și de casino la ei etc.

      Reply
      • Jean- Paul

        Ce dovezi ai impotriva Cameliei Bogdan? D-na Bogdan a fost cea care l-a condamnat pe felix motanul si mafia nici nu a uitat nici nu a stat cu mainile in san. A cotrobait prin arhiva activitatii sale profesionale si i-a inscenat o incalcare a statutului de judecator, respectiv faptul ca a fost remunerata pentru niste cursuri. Camelia Bogdan a aratat in mod clar falsitatea acelor acuzatii.
        Trebuie sa dai dovada de rea credinta ca sa sustii asemenea aberatii.
        Aici se face diferenta intre o postare efectiv sincera si una apartinand unui postac platit sau voluntar(stii, si pcr avea mereu tovarasi de drum, care ii abandona dupa ce acestia isi jucau rolul), care nu pricepe in ce piesa joaca

        Reply
        • CMC

          Dovezi?
          Gasita vinovata si de CSM si in procesul pe care l-a intentat ulterior.
          Cand va convine e bine ce stabileste CSM, cand nu va convine nu e bine?

          Reply
    • gabriel radeanu

      Dosarul lui Orban a fost judecat de mai multe instante.Daca ar fi fost bine facut,instantele superioare l-ar fi retrimis spre rejudecare.Personaje de genul dumneavoastra,care considera ca se afla in posesia adevarului absolut si judecatii supreme,nu pot sa aiba solutii concrete la problemele reale ale societatii,pentru ca vad lumea in alb si negru,si datorita preconceptiilor nu pot comunica in lumea plina de nuante in care traim.Ei sunt carcotasii de serviciu ai societatii pe care o considera prea indigesta pentru moralitatea lor rafinata.

      Reply
    • ilie

      Beton? Nu ca l-as apara, dar parca nu rezulta de niciunde ca Orban a primit banii…In cazul celorlati pomeniti nu e asa… Mai exista o „imprejurare” dubioasa. Urdareanu, el insusi inculpat, probabil era dispus sa declare orice… Cat de credibil era?

      Reply
  3. Vlad Slăvoiu

    Câteva comentarii:

    1. Felul în care și-au construit procurorii acuzația adusă dlui Orban, cel puțin așa cum reiese din acest articol, pe mine nu mă convinge că politicianul și-a folosit influența sau autoritatea pentru a obține banii pe care i-a cerut.

    2. Argumentul dnei Roșu („Inculpatul și-a folosit influența deoarece denunțătorul a acceptat să dea banii în considerarea influenței inculpatului.”) e defect: îl acuzăm pe dl Orban pentru ce-a avut în cap dl Urdăreanu? O femeie care invită în oraș un alt bărbat decât cel cu care e căsătorită e adulterină deoarece respectivul acceptă invitația făcându-și calculele că ar putea s-o convingă să se culce cu el?

    3. Textele citate din legea finanțării partidelor și campaniilor n-au legătură cu subiectul: art.6 și art.9 fac parte din secțiunea dedicată finanțării partidelor, nu din cea dedicată finanțării campaniilor. Subiectul textului, că și al afacerii judiciare, e finanțarea unei campanii, nu a unui partid.

    4. Ar fi interesant de văzut pe ce s-a bazat condamnarea de 8 luni cu suspendare primită de dl Urdăreanu pentru darea de mită pentru care era urmărit când a denunțat-o pe dna Vasilescu și, apoi, pe dl Orban; ar fi de cercetat în ce măsură au contat, dacă au contat, cele două denunțuri. Care, dacă nu greșesc, s-au terminat, ambele, cu achitări – la așa denunțuri, mai bine fără… :-p

    5. Într-un proces pentru dare de mită fiind, dl Urdăreanu acceptă să dea bani ca să-și câștige influență (teza dnei Roșu). Mai putem trage noi de aici concluzia că mituitorul a înțeles consecințele negative ale faptei sale, mai putem noi să ne orientăm către minim când îl pedepsim pentru mită? Ei, uite că putem… :))

    Reply
  4. bozo

    Indiscutabil ca sunt magistrati corecti si incorecti, buni si mai putin buni.
    Dar pare o coincidenta cam mare sa vezi ca toti renegatii zilei sunt condamnati iar ceilalti achitati si asta cam pentru aceleasi fapte. E cam greu de crezut ca toti nenorocitii s-au grupat in PSD si ALDE si toti cei buni si drepti in partidele ce fac in prezent de opozitie.
    Justitia va capata credibilitate deplina atunci cand va fi asa cum se prezinta: oarba, echidistanta, condamnand si achitand pe aceleasi baze si in mod balansat din toate triburile politice si grupurile economice satelit.

    Reply
  5. Nicu Hăloiu

    există o anecdotă frumoasă:” -mă Geo, mă, no, spune-ne mă și nouă cum faci tu ca vaca ta să dea atât de mult lapte? – mă Vasâi, uite, io vă spun, că no, nu-i mare secret. Dimineața, o scot pe Joiana la păscut, o prind ușor de bărbiță și, cu miere în glas o întreb:-no, Joiana mea frumoasă, ce păpăm astăzi la masă?
    lăptic, sau cărniță?! Vezi mă, vorba dulce…

    Reply
  6. Dumitru

    Cred ca putem spune cu grad mare de incredere ca DNA, SRI si ambasadele straine au reusit sa implementeze in Romania o noua forma de guvernare : Statul de Stramb® . Teste concludente realizate timp de mai multi ani arata ca acesta inlocuieste cu succes versiunea precedenta (Statul de Drept) aducand ameliorari semnificative : cu 70% mai multe condamnari, cu 400% mai multa expunere mediatica si o reducere de 100% la companiile straine urmarite penal. Toate acestea cu pretul a numai 50% scadere in popularitate a ambasadei SUA, DNA, si SRI. Care poate fi rapid remediata prin inchiderea posturilor media ce se opun.

    Reply
    • Jean- Paul

      Mitica,
      Hai ca esti simpatic. Noi am mostenit toate tarele fanariotilor incat ni se par efectiv normale. Tot ce difera de asta, adica o corectitudine auto consimtita, o toleranta apropiata de zero fata de cei ce incalca legea si o atitudine consecventa fata de infractori, manifestata prin respingere si vigilenta fata de corupatori, este taxata drept o fandoseala de cosmopolit. Noi vrem sa fim respectati drept oameni integri dar inchidem ochii la faradelegile comise de catre functionarii inalti, ne lasam amagiti de vorbele politicienilor cum ca ei se gandesc doar la binele nostru si atunci cand isi voteaza salarii grase, pensii nesimtite, facilitati jenant de favorabile intr-o tara in care salariul minim este la nivelul unei saracii lucii. Daca guvernantii dau tonul la incalcarea legii si a bunului simt, daca justitia este acuzata ca vaneaza parlamentarii, desi acestia sunt vinovati, crezi ca e cazul sa sari in ajutorul penalilor???

      Reply
      • Dumitru

        1. Din experienta mea, un Jean-Paul adevarat cu un pic de coloana vertebrala niciodata nu ar tutui o persoana pe care nu o cunoaste. E semn de lipsa crasa de educatie. Presupun deci ca prenumele adevarat e sau ceva mioritic, sau vreun „Kevin” sau „Marco”…

        2. De acord ca se fura mult. Insa experienta arata ca PSD+ALDE, cu toata coruptia, redistribuie cel mai mult. De-asta au ajuns la guvernare in 2012, si din nou dupa experienta Ciolos. Pentru ca cei din fata (Boc, Ungureanu, Ciolos, PDL/PNL, etc.) sunt si mai incompetenti, si mai corupti. Un timp am sperat ca USR mai schimba ceva, dar ce sa vezi, au fost si ei deturnati. Nu de PSD+ALDE, ci de securisti.

        3. Ceea ce critic eu la justitia din Romania, nu e sistemul in ansamblu, in care unele parti par sa inceapa sa functioneze. Eu critic gasca penala care conduce DNA in dispretul cel mai elementar al dreptului, care aparand interese economice externe si ale aparatului de securitate isi asigura o imunitate de facto, asa cum o are si Basescu, cel care creat sistemul. BTW : m-am dat si eu pe brazda si folosesc cuvantul „penal” cu acelasi sens cu care el e folosit in legatura cu politicienii — chiar in lipsa unei hotarari de justitie definitive, orice om cat de cat intreg la cap vede ca acolo e coruptie, si aici n-am chiar nici un interes sa prefer un corupt altuia. Bagati-l la puscarie pe Dragnea daca vreti, dar n-o sa cred ca exista justitie in RO pana nu intra si Base si nu zboara Kovesi.

        Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *