Cristian Ghingheș

Educaţia este cel mai bun antidot pentru ştirile false

Până anul trecut, „post-truth” (post-adevăr) era un termen destul de izolat, însă votul pentru Brexit din Marea Britanie şi alegerea lui Donald Trump în fruntea Statelor Unite ale Americii l-au transformat în cuvântul anului 2016. Zilele acestea, dezbaterea despre metodele prin care putem face faţă acestui registru de gândire în care ceea ce noi credem sau vrem să credem este mai important decât faptele obiective a cuprins şi România.

Nu putem afirma că Brexitul a fost provocat datorită ştirilor false ori exagerate despre Uniunea Europeană sau că Donald Trump ar fi câştigat preşedinţia SUA în baza avalanşei de „fake news” (mai ales având în vedere faptul că tabăra democrată a avut mai toată mass-media mainstream de partea ei), dar putem spune lejer că acestea deformează realitatea şi transformă aproape iremediabil persoanele fără prea mult spirit critic, aducând societatea în pragul divizării.

Am zis spirit critic?

Da, e atitudinea aia pe care o prinzi fie în familie, fie în mediile care încurajează acest tip de gândire, căci în şcoala românească sunt slabe şanse spre deloc să exersezi spiritul critic. Cea mai bună dovadă este acel sentiment de patriotism instituţional pe care o mare parte dintre elevi şi-l scot în evidenţă de fiecare dată când este criticată şcoala sau liceul lor. Activând de ceva ani buni de zile în zona democraţiei şcolare şi a luptei pentru drepturile tinerilor, am ajuns la concluzia că elevii pot opune o rezistenţă uriaşă la adresa celor care, fie chiar şi colegi de-ai lor, semnalează problemele din instituţia respectivă de învăţământ. Li s-a inoculat ideea că toate problemele trebuie rezolvate în şcoală şi că ei sunt cei care au de pierdut dacă apar în public remarci negative despre instituţia în care învaţă. Lipsa de transparenţă este primul semn al corupţiei.

Şi mai horror e să vezi reprezentanţi aleşi ai elevilor care, de dragul de a se pune bine cu cadrele didactice în interes personal, fac front comun cu directorul atunci când conducerea pe care o reprezintă sau profesorii comit fel de fel de abuzuri la adresa elevilor. Nu seamănă a puiuţ de corupţie? Aş avea şi nişte exemple în acest sens, dar nu ştiu cât de important este acum pentru voi ce se întâmplă sau nu în nu ştiu ce colegiu economic de prin Bacău. :)

Edward Snowden, unul dintre simbolurile contemporane ale activismului pentru drepturile omului dacă e să mă întrebaţi pe mine, a vorbit recent despre dreptul la informaţie, iar în ceea ce priveşte valul de „fake news”, el a spus următoarele: „Răspunsul la ştirile false nu este cenzura, ci gândirea critică”.

Pe cât de simplă e, pe atât de puternică este această propoziţie, trimiţându-mă instant cu gândul la specialiştii în IT care, aşa cum am aflat deja, se luptă noaptea împotriva ştirilor false de pe Facebook. Fără să pară că nu aş aprecia o astfel de iniţiativă privată şi cel mai probabil independentă, cred că mai întâi ar trebui să ne uităm la cauzele pentru care aceste ştiri false au atât de mult succes pe Facebook şi să ne concentrăm pe ele. Altfel, cum aflăm şi noi care sunt criteriile în baza cărora nişte IT-işti şi un comitet de fact-checkeri sortează ştirile reale de cele false?

E adevărat, sună util şi sexy să combatem ştirile false apelând la un complet de judecători ai informaţiei, dar ce facem cu educaţia problematică a celor care în continuare vor fi la fel de uşor de convins că Soroş se află în spatele nu ştiu cărui partid şi că protestatarii primesc bani pentru patrupedele lor şi sunt scoşi în stradă de o forţă străină şi ocultă? Dacă cineva are impresia că un simplu avertisment pe Facebook înaintea accesării link-ului îi va împiedica să consume fluiere, cyduri sau alte produse media de genul acesta, se înşeală grav şi tare mi-e teamă că pierde vremea.

Ei sunt viitorul!

Ce cred eu că trebuie făcut este să sprijinim cât mai mult fenomenul asociativ din învăţământul preuniversitar şi de la facultate, să îi ajutăm pe tineri să dobândească instrumentele prin care se pot exprima fără să le fie frică de notele mici pe care le-ar putea încasa dacă fluieră în biserică, astfel încât aceştia să răspândească atitudinea critic-constructivă pe care tineri din mai multe colţuri ale ţării au început să o promoveze, obţinând rezultate remarcabile pentru colegii lor.

În final, vă las cu două exemple care în permanenţă promovează şi exersează spiritul critic: Asociaţia Elevilor din Bacău şi Asociaţia Elevilor din Constanţa. Bonus, al treilea, aflat în formare: Asociaţia Elevilor din Maramureş. Credeţi-mă, investiţia în activităţile unor astfel de grupuri care sparg gheaţa la nivel local în rândul elevilor este de 1.000 de ori mai eficientă pe termen mediu şi lung decât orice aplicaţie care ne avertizează pe Facebook dacă e ok sau nu să accesăm un site. Asta pentru că ei au puterea şi inventivitatea să le vorbească şi părinţilor, şi bunicilor. Trebuie doar să îi motivăm şi să îi ajutăm cu resursele şi elementele necesare pentru ca atitudinea lor să se răspândească şi uşor-uşor să ne modeleze societatea.

Text publicat pe blogul Adevarul


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

2 thoughts on “Educaţia este cel mai bun antidot pentru ştirile false

  1. M.S. Jalobeanu

    Am spus și scris deja de prea multe ori că, generic vorbind, școala românească face totul ca să anihileze chiar și spiritul critic nativ al elevilor, în loc să-l dezvolte. Desigur că mai sunt pe ici-colo și 2-3 profesori adevărați, capabili să dialogheze cu elevii, să spună cinstit „asta nu știu, am să studiez și-ți răspund săptămâna viitoare…”. De 70 de ani reformele școlare curg lanț, stresând personalul didactic și umflând mereu pretențiile de memorare, cu scopul nedeclarat de a produce executanți, nu tineri care gândesc. Prea mulți profesori au ajuns pare-se să se teamă de orice întrerupere, așa că ajung să turuie într-una, sau să pretindă reproducerea adliteram. Nici măcar la limba și literatura română nu se cere parcurgerea-lectura scrierilor din programă, ci reproducerea unor comentarii/referate. Iar apoi ne minunăm de amploarea plagiatului. La asta adăugăm sub-finanțarea întregului sistem și implicit faptul că meseria de profesor nu mai atrage absolvenții…
    Preocupat de ani de zile de modernizarea învățământului prin utilizarea calculatoarelor și Internetului (cu școala de vară numită „Informatica la Castel”) am ajuns să gestionez un grup virtual al participanților. Ocazie să constat nivelul de credulitate al unora, exact pe partea cu „post-adevărul”, i.e. profesori luând de bune „descoperirile recente” că Pământul ar fi plat, că Cioloș e fiul lui Soros, etc. Sau mai concret, informații de prin publicații precum CYD , sau Fluierul.ro, …

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *