De ce se pune praful pe dosarul Hidroelectrica – Porţile de Fier. Scapă cel mai ”deștept” băiat al energiei românești și miniștrii care l-au susținut?

Marele dosar Hidroelectrica a început la DIICOT în urmă cu 9 ani. Prejudiciul estimat este uriaş: un miliard de euro. Numai expertiza judiciară plătită de statul român a fost de 1,8 milioane de euro. Procurorii nu au reuşit însă să îi tragă la răspundere pe autorii morali, ci doar nişte „acari păuni”. Cu alte cuvinte, au fost deferiţi Justiţiei doar directorii Hidroelectrica care au semnat contractele păguboase cu băieţii deştepţi din energie, NU şi băieţii deştepţi şi miniştrii care i-au ajutat.

Beneficiar al unui contract cu Hidroelectrica în valoare de un miliard de dolari, Bogdan Buzăianu de la Energy Holding este considerat cel mai mare băiat deştept din energie. El a obţinut contractul pe vremea când ministrul Industriilor în Guvernul Adrian Năstase era naşul său, Dan Ioan Popescu, zis DIP.

Afacerea ar fi început prin retehnologizarea hidrocentralelor de la Porţile de Fier I şi II, pe vremea miniştrilor Industriilor Călin Popescu Tăriceanu, în ’97-’98 şi Dan Ioan Popescu, în 2000-2001. Companiile elveţiene reprezentate de Bogdan Buzăianu au obţinut contractele de retehnologizare prin încredinţare directă. În schimb, firme reprezentate sau în care Buzăianu era asociat au primit, prin Hotărâri de Guvern, energie electrică hidro ieftină. Totul a culminat cu mega contractul Energy Holding din 2002 de un miliard de dolari. Băieţii deştepţi au revândut apoi energia astfel obţinută de 3-4 ori mai scump, uneori chiar statului.

E o poveste tipică anilor ’90, capitalismului de tranziţie, spaţiului ex-sovietic, cu firme de apartament care cumpărau de la stat energie ieftină şi o revindeau scump, fără costuri, fără investiţii. Presa a vărsat multă cerneală pe subiect, însă cazul nu a fost rezolvat nici până astăzi de către autorităţile române astfel încât este încă de actualitate.

Băieţii deştepţi şi miniştrii nu ar fi dat socoteală până acum din pricina corupţiei. Potrivit DNA, în timp ce preşedintele Traian Băsescu tuna şi fulgera (sau cel puţin aşa lăsa impresia) împotriva băieţilor deştepţi din energie (de altfel expresia îi aparţine fostului preşedinte), protejata lui, Elena Udrea (foto), ar fi primit mită chiar de la cel mai mare băiat deştept, Bogdan Buzăianu.

Toată această (deja) telenovelă judiciară, cu bani foarte mulţi, oameni deosebit de influenţi, intrigi şi corupţie a ajuns acum la DNA. Procurorii anticorupţie au constatat că o parte dintre acuzaţii s-au prescris. Însă nu totul e prescris. Potrivit DNA, 32 de persoane sunt încă vizate de anchetă.

Important e să existe voinţă în instrumentarea acestui mare caz, chiar dacă sursele României Curate spun că apetitul procurorilor DNA pentru astfel de cazuri istorice e redus.

Epopeea dosarului Hidroelectrica

Dosarul Retehnologizarea Porţilor de fier de la DNA este disjuns din marele dosar Hidroelectrica de la DIICOT privind contractele cu aşa zişii băieţi deştepţi din energie. Dosarul a început în urma cu 9 ani şi a vizat 3 paliere:

• directorii Hidroelectrica care au semnat contractele păguboase cu băieţii deştepţi prin care compania de stat le-a vândut energie electrică ieftină; şefii din ANRE (Autoritatea Naţională de Reglementare în Domeniul Energiei) care nu au supravegheat Hidroelectrica şi piaţa de energie; ministrul Economiei Codruţ Sereş care, deşi a fost averizat asupra jafului de la Hidroelectrica, nu a făcut nimic, ba chiar l-ar fi acoperit.
• firmele băieţilor deştepţi care au beneficiat de pe urma contractelor  păguboase pentru stat. E vorba de intermediarii care au cumpărat energie ieftină de la Hidroelectrica şi au revândut-o la preţuri de 3-4 ori mai mari, uneori chiar statului.
• miniştrii care au stat în spatele directorilor Hidroelectrica ce au semnat contractele cu băieţii deştepţi

Aşadar, au fost luate în vizor:

• contractele prin care energia ieftină de la Hidrolectrica a ajuns la  diverse firme, printre care Energy Holding a lui Bogdan Buzăianu.

Energy Holding a încheiat cel mai mare contract de energie cu Hidroelectrica, de aproape un miliard de dolari, pe vremea când ministrul Economiei era DIP:

„Cel mai important contract bilateral dintre S.C. Hidroelectrica S.A. şi Energy Holding S.R.L. a fost încheiat la data de 14.01.2004, fără respectarea reglementărilor Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei şi la preţuri ineficiente din punct de vedere economic de la momentul încheierii contractului până în prezent, valoarea contractuală pe perioada de 10 ani a energiei electrice tranzacţionabile depăşind 1% din Produsul Intern Brut al României în anul semnării contractului”, a acuzat procuroarea DIICOT Adriana Cristescu de la Serviciul de combatere a macro-criminalităţii economico-financiare în rechizitoriul din 2012 de trimitere în judecată a directorilor Hidroelectrica care au semnat contractul cu Buzăianu.

• contractele de retehnologizare a hidrocentralelor atribuite prin încredinţare directă, nu prin licitaţie.

Cea mai scumpă expertiză judiciară din istoria Justiţiei române. În marele dosar Hidroelectrica s-a făcut o expertiză complexă, financiar-contabilă combinată cu una tehnico-ştiintifică. Costurile au fost fără precedent: 1,8 milioane de euro. Vezi aici ce declara în 2008 purtătorul de cuvânt al Parchetului General, Robert Cazanciuc, devenit ulterior ministrul Justiţiei în Guvernul Ponta.

Din cele 3 paliere ale cazului, numai dosarul privind directorii Hidroelectrica, şefii din ANRE şi fostul ministru al Economiei Codruţ Sereş a ajuns pe masa judecătorilor. Ei au fost trimişi în judecată în 2012. Doar în acest prim dosar, paguba a fost stabilită la aproape 135 de milioane de euro.

Cazul s-a lăsat cu condamnări grele în primă instanţă. Pe 31 martie 2014, foştii directori ai Hidroelectrica Traian Oprea, Eugen Pena şi George Asan au primit căte 5 ani de detenţie efectivă, iar fostul ministru al Economiei Codruţ Sereş, 4 ani cu executare. Detalii aici.

Sentinţa finală în acest caz va fi dată pe 29 ianuarie acest an. Vezi aici.

Dosarele băieţilor deştepţi şi ale miniştrilor care i-au ajutat s-au umplut de praf

Aşadar, procuorii DIICOT s-au mulţumit să îi trimită în judecată doar pe directorii Hidroelectrica care au semnat contractele cu băieţii deştepţi. Procurorii nu au mers mai departe pe fir spre cei care au beneficiat, adică băieţii deştepţi şi spre miniştrii care i-au ajutat să pună mâna pe contracte. Citeşte un articol bun aici.

De altfel, Dan Ioan Popescu a fost indicat drept responsabil în dosarul directorilor. Foştii şefi ai Hidroelectrica sunt acuzaţi, printre altele, că nu au activat clauza de forţă majoră în timpul secetei din 2003 când, pentru a-şi onora contractele cu Energy Holding, Hidroelectrica a fost nevoită să cumpere energie scumpă de la termocentrale ca să o vândă ieftin lui Buzăianu.

Iată ce a declarat la DIICOT pe 7 mai 2007 fostul director al Hidroelectrica, Eugen Pena:

“După emiterea scrisorilor către S.C. Electrica S.A. prin care înştiinţam despre activarea clauzei de forţă majoră, mi s-a transmis verbal de domnul Secretar de Stat Iancu (Iulian Iancu, actual deputat PSD – n.r.) de la Ministerul Economiei şi Comerţului care răspundea de problemele legate de energie că domnul Ministru Dan Ioan Popescu nu este de acord cu activarea clauzei de forţă majoră (…)Menţionez că în discuţia avută în biroul domnului ministru Dan Ioan Popescu nu s-a discutat separat de activarea clauzei de forţă majoră în contractul cu S.C. Electrica S.A. şi în contractele cu furnizorii licenţiaţi, ideea activării clauzei de forţă majoră fiind respinsă de participanţii la discuţie la modul general.

Prin neactivarea clauzei de forţă majoră se accepta implicit de către participanţii la discuţie ca întreaga pierdere să fie înregistrată la nivelul S.C. Hidroelectrica S.A.”, a declarat fostul director Hidroelectrica la DIICOT, potrivit rechizitoriul din 2012 al procuroarei Adriana Cristescu prin care foştii directori ai Hidroelectrica au fost trimişi în judecată.

“Activarea clauzei de forţă majoră nu a fost practicată însă şi la unele contracte importante din punct de vedere cantitativ cu furnizorii licenţiati de pe piaţa internă. În condiţiile în care costul de livrare al unui MWh din producţia proprie, dar şi din achiziţii de la alţi producători interni sau externi a fost mai mare în raport cu preţurile contractuale, SC Hidroelectrica SA a înregistrat o pierdere financiară de 3.856 de miliarde de lei vechi”, arată procurorii DIICOT.

Care e legătura dintre retehnologizarea hidrocentralelor şi contractele băieţilor deştepţi

Potrivit unor surse judiciare, afacerea cu energie hidro ieftină şi apariţia aşa zişilor băieţi deştepţi din energie îşi au originea în afacerea retehnologizărilor de hidrocentrale.

Reţeta ar fi următoarea: companii elveţiene reprezentate de Bogdan Buzăianu au pus mâna pe contractele de retehnologizare a hidrocentralelor de la Porţile de fier prin încredinţare directă, nu prin licitaţie. Lucrările executate ar fi fost, pe de-o parte supraevaluate, iar pe de altă parte ar fi fost de proastă calitate şi mult întârziate.

Statul român nu a plătit cu banii jos lucrările de retehnologizare, ci cu energie. Aşa s-ar fi ajuns la contractele avantajoase de livrare a energiei ieftine, contracte socotite preferenţiale. În realitate, preferenţiale ar fi fost contractele iniţiale, cele de retehnologizare.

Iată ce a declarat la DIICOT pe 7 februarie 2008 martora Maria Mânicuţa,  fost director general al Departamentului Licenţe, Autorizaţii şi Reglementări Tehnice din cadrul Autorităţii Naţionale de Reglementare în Domeniul Energiei:

„Din producţia previzionată de S.C. Hidroelectrica S.A. pentru anul 2003 se scădea în primul rând cantitatea de energie contractată la export în vederea finanţării proiectelor de retehnologizare aprobate prin hotărâri ale guvernului.”

Sau martorul Radu Regman, fost consilier al preşedintelui Autorităţii Naţionale de Reglementare în domeniul Energiei, 19 octombrie 2009:

„S.C. Hidroelectrica S.A. avea în derulare contracte de export de energie electrică destinate acoperirii costurilor de retehnologizare pentru Porţile de Fier I, încadrate în categoria exporturi guvernamentale.”

De ce nu s-au făcut până acum dosarele palierelor 2 şi 3 privind băieţii deştepţi şi miniştrii

Un posibil răspuns ar putea fi în dosarul DNA privind-o pe Elena Udrea, protejata fostului preşedinte al României, Traian Băsescu. În octombrie anul trecut, DNA a început urmărirea penală împotriva Elenei Udrea pentru că ar fi cerut mită 5 milioane şi ar fi primit efectiv 3,8 milioane de euro şi ziarul Evenimentul Zilei de la Bogdan Buzăianu ca să îl ajute să scape de dosarul de la DIICOT. La şefia DIICOT era Alina Bica, prietena de shopping de la Paris a Elenei Udrea. Citeşte mai multe aici.

România Curată a scris AICI şi de ce Bogdan Buzăianu le-ar fi făcut Elenei Udrea şi Alinei Bica fotografiile de la Paris, publicate în plină campanie prezidenţială în noiembrie 2014: ca să le aibă la mână după ce le-ar fi dat mită ca să îl scape de dosarul de la DIICOT.

Cum şi de ce a ajuns dosarul Retehnologizării Porţilor de fier la DNA

Potrivit unor surse judiciare, fosta şefă a DIICOT, Alina Bica, încerca să închidă dosarul lui Buzăianu aflat la procuroarea de caz Adriana Cristescu.

Pe de altă parte, explică sursele noastre, nici Adriana Cristescu nu ar fi fost “uşă de biserică”. Ea pur şi simplu nu ar fi instrumentat dosarul, aşteptând, în schimb, prescripţia.

În toamna lui 2014, Cristescu a fost audiată la DNA şi a dat declaraţii împotriva Alinei Bica. Dosarul lui Buzăianu privind retehnologizarea Porţilor Fier a făcut apoi obiectului unui conflict de competenţă între DNA şi DIICOT, tranşat de procurorul general în favoarea DNA. Aşa a ajuns cazul la DNA pe 14 decembrie 2014.  Este un dosar uriaş cu 439 de volume vizând fapte din perioada 2002-2012.

O parte dintre acuzaţii s-a prescris

Potrivit unui răspuns oficial al DNA, „la data de 15 noiembrie 2015, procurorii DNA au constatat că, pentru anumite fapte încadrate juridic drept infracţiuni de constituire a unui grup infracțional organizat şi de abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave, fapte comise în perioada 2000-2005, a intervenit prescripţia răspunderii penale.”

Procuroarea Cristescu începuse urmărirea penală după ce deja intrevenise prescripţia. „Termenul de prescripție a răspunderii penale pentru aceste infracţiuni s-a împlinit anterior începerii şi extinderii urmăririi penale (2 februarie, 3 februarie şi 24 martie 2014), dispuse în dosarul aflat la acea vreme la DIICOT”, se arată în răspunsul DNA.

A scăpat prin pensionare. „DNA a formulat o sesizare la Consiliul Superior al Magistraturii – Inspecția Judiciară în care a notificat asupra faptului că, anterior preluării dosarului de către DNA, se dispusese începerea urmăririi penale şi extinderea pentru fapte pentru care se împlinise termenul de prescripţie.

Având în vedere că s-a constatat că procurorul din cadrul structurii respective a fost eliberat din funcție ca urmare a pensionarii  și având în vedere că răspunderea disciplinară se poate angaja doar pentru magistrații în funcție, Inspecția Judiciară a clasat plângerea”, arată DNA.

Ce se întâmplă acum cu dosarul Retehnologizării Porţilor de Fier

„S-a dispus disjungerea cauzei în vederea continuării cercetărilor faţă de 32 suspecți pentru infracțiunile de constituire a unui grup infracțional organizat şi abuz în serviciu cu consecinţe deosebit de grave, dintre care una în formă continuată.

La data faptelor, persoanele sus menţionate erau  factori de decizie şi control ai S.C. Hidroelectrica S.A şi, respectiv, angajaţi în cadrul SH Porţile de Fier”, arată DNA.

De altfel, chiar în rechizitoriul procuroarei de la DIICOT, Adriana Cristescu, se arată că:

„Actele materiale realizate de nucleul constituit (de directori ai Hidroelectrica şi şefi ANRE – n.r.) au constat în:

– încheierea de contracte de retehnologizare a unor grupuri hidroenergetice la preţuri supraevaluate;

– neactivarea clauzei de forţă majoră în situaţii de calamităţi naturale pentru contracte de furnizare a energiei electrice; 

– nefacturarea unor cantităţi de energie electrică produse şi introduse în reţeaua de transport;

– vânzarea unor cantităţi de energie electrică achiziţionate de la alţi producători la preţuri inferioare costului de achiziţie;

– facturarea unor cantităţi de energie electrică vândute la preţuri mai mici decât cele stabilite prin contract;

– încheierea de contracte cu anumiţi furnizori licenţiaţi prin care s-au majorat cantităţile de energie şi perioadele de derulare a acestor contracte, contrar dispoziţiilor legale în vigoare în perioada respectivă”.