Romania Curată

”Dar… chiar aveți nevoie?” Află cât de transparente (nu) sunt Consiliile Județene. Și cât costă transparența

În România, transparența autorităților publice e la mare preț. În cel mai propriu sens al expresiei. O cercetare a Societății Academice din România (SAR) a scos la iveală faptul că pentru a putea avea acces la informații publice trebuie să plătești sume exorbitante. Pentru a nu mai vorbi de reacții de genul ”Dar… chiar aveți nevoie?”, venite din partea unor fucționari cărora li s-a solicitat accesul la informații. Chiar așa, chiar avem nevoie să știm cum s-au cheltuit banii publici? Mai jos puteți vedea un tablou al situației: care sunt cele mai opace și cele mai costisitoare consilii județene din România, dar și exemple pozitive. Vezi care e situația în județul tău și în București.

***

Societatea Academică din România derulează un amplu proiect de analiză a modului în care autorităţile locale şi centrale au cheltuit banii publici în ultimii şapte ani pe infrastructura rutieră. Activitatea se desfășoară în cadrul proiectului internațional de cercetare ANTICORRP (vezi aici) finanțat de Comisia Europeană.

În baza Legii 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, au fost transmise cereri către consiliile judeţene, Primăria Generală a Capitalei şi ministere. Am solicitat să ne fie puse la dispoziţie lista contractelor de achiziţii publice ce vizează infrastructura de transport rutier pentru perioada 1 ianuarie 2007- 31 mai 2014.

De asemenea, de interes pentru cercetarea noastră au mai fost Programul anual al achiziţiilor publice (PAAP), copiile contractelor semnate cu constructorii şi Rapoartele procedurii care au condus la declararea firmelor caştigătoare pentru construcţia de autostrăzi, drumuri naţionale, intersecţii, tuneluri rutiere, trotuare, pasaje, pasarele, poduri, etc.

Datele puteau fi puse la dispoziţie în format electronic, xerox sau chiar fizic spre consultare, întrucât echipa SAR a propus inclusiv deplasarea la sediile CJ-urilor pentru a fotografia documentele  în cauză (ultima variantănu presupune decât costuri de căutare în arhivă pentru autoritățile publice vizate).

Răspunsurile au fost diverse: de la instituţii care au înţeles să aplice legea, la altele care au refuzat să interpreteze legea într-un mod flexibil, în concordanță cu noile tehnologii, altele care au respins orice colaborare sau unele care au impus preţuri enorme pentru fotocopierea documentelor.

Am primit la un moment dat chiar și sfaturi „prietenești”. ”Dar… chiar aveţi nevoie?” „Dar este o muncă absolut colosală, în zadar, care n-o să vă folosească la nimic!”

Instituţii care refuză să aplice legea

Primăria Bucureşti, instituţie care gestionează un buget enorm şi proiecte mari de infrastructură, este singura care refuză cu obstinaţie să ne transmită Programul anual al achiziţiilor publice pentru perioada vizată. Într-o adresă pe care am primit-o de la Direcţia Asistenţă Tehnică şi Juridică din PMB am fost anunţaţi că Programul anual al achiziţiilor publice (PAAP) ar fi „un instrument managerial intern” şi nu un document, astfel încât nu ar intra, în opinia primăriei, în categoria liberului acces la informaţii publice.

În realitate, alte instituții publice, de exemplu Ministerul Transporturilor, afișează online pe site-ul propriu PAAP-urile din ultimii ani. De asemenea, contractele Primăriei s-ar regăsi în SEAP și ar trebui să indicăm o listă pentru care solicităm rapoartele procedurii.

Dinspre Ministerul Transporturilor – linişte totală. Ministerul nune-a furnizat niciun răspuns, deși a avut în gestiune numeroase proiecte de investiții în domeniul infrastructurii rutiere.

Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice – ne-a pus la dispoziţie PAAP-urile, care în primă fază au fost xeroxate la o calitate proastă și au trebuit refuzate. Mai mult, MDRAP  nu a furnizat lista contractelor ce vizează lucrările de infrastructură rutieră derulate pentru niciunul din anii solicitați. Motivația a venit pe fondul implementării Legii nr. 356/2013 (!), conform căreia Ministerul nu mai finanțează lucrări prin Programul Național de Dezvoltare a Infrastructurii. Perioada anterioară lui 2013 rămâne în ceață.

În cazul CJ Mehedinți, echipa SAR a aflat dintr-o convorbire telefonică faptul că CJ-ul ar fi primit cererea și ar fi dat un răspuns prin care se solicită prelungirea termenului, răspuns pe care însă, oficial, SAR nu l-a primit. Apoi, angajații responsabili au dispărut în concediu și nu s-au putut afla mai multe detalii.

CJ Argeş a cerut termene de prelungire, dar apoi n-a mai revenit.

Există și consilii judeţene care, nu numai că ne-au cerut preţuri exorbitante pentru fotocopierea documentelor, darau și refuzat să ne permită fotografierea acestora: Dâmboviţa (3.039 lei pentru 1.013 pagini, 3 lei/pag.), Giurgiu (4.169 lei pentru 4.169 pagini, 1 leu/pag), în condițiile în care prețul obișnuit al unei fotocopii este de 0.07 lei/pag. față și 0.1 lei/ pag. față–verso.

Răspunsuri incomplete

CNADNR a dat curs solicitării noastre oferindu-ne listele cerute, mai puțin PAAP-urile. Dosarele de achiziție privind contractele vizate se regăsesc în totalitate pe site-ul oficial al instituției.

Sunt 9 consilii judeţene care ne-au transmis răspunsuri incomplete: Bacău,  Caraş-Severin, Costanţa, Dolj, Hunedoara, Olt, Sălaj,Suceava, Vâlcea. În câteva situaţiiArad, Neamț, Tulcea – nu au fost transmise actele solicitate pe anii 2007 sau chiar 2008, întrucât legea prevede obligativitatea păstrării documentelor doar pentru 5 ani, dacă nu mai produc efecte.

CJ Vrancea a anexat la răspunsul (parțial) în scris un CD care nu a putut fi, însă, citit.

Şi la CJ Ilfov am întâlnit o situaţie aparte. După ce ne-au fost trimise prin fax şi poştă lista contractelor, aceasta după multe insistențe telefonice, am fost invitați la sediu pentru a selecta documentele care ne interesează în vederea fotocopierii lor la preţul de 1,2 lei/pag, însă apoi au uitat cu totul de cererea noastră.Deși urma ca reprezentanții CJ Ilfov să stabilească o oră și o dată pentru întâlnire, aceștia nu au mai revenit telefonic, după cum au menționat că o vor face.

CJ Galaţi ne-apus la dispoziţie, în primă fază, câte 3 dosare pe oră din 80 cerute la consultare, în ciuda faptului că echipa SAR a anunțat din timp vizita și a verificat telefonic dacă documentele sunt disponibile. Mai mult, ne-am anunțat intenția de a da în judecată CJ-urile care ne-au refuzat fotografierea documentelor, potrivit Legii 544/2001, însă reprezentanții gălățeni s-au arătat indiferenți la problemele implicate de interpretarea legii.

Deși echipa SAR s-a deplasat la consiliul județean din Buzău, nu s-a reușit fotografierea în totalitate a documentelor solicitate întrucât dosarele de achiziție erau împărțite în mai multe încăperi, fără o arhivă ordonată în care să știi unde să cauți.

Județe precum Dolj, Maramureș, Teleorman au lăsat la latitudinea noastră să alcătuim listele de contracte, deși această solicitare era precizată clar la unul din punctele cererii oficiale de informații publice.

Colaborare bună

O colaborare bună și completă, și le mulțumim cu această ocazie,am avut cuurmătoarele consilii județene.Menționăm mai întâi Botoşani,  Iaşi, Sibiu, Călăraşi  şi Cluj, datorită operativității și acurateții răspunsului. Li se alătură CJ Covasna, Prahova, Bistrița-Năsăud şi Neamţ, precum și CJ-urile din Alba, Arad, Brăila, Vaslui, Bihor și Timiș.

Echipa SAR urmează să se deplaseze în județele care ne-au invitat sau au acceptat să fotografiem noi documentele al căror număr se ridică la câteva mii – este vorba de Brașov, Gorj, Mureș. Harghita (cu 37.698 lei ceruți pentru copii, 3 lei/pag.) și Satu Mare (7.483 lei pentru 10.691 copii, 0,7 lei /pag) au acceptat, în cele din urmă, la insistențele SAR, să permită fotografierea documentelor.

Cît de scump este accesul la informația de interes public

Mai jos sunt reflectate prețurile cerute de diverse CJ-uri pentru o pagină fotocopiată. Aceste taxe sunt stabilite oficial prin hotărâre de consiliu în fiecare județ în parte.

Trebuie menționat că majoritatea CJ-urilor ne-au oferit informațiile solicitate gratuit, în ciuda existenței unei taxe oficiale. Am plătit costuri modice în cazul județelor Tulcea și Ialomița (aprox. 200 de lei).

Prețul obișnuit al unei fotocopii pe piața privată este de 0.07 lei/pag. față și 0.1 lei/ pag. față –verso. Adăugând la acest preț valoarea muncii prestate pentru căutarea documentelor și pentru xeroxarea lor ajungem la concluzia că totuși taxele practicate de anumite CJ-uri nu pot fi interpretate decât ca o modalitate de descurajare a solicitărilor de informații publice ale cetățenilor.

Partea bună a interacțiunii cu birocrația românească este faptul că există totuși posibilitatea de a găsi soluții de bun simț. Singurele consilii județene care au insistat absurd pe plata unor taxe ridicate fără a accepta orice altă alternativă de reducere a costurilor au fost Dâmbovița și Giurgiu.

tabel costuri informatii publice

 

Informații din acest material provin din raportul pe țară pregătit de către Societatea Academică din România (SAR) despre autoritățile contractante în domeniul construcțiilor elaborat cu sprijinul celui de-al Șaptelea Program Cadru al Uniunii Europene (PC 7) pentru cercetare – Științe socio-economice și umaniste (proiect: ANTICORRP – Global Trends and European Responses to the Challenge of Corruption; număr Acord de finanțare UE: 290529)


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *