Cum s-a văzut de la Istanbul referendumul care îl transformă pe Erdogan într-un sultan

Un râu de oameni colorat şi gălăgios se revarsă pe strada Istiklal din Istanbul într-o zi frumoasă de primăvară, cu 2 zile înainte de referendumul constituţional din 16 aprilie. Tineri turci îmbrăcați hip, cu tatuaje, cercei, femei interesante, cele mai multe în negru, cu bocanci şi pants, ca niște rockeriţe doom metal, te fac să priveşti cu surprindere. Un aer occidental, relaxat.

Citisem în ziare că nu există bannere şi afişe cu HAYIR, adică NU la referendumul care trasformă republica kemalistă parlamentară într-una prezidenţială. Însă în cartierele occidentalizate Beyoglu sau Pangaltî e plin de afişe, bannere, flyere cu mesajul NU. E adevărat, în rest, bannerele uriaşe de pe clădiri sunt doar cu EVET, adică DA şi cu chipul preşedintelui Erdogan.

Într-o seară la un restaurant, o discuţie cu un tănar turc, educat, inteligent. L-am întrebat care sunt consecinţele islamizării ţării de către Partidul Dezvoltării şi Justiţiei al preşedintelui Erdogan. “Nu mai poţi cumpăra alcool din magazine după ora 10 seara, însă poţi să mergi în baruri sau restaurante. Dar a fost mai degrabă o măsură împotriva condusului la volan noaptea sub influenţa alcoolului”, îmi spune. Cu toate acestea, am găsit magazine care vindeau la vedere bere şi chiar spirtoase după miezul nopţii. “Ca la noi, au legislaţie, dar nu se aplică”, mi-am zis.

Violeta Ors, o româncă stabilită la Istanbul din ’92, îmi spune că nu a simţit islamizarea. E mulţumită că poate merge liberă la biserica ortodoxă sau poate să poarte cruciuliţa la gât, la vedere, pe stradă. “Nimeni nu ne-a impus nimic”, spune ea.

Ştiam că presa e controlată şi mă aşteptam să nu văd opinii critice la adresa regimului în media, mai cu seamă în cele publice. Hurriyet Daily News e un cotidian cu o abordare editorială echilibrată, iar în partea de opinie, critică de-a binelea.

“Tinerii liceeni sau studenţi nu simt că mai aparţin acestei ţări. Ar spăla mai degrabă pe jos în Silicon Valley decât să trăiască aici şi să mănînce resturile postacilor partidului de guvernământ. Abia aşteaptă să îşi ia diploma şi să plece în Europa. Du-te la Bogaziçi, Bilgi sau altă universitate bună, nefinanţată de partidul de guvernământ, care gândeşte liber (dacă găseşti vreuna) şi vei fi uimit de energia, furia clocotindă şi deziluzia”, scrie Ahu Ozyurt, prezentatoare la CNN Turk. Vezi aici.

“Nici în perioadele democratice, nici în cele militare, nu am văzut aşa campanie tendenţioasă şi dezechilibrată. Am condus biroul Hurriyet de la Moscova în ultimii 4 ani ai erei sovietice. Nu am văzut asemenea campanie copleşitoare acolo. La cei 70 de ani ai mei, am mai văzut o campanie similară doar în Bagdad în 1977 când Saddam Hussein era la putere”, scrie şi Ertugrul Özkok în ediţia de limba engleză de joi, 13 aprilie.

Uitându-mă la TRT World, canalul lor public de limbă engleză, am remarcat o abordare echilibrată, însă şi o viteză de reacţie cam greoaie. De exemplu, duminică seară, după rezultatele referendumului, în cartierele Kadikoy sau Beşiktaş, oamenii au ieşit pe stradă să îşi arate nemulţumirea. În Şişli şi Gayretepe, oamenii au deschis ferestrele şi au început să bată în cratiţe şi oale în semn de nemulţumire. Nu am văzut duminică seara imagini de la aceste proteste pe TRT World, însă le-am văzut a doua zi. În seara votului, le puteai vedea doar pe social media, iar Facebook-ul nu a picat cum mă aşteptam. Vezi video mai jos:

İzmir Bornova da gençlik sokağa oylarına sahip çıkmaya çağırıyor

Posted by Öğrenci Kolektifleri on 16 Aprilie 2017

Agenţia de presă a statului, Anadolu, mi s-a părut controlată în mod evident, dar chiar şi ei au bifat ştirea cu protestele ulterior. E limpede că în media turce lipsesc virulenţa critică, isterică a televiziunilor din România aşa cum am fost noi obişnuiţi cu A3 sau RTV împotriva lui Băsescu sau Iohannis. La ei pare a fi o rezervă să îi spunem echilibrată.

Prin urmare, unde e dictatura la care mă aşteptam? – m-am întrebat

Un prim răspuns a venit luni după aflarea rezultatelor referendumului. Principalul partid de opoziţie, Partidul Republican al Poporului, a cerut anularea referendumului reclamând că s-au schimbat regulile în timpul jocului. Chiar în ziua scrutinului, Consiliul Electoral Suprem a luat decizia să valideze şi voturile neştampilate pe verso. Potrivit legislaţiei electorale din Turcia, voturile neştampilate pe verso trebuiau anulate. Şi e vorba de 2,5 milioane de voturi, potrivit Opoziţiei. Rezultatul a fost că tabara EVET a câştigat la mustaţă cu 51,4 la sută.

Şeful Consiliului electoral s-a apărat şi a spus că decizia de validare a fost luată înainte să introducă voturile în sistemul de numărare şi Opoziţia nu a avut atunci nimic de obiectat. În plus, nu ar fi prima dată când se ia o astfel de decizie de validare a voturilor neştampilate pe verso.

Fraudele de la referendum

Observatorii OSCE şi delegaţia Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, condusă de parlamentarul român Cezar Preda, au declarat că în mod evident decizia de validare a voturilor neştampilate a încălcat legislaţia turcă. În plus, campania electorală a fost inegală, partidul lui Erdogan având acces într-o măsură mult mai mare la media şi publicitatea stradală.

“Ei au folosit toate facilităţile statului, toate resursele financiare, primăriile, au folosit toată media în vreme ce noi suntem blocaţi. Asta e şi pentru că e stare de urgenţă, dar şi pentru că nu există libertate în Turcia, libertate de exprimare, libertatea presei sau de a demonstra. Deci e clar că nu am luptat cu arme egale, a fost o campanie incorectă în totalitate”, a declarat Selina Dogan, deputat al Opoziţiei, Partidul Republican al Poporului.

Poate că în cazul voturilor neştampilate a fost şi o eroare de strategie a Opoziţiei, însă sunt alte exemple de fraudă mult mai elocvente. Aici era un video care duminică seara circula pe social media turce şi care arata cum erau ştampilate voturile EVET la foc automat. Conţinutul video a dispărut între timp.

În unele localităţi îndepărtate s-a înregistrat o prezenţă la vot mult mai mare decât numărul locuitorilor, îmi explică un român stabilit la Istanbul. “La fel ca la noi la referendumul din 2012 pentru demiterea lui Băsescu”, spune.

O altă modalitate de manipulare a votului a fost că Guvernul a dat drepturi electorale refugiaţilor sirieni. În plus, aceştia au fost duşi cu autocarele la vot. Pentru că Erdogan le-a întins o mână şi le-a oferit refugiu în calea războiului, aceştia s-au simţit datori să voteze EVET, îmi explică românul rezident la Istanbul. De altfel, în seara referendumului, piaţa Taksim a fost invadată de suporteri ai lui Erdogan care îşi manifestau bucuria. Nu erau turci aşa cum am crezut iniţial, ci sirieni.

Represiunea guleniştilor, o dovadă dictaturii?

“FETO’cu”, adică adept al clericului Fethullah Gulen, a devenit o etichetă fatală în Turcia după tentativa de lovitură militară de stat din iulie anul trecut. Guleniştii s-ar fi infiltrat în Armată, servicii, magistratură, poliţie, mediul academic sau presă. Ei ar fi pus la cale puciul eşuat şi ar fi vrut chiar să îl asasineze pe Erdogan. Au fost declaraţi terorişti de către Consiliul Suprem de Apărare a ţării. “Organizaţia teroristă Fettulah” (FETO) nu e recunoscută însă drept organizaţie teroristă în afara Turciei.

Interesant e că şi partidul principal de opoziţie, Partidul Republican al Poporului, consideră la rândul lui organizaţia FETO drept una teroristă. În campania pentru referendum, cele două tabere s-au acuzat reciproc pe tema guleniştilor. Erdogan i-a acuzat pe liderii Opoziţiei de legături cu FETO, iar aceştia la rândul lor l-au acuzat de înscenare a puciului eşuat tocmai pentru a putea acum să îşi sporească puterile.

“Poliţiştii au venit la uşa doctorului în Istanbul la 6 dimineaţa – descinderile de dimineaţă încep de regulă la această oră, uneori şi la 5:30 – şi unul dintre ei i-a spus “Eşti acuzat de tentativă de asasinat asupra preşedintelui Erdogan!”

Doctorul a început să râdă: “Chiar aşa? Asta am făcut?”

Poliţistul a zâmbit şi el. “Da, în plus pentru tentativă de subminare a Turciei şi apartenenţă la o organizaţie teroristă!”

“Chiar aşa?” S-a uitat doctorul la ei. Purtau pistoale. “Pot să fumez o ţigară?”

Poliţiştii au fost surprinşi. Nu se aşteptau ca un Gulenist să fumeze. “Nu sunt Gulenist”, a insistat doctorul. A fost în zadar. În curând va fi unul dintre miile de oameni din Turcia prinşi în maşina de epurare a preşedintelui Recep Tayyip Erdogan”, începe New York Times povestea unui doctor turc investigat sub acuzaţia de “FETO’cu”. Vezi aici.

Potrivit New York Times, peste 45.000 de mii de oameni au fost arestaţi sub acuzaţia de gulenism şi 100.000 au fost epuraţi din structurile statului. Vezi aici.

“Imaginează-ţi că la noi ar fi arestaţi toţi băsiştii”, îmi explică o româncă stabilită la Istanbul. “Mulţi jurnalişti au fost arestaţi şi avocaţii spun că rechizitoriile lor nu arată fapte, infracţiuni concrete pe care să le fi comis aceştia”, a declarat Humeyra Pamuk, jurnalist al Agenţiei Reuters la Istanbul.

Ce se va întâmpla cu Turcia după referendum

Planurile Turciei de a normaliza relaţiile cu Uniunea Europeană după referendumul din 16 aprilie ar putea fi date peste cap de acuzaţiile de fraudă electorală.

Analiştii de la Istanbul încă mai speră în normalizarea relaţiilor cu Uniunea Europeană după campania pentru referendum în care s-au trecut mai multe linii roşii între cele două părţi. Erdogan şi Guvernul turc au fost iritaţi de faptul că Olanda sau Germania au interzis participarea unor miniştri turci la mitinguri electorale pro-EVET (campania pentru DA puterilor sporite ale preşedintelui Erdogan), în timp ce UE şi, mai cu seamă ţări precum Germania şi Olanda, au fost iritate de discursul naţionalist agresiv al Ankarei. Înaintea referendumului, oficialii turci propuneau însă un summit pentru ameliorarea relaţiilor cu UE. Vezi aici.

Vor eliminarea vizelor

Turcii aşteaptă de la UE eliminarea vizelor pentru călătoriile în Europa ca parte a tratatului privind refugiaţii din martie anul trecut. Turcii împiedică sau încearcă să împiedice refugiaţii să vină în Europa şi pentru acest lucru primesc de la UE 6 miliarde de euro pe an. În schimbul eliminării vizelor, EU cere însă îmbunătăţirea legii de combatere a terorismului din perspectiva apărării drepturilor omului.

“Nu cred că Turcia va face un pas înapoi în persistenţa ei de a nu schimba legislaţia aniteroristă, dar dacă cele două părţi, Turcia şi UE, decid politic să facă relaţia să meargă, cred că vor ajunge la o înţelegere”, a declarat Humeyra Pamuk de la Reuters Istanbul.

Obstacolul pedepsei cu moartea

Însă ca relaţia cu Uniunea Europenă să continue este vital ca Turcia să renunţe la ideea de a reintroduce pedeapsa cu moartea aşa cum promite chiar şi după referendum preşedintele Erdogan. El flutură ideea unei noi consultări populare pentru pedeapsa capitală. Turcii vor pedeapsa cu moartea în urma atentatelor teroriste PKK sau ale Statului Islamic. Victimele atentatelor sunt declarate martiri şi oamenii vor răzbunare pe măsură.

“Turcia nu vrea să fie ea cea care va rupe relaţiile cu UE şi mesajul Uniunii Europene a fost foarte clar: dacă reintroduceţi pedeapsa cu moartea va fi sfârşitul relaţiei noastre”, a declarat Barcin Yinanc, jurnalist de la Hurriyet. Jurnalista crede că procesul de aderare a ţării la UE nu va fi îngheţat după referendumul constituţional, însă va fi mult încetinit. Între timp, Erdogan a sugerat ideea unui alt referendum prin care oamenii să spună dacă vor ca ţara lor să mai adere la UE. “Suntem ţinuţi de 54 de ani la porţile Europei”, a strigat Erdogan la un miting în această săptămână.

Turcia devine autocraţie

Acum, Comisia Europeană cere Turciei să lămurească suspiciunile de fraudă la referendum, însă SUA, prin preşedintele Trump, şi Rusia, prin preşedintele Putin, l-au felicitat pe Erdogan pentru victoria de la referendum.

Schimbările propuse la referendumul constituţional din 16 aprilie – postul de premier se anulează, preşedintele va conduce Guvernul, va face bugetul, va numi sau demite miniştri, militari şi judecători, va declara starea de urgenţă – ar putea intra în vigoare de la 1 noiembrie 2019. Erdogan ar putea obţine alte două mandate de preşedinte ceea ce l-ar putea menţine la Putere până în 2029.

Oficialii partidul de guvernământ AKP s-au apărat în faţa criticilor şi au spus că regimul prezidenţial există şi în SUA sau Franţa.

“Nu este acelaşi lucru. Acolo sunt “checks and balances”, pârghii ale statului care echilibrează puterea. Dacă noi creştem puterea preşedintelui, trebuie să îi creştem şi responsabilităţile, pârghiile de control. Ei se apără spunând că acest control se face de popor odată la 5 ani, dar nu este suficient”, crede Selina Dogan, parlamentar din partea Opoziţiei, Partidul Republican al Poporului din Turcia.


Recomandări

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *