Cine conspiră pentru distrugerea spaţiilor verzi din marile oraşe ale României sau geneza Legii Micşunescu

Urmând “buna tradiţie” dâmboviţeană a Guvernului Adrian Năstase de a emite acte normative pentru a facilita afacerile diverselor grupuri de interese formate din “capitalişti de cumetrie”, şi guvernul Ponta a început o operaţiune de asanare a legislaţiei de mediu şi urbanism de prevederi ostile dezvoltatorilor imobiliari.

Se pare că Uniunea Naţională a Consiliilor Judeţene din România (a.k.a. ONG-ul Baronilor Locali), Ministrul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice Liviu Dragnea, diverşi parlamentari din tot spectrul politic şi lobby-ul afaceriştilor imobiliari transpartinici şi-au dat mâna peste ţară ca să paralizeze două importante acte normative care împiedică marşul triumfal al dezvoltatorilor:

–  Legea nr. 24/2007;

– Ordinul nr. 2701/2010 pentru aprobarea Metodologiei de informare şi consultare a publicului cu privire la elaborarea sau revizuirea planurilor de amenajare a teritoriului şi de urbanism.

Pentru a face ineficient articolul 18 alin. 5 din Legea nr. 24/2007, care prevede că “Este interzisă schimbarea destinaţiei, reducerea suprafeţelor ori strămutarea spaţiilor verzi definite de prezenta lege”, s-a recurs la un artificiu frapant prin lipsa sa de logică şi rigoare juridică, şi anume alineatul 9 introdus prin art. II al Legii nr. 135/2014: “Terenurile înscrise în cartea funciară ca fiind în categoria curţi-construcţii, terenuri ce se află în proprietatea privată a persoanelor fizice sau juridice, nu pot fi inventariate sau declarate ca spaţii verzi, în sensul legii, decât după îndeplinirea procedurii de expropriere conform legislaţiei în domeniu.”

Tradus în limbajul curent, asta înseamnă că orice “băiat deştept din imobiliare” care ar reuşi să obţină intabularea unui teren retrocedat (într-un parc sau un condominiu dintre blocuri) ca fiind în categoria “curţi-construcţii” va putea să şantajeze autorităţile locale, punându-le în faţa unei alternative: ori mă expropriaţi ca să vă păstraţi parcul, ori îmi daţi autorizaţie de construire.

Miza ar fi (cel puţin în Bucureşti) demararea construcţiilor în  următoarele puncte: 12 hectare din Parcul Titan, tot Parcul Verdi din cartierul Floreasca, 9.000 metri pătraţi din Parcul Circului şi 2 hectare din Parcul Lumea Copiilor, unde celebra investitoare Mărioara Micşunescu[1] s-a aliat cu campionul blocurilor ilegale Ion Chiriţă (vezi aici) în încercarea de a betona cei 20.000 de metri pătraţi retrocedaţi în strada Pridvorului. În ceea ce priveşte spatiile verzi dintre blocuri, cele mai ameninţate cartiere sunt Floreasca,  unde zeci de bucăţi de spatiu verde au fost retrocedate, unele şi construite pâna în prezent, Ştefan cel Mare, Dorobanţi şi Iancului.

Nu ştim ce se întîmplă în alte oraşe mari ale României, dar poate că cititorii noştri cunosc situaţii similare.

Ordinul nr. 2701/2010 dat în ministeriatul Elenei Udrea impune reguli stricte şi clare autorităţilor publice locale în elaborarea unor regulamente locale de consultare a publicului în probleme de urbanism şi i-a deranjat teribil pe unii edili, cum ar fi domnul Onţanu de la Sectorul 2.

Singurul articol abrogat este art. 4, care prevedea că: “Documentatiile de urbanism si amenajare a teritoriului care se aproba fara respectarea prezentului ordin sunt nule de drept”. Sigur că abrogarea art. 4 nu duce la anularea obligativitatii informarii si consultarii populatiei cu privire la documentatiile de amenajare a teritoriului si urbanism. Aceasta obligatie este stabilita prin Legea nr. 52/2003 a transparenţei decizionale si prin Legea nr. 350/2001 privind amenajarea teritoriului si urbanismul, dar prin această abrogare “pe şestache” se lasă o marjă mult prea mare instanţei de contencios administrativ, care va aprecia dacă sancţiunea nerespectării actelor nomative susmenţionate trebuie să fie nulitatea. Cu alte cuvinte, s-a trecut de la o nulitate expres prevăzută de lege la o nulitate virtuală, diafană şi evanescentă.

Miza este că multe instanţe de contencios consideră planurile urbanistice de detaliu (PUD) acte administrative individuale şi nu normative, astfel că termenul de atac este destul de scurt – 30 de zile pentru plîngerea prealabilă adresată consiliului local şi încă 6 luni pentru introducerea acţiunii. Or, tactica dezvoltatorilor şi a complicilor lor din departamentele de urbanism al autorităţii locale este de a nu mişca nimic în acest interval critic. Abia după ce un PUD “cu bube” trece de această etapă vulnerabilă, începe emiterea de autorizaţii de construire,  defrişările de spaţii verzi alte activităţi care alertează vecinii. Ca urmare, PUD-ul ilegal rămâne valid din cauza tardivităţii introducerii acţiunii, ceea ce aduce argumente solide în sprijinul menţinerii autorizaţiei de construire. Pentru că un PUD poate fi atacat şi pe cale de excepţie de nelegalitate în baza art. 4 din Legea nr. 554/2004 fără a se putea invoca vreo decădere, aici abrogarea lui Liviu Dragnea valorează greutatea ei în aur pentru dezvoltatori.

Toate aceste sforării bizantine cu legislaţia de urbanism au loc într-un moment în care Comisia Europeană a început procedura de infringement împotriva României deoarece tara noastra nu îşi protejeaza cetatenii de poluarea cu particule fine (praf, PM 10). Oare cine este dator rechinilor imobiliari în aşa măsură încât să rişte o condamnare a României la Curtea de la Luxemburg?

[1] A se vedea declaraţia investitorului Mărioara Micşunescu pentru Hotnews.ro din 22.11.2012 “Deşi am declarat tot timpul că sunt dispusă să negociez cu autorităţile, să exproprieze terenul şi să fiu despagubită, nimeni nu a venit să mă întrebe, nimeni nu s-a arătat interesat de această soluţie. Nu-mi permit sa fiu donatorul oraşului, să cedez acest teren gratuit, nu vreau însă nici o sumă exorbitantă, ci vreau exact cat este preţul terenului pe piată. Daca înainte de criză, preţul terenului în zonă era de 2000 de euro/mp, acum nu pot spera nici la jumătate. Piaţa fiind atât de jos, nu se poate spune că autorităţile ar fi în pierdere”.

***

IMPORTANT: În colaborarea sau cu Alianța pentru o Românie Curată (ARC), avocatul Dumitru Dobrev va răspunde și întrebărilor d-voastră legate de domeniul bunei guvernanțe. În acest sens puteți să-i trimiteți întrebări la adresa de mail contact@romaniacurata.ro.