Avem o lege care reglementează amplasarea mijloacelor de publicítate, dar care nu se aplică! Cum procedăm?

În 5 iulie 2013,  Parlamentul Româniai dominat la acea dată de coaliţia USL a adoptat  proiectul de lege privind amplasarea şi autorizarea mijloacelor de publicítate iniţiat de MDRT în timpul guvernării PDL. Astfel, actul normativ devine curat constituţional şi, aparent, este asumat ca fiind necesar de către toate partidele politice importante. Doar că de la litera legii la aplicarea ei , calea se dovedeşte încă a fi lungă. În conformitate cu prevederile Legii nr. 185/2013 privind amplasarea şi autorizarea mijloacelor de publicítate ar fi trebuit să nu mai existe pe spaţiul public excesul de panouri publicitare (să nu mai paraziteze spaţiul verde, să nu fie amplasate oricum în zonele construite protejate, nu pe monumente istorice, nu în intersecţii şi vecinătatea semafoarelor, nu pe arbori, nu afişe cu Săpăm puţuri”/”Cărăm moloz” sau altele asemenea pe stâlpi, pereţi şi garduri etc.), iar mijloacele de publicitate autorizate până la data intrării în vigoare a legii puteau fi menţinute pe amplasamentele autorizate până la data expirării contractelor de publicitate în curs, dar nu mai târziu de 1 ianuarie 2014.

După intrarea în vigoare a legii, în spaţiul public nu s-a schimbat nimic! Ba chiar mai rău, s-a putut constata o adaptare perversă a mijoacelor de publicitate la noile norme, în sensul înlocuirii unora dintre panourile de mici dimensiuni de pe diferite amplasamente, cu unele mai mari dar care se încadrează în suprafeţele maxime admise de lege în spaţiul urban. În rest, nimic din acest punct de vedere! Am avut în schimb accidente provocare de desprinderile de structuri de susţinere a meshurilor de pe cladiri, accidente determinate de prăbuşirea panourilor publicitare sau chiar accidente grave în care autoturisme au căzut în Dâmboviţa în zona podului Ciurel, pe fondul vitezei neadaptate şi a reducerii vizibilităţii semnelor de circulaţie care anunţau curba periculoasă în fondul coloristic dens al panourilor publicitare amplasate ilegal în curbă. Din păcate, aceste realitatăţi demonstrează dezinteresul celor responsabili pentru aplicarea legii, precum şi lipsa de autoritate a administraţiei publice şi instituţiiilor sale de control: Inspectoratul de Stat în Construcţii, primării şi organele de control ale autorităţilor administraţiei publice locale sau, după caz, poliţiştii locali.

În îndeplinirea atribuţiilor sale strategice şi de reglementare în domeniul planificării urbane şi teritoriale vizând asigurarea calităţii vieţii cetăţenilor prin promovarea unui spaţiu public sigur şi de calitate, printre puţinele acte normative în domeniu iniţiate de MDRAP în ultima perioadă, s-a numărat Ordonanţa de Urgenţă nr. 108 din 11 decembrie 2013 pentru prorogarea termenului prevăzut la alin. (1) al art. 56 din Legea nr. 185/2013 privind amplasarea şi autorizarea mijloacelor de publicítate. Altfel spus, chiar dacă prevederile legii erau în vigoare şi ar fi trebuit să se aplice, termenul până la care puteau fi menţinute mijloacele de publicitate pe amplasamentele autorizate a fost amânat… până după alegeri! Au trecut şi alegerile şi, din nou, în perioada scursă, nimic nou despre identificarea şi desfiinţarea panourilor şi a celorlalte mijloace de publicítate amplasate ilegal!

Din această perspectivă, aşa cum am mai scris deja (aici), luna octombrie 2015 ar fi putut reprezenta un moment de referință privind practicile spațiale de amplasare a mijloacelor de publicitate din România şi implicit de respectarea a legislaţiei în domeniu, ca urmare a intrării în vigoare a două termene legale. La  1 octombrie 2015 era data limită până la care mijloacele de publicitate autorizate până la data intrării în vigoare a Legii nr. 185/2013 privind amplasarea şi autorizarea mijloacelor de publicitate, dar care prin amplasament şi caracteristici nu se încadrează în categoria de mijloace de publicitate admise de regulamentul local de publicitate sau nu respectă prevederile legii, puteau fi menținute pe amplasamentele autorizate. De asemenea, în 14 octombrie 2015, în conformitate cu prevederile OG nr. 43/1997 privind regimul juridic al drumurilor, republicată (M. Of. nr. 237 din 29 iunie 1998), cu modificările și completările ulterioare, urmau a se desfiinţa panourile, inscripţiile, pancartele, gravurile, afişele sau alte mijloace de publicitate existente sau în curs de execuţie pe drumurile publice, pe lucrările de artă aferente acestora sau în zona drumului, şi/sau de acces la zona drumului public, fără acordul prealabil şi autorizaţia administratorului drumului. Am ratat din nou momentul normalităţii şi respectului faţă de lege, au mai trecut de atunci două luni şi, din nou, nimic nou pe frontul …stradal!

În tot acest timp, societatea civilă (Institutul pentru Politici Publice (IPP) și Asociația Pro.Do.Mo) a încercat să tragă un semnal de alarmă faţă de această nepăsare sau tăcere complice a autorităţilor, prin organizarea în 10 septembrie 2015 a unei dezbateri publice în care au prezentat concluziile preliminare ale studiului Bucureștiul frumos sau Bucureștiul bogat? Publicitatea stradală și interesele politice din jurul acesteia, studiu în care au analizat piața publicității stradale în Capitală și interesele politicienilor în domeniu (aici). În urma animatei dezbateri a rămas doar amara concluzie că în Bucureşti nu este clar cine are responsabilităţi în autorizarea panourilor publicitare: PMB sau sectoarele!

Evident discuţiile despre publicitatea stradală implică mai multe componente şi mai multe perspective ce pot fi privilegiate sau puse în acord: nealterarea imaginii urbane prin blocarea unor perspective reprezentative la nivelul oraşului, a percepţiei faţadelor unor monumente sau clădiri reprezentative, a unor elemente de decoraţiune valoroasă, etc., asigurarea calităţii spaţiului public şi protecţia cetăţenilor, să nu  afecteze traficul auto şi pietonal,  dar şi punerea în valoare a mijloacelor de publicitate prin amplasarea acestora în puncte cu vizibilitate şi asigurarea clarităţii acestora în scopul obţinerii efectului economic dorit, obţinerea de venituri pentru actorii privaţi ai domeniului sau resurse bugetare prin impozitele aferente acestor activităţi etc.

Spaţiul public este un martor activ al discrepanţei dintre interpretarea normei şi practica operaţională a actorilor publici şi privaţi, şi în acelaşi timp victimă a lipsei de respect faţă de regulile pe care ar trebui să le respecte fiecare dintre aceştia. De ani de ani, pe trotuare şi spaţii verzi, dar pe spaţiul public dintre blocuri sau de-a lungul diverselor artere de circulaţie, zac abandonate structuri publicitare deteriorate şi ruginite, fundaţii din beton utilizate cândva pentru susţinerea panourilor, şuruburi de prindere a panourilor care ies din fundaţiile realizate la nivelul trotuarelor, fire electrice neizolate care amintesc periculos despre vechile panouri luminoase dispărute etc. În absenţa oricărei reacţii a “autorităţilor competente” care să îi oblige pe cei care le-au realizat să le demoleze/desfiinţeze, putem putem interpreta că acestea au fost ilegal amplasate şi deci proprietarii lor nu pot fi identificaţi pentru a fi obligaţi să le desfiinţeze sau să plătească costurile desfiinţării lor de către autorităţile locale! Deci, fie rămân în continuare în abandon să paraziteze spaţiul public şi să fie pericol public (accidentare, electrocutare etc.), fie plătim cu toţi costurile desfiinţării lor şi aducerii imobilelor afectate la starea iniţială!  Semnalez în acest context faptul că în ultimele două luni, în Bucureştiul au apărut numeroase panouri publicitare de acelaşi tip, plasate pe un stâlp foarte înalt, care nu poartă niciun însemn privind societatea care le deţine, aşa cum prevede legea ! Or fi legal amplasate sau le trecem la cheltuieli comune pe factura menţionată?

În absenţa oricărui audit privind beneficiile (de toate tipurile, detaliate pe surse şi categorii de actori : autorităţi, proprietari de imobile pe care sunt amplasate mijloacele de publicitate, agenţii de publicitate specializate etc.) şi costurile (de toate tipurile, incluzînd accidentările şi pierderile de vieţi omeneşti sau a pierderilor din domeniul turismului generate de amplasările excesive şi ilegale de mijloace de publicitate etc.) induse de situaţia actuală a domeniului publicítăţii stradale, puţinele luări de poziţie cunoscute sunt partizane. În plus, în contextul absenţei din dezbateri şi intervenţii publice a instituţiilor şi autorităţilor cu atribuţii de reglementare locală, autorizare şi control în domeniu, activiştii din industrie sunt ofensivi în a “exploata” spaţiul urban şi non-combatul actorilor publici deja menţionaţi!

Surprinzătoare în toată această situaţie este poziţia membrilor Parlamentului României. Aceştia, în loc să ceară socoteală autorităţilor şi instituţiilor publice cu responsabilităţi în domeniu, să realizeze rapoarte tehnice cu privire la efectele legii de la data intrării sale în vigoare şi să declanşeze dezbateri în jurul elementelor identificate în teritoriu, au consumat ore de dezbateri a uniei iniţiative legislative (Plx 238/2014) având ca obiect de reglementare modificarea Legii nr.185/2013 privind amplasarea şi autorizarea mijloacelor de publicitate, în scopul acordării posibilităţii autorităţilor publice locale ca, prin regulamente proprii, să reglementeze mai permisiv activitatea de panotaj publicitar, fără a mai exista obligaţia ca prin aceste regulamente să fie delimitate zonele de publicitate lărgită şi respectiv zonele de publicitate restrânsă. Iniţiativa parlamentară nu a trecut, membrii Comisiei pentru Administraţie Publică şi Amenajarea Teritoriului din Camera Deputaţilor apreciind că actul normativ în vigoare distinge între cele două categorii de zone de publicitate, respectiv restrâsă și lărgită, în raport cu valoarea arhitectural – urbanistică și de peisaj și cu potențialul de competitivitate economică a localității, iar abrogarea distincției între cele două categorii de zone ar reduce instrumentele operaționale de intervenție ale autorităților publice locale. Felicitări! Astfel de iniţiative arată interesul legiuitorilor pentru publicitatea stradală (PLx 144/2014, Plx 238/2014), dar nu totdeauna pentru a demonstra ataşamentul faţă de calitatea spaţiului public, protejarea monumentelor şi zonelor construite protejate, siguranţa cetăţenilor sau a interesului public în general.

Realizarea unui Raport de evaluare a impactului (ne)aplicării legii realizat de Parlamentul România ar fi semnificativ pentru a avea o radiografie a realităţilor şi problemelor specifice domeniului publicităţii stradale la nivel local! Până atunci nu ne rămâne decât să privim concurenţa în luminozitate şi varietate de culori dintre decoraţiunile de iarnă şi panourile şi meshurile iluminate din lungul marilor artere urbane.

b-dul averescu b-dul lascara catargiu b-dul magheru buzau gara buzau intrare pdul ciurel 1 piata domenii piata victoriei podul ciurel 2 str Caraiman


Recomandări

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *