Daniel Befu

”Valea Șardului”, o arie protejată mutată de autorități la 20 de kilometri de locul unde se află

Autoritățile de la București au mutat acum șase ani, pe hârtie, o arie protejată cu 20 de kilometri mai departe de locul unde aceasta exista de fapt, din motive numai de ele știute. Ani de zile au protestat botaniștii și ecologiștii, ba chiar și autoritățile locale afectate, fără rezultat. Abia anul trecut greșeala a fost reparată. De-a lungul anilor, adevărata zonă ce trebuia protejată a fost „modernizată” de autorități, fiind parțial distrusă. Iată mai jos povestea Văii Șardului, o arie protejată mutată aiurea de „experții” din Ministerul Mediului.

Laleaua pestriță

Tibor Csaba Vizauer e unul din membrii echipei care a descoperit lalele pestrițe pe teritoriul administrativ al localitatății Șardu, o premieră la acel moment pentru județul Cluj:Deși nu mi-amintesc foarte exact, dar pot să afirm că primul contact cu Șardu a apărut în cadrul discuțiilor purtate ocazional cu colegi botaniști la diferite întâlniri, cândva la începutul anilor 2000. Csergő Anamaria și Frink József, ambii doctoranzi în perioada respectivă lucrau în Grădina Botanică Alexandru Borza din Cluj-Napoca. Ei știau de această locație din bibliografia botanică ca și o zonă unde se găsesc narcise, specii protejate. Vizitând zona au descoperit aici prezența unei populații de lalea pestriță (Fritillaria meleagris), singura cunoscută din județul Cluj cel puțin în perioada respectivă. În anii 2000-2003 au studiat structura populației de lalea pestriță în trei tipuri de asociații vegetale identificate aici, rezultatele fiind publicate în 2003 în Contribuții Botanice, revista de specialitate a instituției menționate”.

De câțiva ani începuse să se facă simțită presiunea antropică asupra zonei: ”În primăvara anului 2003 botaniștii care au cercetat zona au observat că în întregul complex de mlaştini eutrofe şi mezotrofe din bazinul superior al văii Şard, întinsă pe mai multe zeci de hectare, s-au demarat lucrări de desecări şi de captare a izvoarelor.Aceste lucrări, datorită sistării şi drenării prin canale artificiale a sursei de apă ce asigură nivelul ridicat al apei freatice necesare menţinerii înmlăştinirilor, au pus în pericol cele mai valoroase elemente conservative din zonă, și anume habitatele umede respectiv speciile protejate din ele. În documentația întocmită pentru conservarea habitatului speciei Fritillaria meleagris, am solicitat sistarea imediată a acestor activități. O altă ameninţare observată tot la începutul anilor 2000 a fost reprezentată de practicarea păşunatului cu vite, care mai ales prin tasarea terenului şi a solului mlăştinos exercită un efect negativ asupra bulbilor aflaţi la adâncimi superficiale în sol. Această practică probabil a fost doar ocazională sau de durată scurtă; în urma ieșirilor pe teren din următorii ani nu am observat prezența animalelor domestice pe pajiștile umede, doar câte un cal la marginea drumului de acces. Aspectul vegetației ierboase a rămas aproape nealterată de-a lungul anilor, ceea ce sugerează faptul că aici nu s-a pășunat, sau cel puțin nu s-a practicat un suprapășunat devastator”, observa la acel moment Tibor Csaba.

Lobby pentru zona proaspăt descoperită

Doi ani mai târziu, acesta a avut șansa să obțină o poziție din care putea influența lucrurile, în direcția protejării lalelei pestrițe: ”În primăvara anului 2005 am fost angajat ca inspector de specialitate – custode arii naturale protejate în cadrul Serviciului Public Județean Salvamont, din subordinea Consiliului Județean Cluj. Am devenit custode nominalizat pentru două rezervații naturale luate în custodie de către administrația județeană, Cheile Turzii și Cheile Turenilor. În această postură, însușind legislația legată de conservarea naturii, în urma discuțiilor purtate cu Frink József am decis să încercăm întemeierea unei rezervații naturale pentru conservarea populației de lalea pestriță, respectiv altor specii de plante protejate și habitatele lor identificate de botaniști.Pe baza descrierii verbale de către botaniști, această zona mi-a atras atenția, și după cum am sperat, la prima ieșire în primăvara anului 2006 deja am identificat prezența unei specii protejate de fluture, Euphydryas aurinia. În urma câtorva altor vizite în zonă în diferite perioade a anului am identificat și alte specii de lepidoptere rare și protejate”.

Primul pas pentru apărarea nucleului de biodiversitate al locului a fost făcut chiar în acel an: ” La una dintre ieșirile pe teren în zonă cu colegul Frink Józzef în 2005 am luat contactul cu primăria Sânpaul, comuna de care aparține satul Șardu. Primarul de atunci, Ovidiu Colceriu, a fost foarte deschis la propunerea noastră, a ieșit cu noi pe teren în pantofi  de birou cu care a intrat în zona umedă unde cresc lalelele pestrițe și am discutat și la fața locului. După creionarea exactă a zonei propuse spre conservare, ne-am întâlnit și cu vicepreședintele Consilului Județean Cluj, Sándor Kerekes. Cu acesta m-am întâlnit prima dată în 2004, deci înainte să mă angajez la administrația județeană, tot în cadrul unui eveniment legat de înființarea unei arii naturale protejate din județul Cluj. Este vorba de Rezervația Naturală ”Dealul cu fluturi” de la Viișoara, arie naturală protejată propusă de Societatea Lepidopterologică Română, ONG a cărui membru sunt încă din anii studenției. Domnul Kerekes a participat la evenimentul de inaugurarea a rezervației ”Dealul cu fluturi”. Din martie 2005 mi-a devenit ”șef”, eram cu el în contact aproape zilnic. Propunerea de rezervație în Valea Șardului a fost prezentată vicelui Sándor Kerekes la o întâlnire organizată în acest scop, cu mine și cu botanistul Frink József. Propunerea se referea la zona unde a fost identificat populația de lalea pestriță, pe o suprafață de 6 ha, pe un lângă un afluent drept al Pârâului Șardu, denumit Valea Cremenea. După acest demers, am compilat documentația conform legislației în vigoare, am solicitat și am primit avize favorabile de la APM Cluj, respectiv de la Academia Română – filiala Cluj-Napoca. Am primit scrisori de recomandare din partea domnului Kerekes Sándor, respectiv de la dr.Rákosy László, președintele Societății Lepidopterologice Române și am fost susținuți și de dr. acad. Dan Munteanu (n.r. decedat recent). Proiectul de hotărâre a Consililului Județean Cluj a fost prezentat și votat în unanimitate (31 de voturi din 31) la ședința din 21 iunie 2006. Am fost prezent la această ședință, să susțin proiectul în cazul unor intervenții din partea consilierilor, dar nu a fost cazul. Aria naturală protejată de interes județean nou înființat l-am denumit ”Lunca cu lalea pestriță” din Valea Șardului, comuna Sânpaul”.

În afara florilor protejate găsite de botaniști, Tibor Csaba a descoperit și câteva specii rare de fluturi: ”În acești ani am fost de mai multe ori pe teren în zonă, inclusiv cu dr. Rákosy László, cu un coleg doctorand din Universitatea din Debrecen (Ungaria), dr. Tartally András, respectiv conducătorul meu de doctorat din acea perioadă, dr.prof. Varga Zoltán. Am identificat aici – pe lângă speciile de plante rare și protejate deja descoperite și publicate de botaniști – și specii de fluturi incluse pe lista taxonilor protejați prin Directiva Habitate: Euphydryas aurinia, Lycaena dispar, Maculinea teleius, Maculinea arion. Menționez că aceste specii l-am găsit pe toată aria Văii Șardului amonte de satul Șardu, și nu doar în rezervația naturală de 6 ha. Au apărut două publicații de specialitate în care se referă la  prezența speciilor de Maculinea teleius (Tartally & Varga 2008) și Maculinea alcon (Tartally & al. 2008)  la Șardu”.

Integrarea în UE și declararea zonei ca sit Natura 2000, dar într-un alt amplasament

În 2007, odată cu aderarea României la Uniunea Europeană, s-a înființat și rețeaua de arii naturale protejate Natura 2000 conform Directivei Habitate, prin Hotărârea de Guvern nr. 1964/2007. Această rețea propusă de Guvern a fost evaluată de experții Comisiei Europene în cadrul Seminarului Biogeografic organizat în 2008 la Sibiu pentru țările membre noi aderate, România și Bulgaria. Conform procedurilor și tradițiilor deja consacrate în alte țări membre, la acest seminar, pe lângă reprezentanții Guvernului, au participat și membrii societății civile, care au prezentat o completare la această rețea de arii protejate. În cadrul acestui seminar s-a discutat la nivelul fiecărei specie protejată oportunitatea și necesitatea inființării unor noi situri Natura 2000 pentru a atinge scopul final, și anume conservarea celor mai viguroase populații și asigurarea conectivități dintre aceste populații la nivelul României. Printre cei implicați a fost și Tibor Csaba Vizauer, care a propus includerea Văii Șardului în rândul siturilor Natura 2000: ”Societatea civilă s-a pregătit pentru acest seminar în cadrul unui proiect derulat de WWF România, împreună cu Asociația pentru Protecția Păsărilor și a Naturii ”Grupul Milvus. Au fost cooptați experți pe grupe taxonomice în acest proiect. Eu am întocmit documentația pentru speciile de lepidoptere protejate, respectiv am propus zone pentru situri noi în cazul unor specii de lepidoptere protejate și mai rare, a căror rețea de arii naturale protejate Natura 2000 declarate de Guvern după expertiza mea și a altor colegi lepidopterologi cu experiență mai vastă cu care m-am consultat, că nu asigurau menținerea stării favorabile de conservare a acestor specii la nivel național. Una dintre propunerile mele în această documentație, denumit generic «shadow list», era inclusă și Valea Șardului, sub denumirea «Zona umedă Valea Șardului». Propunerile au fost publice, expuse pe un site dedicat acestui scop și realizat sub coordonarea «Grupului Milvus» din Tg. Mureș (natura2000proposals.ro). Acest demers deci s-a realizat încă din 2008, propunerea noastră încă se poate viziona pe site-ul menționat. Totuși, în 2011, la desemnarea noilor situri Natura 2000 în România, Valea Șardului – pe lângă multe alte situri propuse pe shadow list de către noi – nu a fost desemnată. Dar a apărut un sit Natura 2000 nou în județul Cluj, denumit ROSCI0356 «Poienile de la Șard», pe raza comunei Baciu, cu o suprafață de 47 ha, la aproximativ 20 km distanță de la Valea Șardului”.

Deși au fost notificate atât de Tibor Csaba Vizauer, cât și de primarul comunei Baciu, care s-a trezit ”în brațe” cu un sit Natura 2000, în mod inexplicabil, autoritățile de resort au mers mai departe cu procedurile de desemnare a ariei protejate pe alt amplasament: ”Înainte de declararea noilor situri Natura 2000 din 2011, APM Cluj a organizat o campanie de informare despre propunerile de noi situri. Întâlnirea s-a organizat în sala de ședință a Consiliului Județean Cluj, unde au fost invitați primarii comunelor pe raza cărora s-au desemnat aceste situri, respectiv reprezentanții sferei civile și alți factori interesați. Atunci am aflat de această propunere din partea Guvernului. Deși s-au formulat comentarii și în procesul verbal al ședinței s-a inclus și observațiile mele, respectiv a primarului comunei Baciu, despre faptul că s-a produs o eroare, zona propusă nu are legătură cu localitatea Șardu, respectiv despre faptul cu nu avem cunoștințe despre prezența speciilor protejate din această poiană (denumit de localnici Sântivan). Primarul comunei Baciu era revoltat, știa că aria nu are valoare conservativă, chiar avea ceva planuri de amenajări pentru recreere. Totuși propunerea a fost aprobată peste câteva luni, și astfel în 2011 s-a înființat situl Natura 2000 ROSCI0356 Poienile de la Șard. Acest sit a fost înființat pentru conservarea speciei de fluture Euphydryas aurinia, care era inclusă și în lista propunerii noastre din Valea Șardului propriu-zisă”.

Nici un vinovat pentru desemnarea ”aiurea” a sitului Natura 2000

Conform declarațiilor lui Tibor Csaba, în urma incidentului ”nu s-a aflat și nu s-a nominalizat nici o persoană care să-și asume această greșeală. Greșeala a fost comisă de Ministerul Mediului sau de Guvernul României, după cum doriți. Părerea mea este că ”cineva” care era implicat în perioada respectivă în desemnarea siturilor Natura 2000, probabil un ”expert” cooptat de Ministerul Mediului din perioada respectivă știa de propunerea noastră Valea Șardului încă din 2008, dar nu a făcut un minim efort să identifice zona exactă accesând site-ul unde era afișată propunerea noastră, sau să facă legătura de denumire Șard cu localitatea Șardu. S-a făcut o ”fușereală” – folosesc acest termen auzit de la un lepidopterolog clujean, a cărui nume apare în Formularul standard al sitului, la punctul 4.6. Documentație: din cele 5 lucrări menționate, 3 sunt elaborate de dr. Mihuț Sergiu, inclusiv un raport din 2010, fără titlu. Oare cine altcineva avea acces la o documentație nepublicată, dacă nu chiar autorul?”.

Poveste cu ”happy end”, datorată încăpățânării unui iubitor de mediu și a ONG-urilor de profil

În ciuda experienței kafkiene, clujeanul n-a renunțat însă la lupta lui: ”În 2014 am fost angajat într-un proiect privind analiza trasării limitelor ariilor naturale protejate din România și realizarea de seturi de date în conformitate cu specificațiile tehnice INSPIRE pentru ariile naturale protejate prin trasarea detaliilor topografice a acestora. Am solicitat să primesc aria naturală protejată ”Poienile de la Șardu” pentru a descrie situația și a formula o propunere de relocare sau înființare a unei noi arii protejate în Valea Șardului, propunere existentă deja din 2008. În cadrul acestui proiect la o întâlnire generală care a avut loc în București cu toți experții angajați în acest proiect am expus problema Șardu și mi-am dat seama că o asemenea greșeală a fost unică în România. În cadrul acestui proiect m-am consultat cu specialiștii în biologie de la Fundația ”Apáthy István” din Cluj-Napoca care au elaborate Planul de management al acestui sit, respectiv am fost pe teren și am vizitat Poienile de la Șard. Am aflat ceea ce deja intuisem: situl ROSCI0356 Poienile de la Șard din comuna Baciu nu are aproape nici o valoarea conservativă, aici nu s-a identificat nici o specie sau habitat protejat prin Directiva Habitate”.

Valea Șardului a fost omisă și în a doua etapă de extindere a rețelei de arii protejate Natura 2000: ”După desemnarea noilor situri Natura 2000 din 2011, în vara anului 2012 s-a organizat din nou un Mini-Seminar Biogeografic la București pentru evaluarea rețelei Natura 2000 din România. Din nou, în cea de-a doua rundă, Valea Șardului a fost propusă foarte explicit spre includere de către organizațiile neguvernamentale de mediu, pentru două specii de lepidoptere protejate (Euphydryas aurinia și Maculinea teleius), pentru conservarea cărora siturile Natura 2000 desemnate până în 2012 erau insuficiente conform experților din România și din Comisia Europeană”.

De-abia în al treilea val de lărgire a rețelei de arii protejate, a fost remediată greșeala: ” În a treia rundă de desemnări situri Natura 2000 în România, prin Ordinul Minsterului Mediului, Apelor și Pădurilor nr. 46 din 12 ianuarie 2016 privind instituirea regimului de arie naturală protejată şi declararea siturilor de importanţă comunitară ca parte integrantă a reţelei ecologice europene Natura 2000 în România a fost aprobat aria protejată ROSCI0440 Valea Șardului pe o suprafață de 193 ha. A fost desemnat pentru conservarea populațiilor speciilor de fluturi Euphydryas aurinia, Maculinea teleius și Lycaena dispar, repectiv orthopterele Isophya stysi și Odontopodisma rubpripes. Formularul standard și limitele sitului Natura 2000 ROSCI0440 Valea Șardului a fost completat de dr. Mihai Stănescu, lepidopterolog din cadrul Muzeului Național ”Grigore Antipa” din București. Am lucrat cu domnul Stănescu într-un proiect comun în perioada 2014-2015, intitulat „Monitorizarea stării de conservare a speciilor comunitare de nevertebrate din România”, în cadrul proiectului „Monitorizarea stării de conservare a speciilor și habitatelor din România  în baza articolului 17 din Directiva Habitate”.  În cadrul acestui proiect am fost pe teren pe Valea Șardului în iunie 2015, unde am obținut date recente despre prezența și distribuția unor specii de lepidoptere protejate prin Directiva Habitate: Euphydryas aurinia, Maculinea arion și Lycaena dispar. Pentru prima specie s-a propus continuarea monitorizării în acest sit și în următorii ani. Mihai Stănescu m-a căutat în octombrie 2015 cu rugămintea să-l ajut la desemnarea unor situri Natura 2000, inclusiv Valea Șardului. Deși propunerea mea din 2008, respectiv cea propusă prin proiectul INSPIRE s-a referit la partea de amonte a văii, limita din aval fiind stabilită la un pod de pe drumul de acces care traversează valea, domnul Stănescu a propus o zonă de tampon din aval de acest pod, care a fost acceptată. Însă la completarea Fomularului standard se menționează faptul că specia Euphydryas aurinia a fost semnalat de Sergiu Mihuț și Marin Goia, lepidopterologi clujeni. Este o infomație falsă; această specie a fost identificată pentru prima dată de mine în 2006, la ieșirea din 19 aprilie cu domnul dr. Rákosy László. Atunci am găsit specia în stadiul de larvă, dar în anii următori am găsit specia în perioada de zbor în stadiul de adult, inclusiv și în anul 2015. În Formularul standard completat parțial la propunerea mea din 2008 am inclus și această specie pe listă”.

 Încă nu e clar efectul antropic asupra zonei protejate

Privind retrospectiv la anii care au curs peste zona Valea Șadului de la momentul în care a descoperit-o, până când, într-un final, a ajuns să primească gradul de protecție pe care-l merită, Tibor Craba nu poate să nu remarce efectele trecerii omului: ”În ultimii 10-15 ani s-au produs modificări, cele mai vizibile sunt legate se succesiunea vegetației. În zona ariei protejate de interes județen vegetația lemnoasă s-a extins considerabil, dar fără un studiu direcționat nu știm dacă această modificare naturală au condus la diminuarea populațiilor speciilor protejate. În 2015 am văzut că se lucrează la reabilitarea drumului de acces în Valea Șardului. Nu cunosc detalii nici despre intervențiile din 2003, nici despre asfaltarea drumului de acces. Lucrările de desecare a zonei, începute în 2003 nu au fost demarcate de administrația locală sau județeană, după cum îmi amintesc  a fost un proiect derulate de Ministerul Agriculturii pentru redarea în circuitul argicol a terenurilor, deși în deceniile anterioare terenurile se foloseau ca fânețe. Deși canalele de scurgere au rămas active, în momentul de față nu ne putem pronunța în ce măsură au contribuit aceste lucrări la degradarea zonei. Însă pot să afirm că și în 2015 încă se mai găseau populații viguroase a unor specii de fluturi protejate, pentru care s-a desemnat situl Natura 2000 ROSCI0440 Valea Șardului”.

Momentan aria protejată nu are administrator, o singură entitate juridică declarându-se interesată pentru preluarea custodiei, conform lui Tibor Csaba: ”După cum știu, situl Natura 2000 ROSCI0440 Valea Șardului, desemnat în 2016 deocamdată nu are custode nominalizat, nici nu a fost trecut pe lista ariilor protejate oferite spre custodie de către instituția abilitată, Agenția pentru Protecția Mediului Cluj. Interesant este faptul că situl ROSCI0356 Poienile de la Șard a fost solicitat în a doua sesiune de atribuiri în custodie din 2016 chiar de Unitatea de Suport pentru Integrare SRL., fimă de care se ocupă cu elaborarea studiilor de evaluare asupra mediului, patronat de Sergiu Mihuț, însă dosarul de cerere a fost respins”. Sergiu Mihuț este un evaluator de mediu despre care presa a scris în numeroase rânduri, acesta fiind și condamnat la închisoare cu suspendare pentru corupție, chiar într-o speță ce privește o evaluare de mediu.

Câteva informații de interes despre aria protejată ”Valea Șardului”

Substratul geologic conține marne şi argile, caracteristica zonei este dată de nisipurile caolinoase. Aici se găsesc  formaţiuni geologice mai rare în Depresiunea Transilvaniei , de exemplu aflorimentele de roci silicioase, așa numitele  silicolite de la Şard de origine gheizeriană subacvatică.

Datorită structurii geologice menţionate anterior şi a pânzei freatice suspendate, sunt frecvente procesele de înmlăştinire. Apa freatică este bogată în substanţe nutritive datorită, pe de o parte sărurilor minerale dizolvate din roci, iar pe de altă parte spălării versanţilor, mai ales în perioada de primăvară a topirii zăpezilor. Aceasta explică, într-o măsură pronunţată, marea heterogenitate şi mozaicare a vegetaţiei, precum şi prezenţa multor specii de plante eutrofe.

Bazinul superior al Văii Şardului este dominat de pajişti mezofile, mezo-higrofile şi higrofile, iar în unele locuri de mlaştini de tranziţie, mezotrofe, înconjurate de cvercete. Datorită condiţiilor eco-pedologice şi hidrologice foarte variate ale terenului, vegetaţia la rândul ei este foarte eterogenă şi mozaicată.

Aria naturală protejată Valea Șardului, încă din prima fază, a fost declarată pentru conservarea unor specii de plante și insecte legate de pajiști umede. Pe lângă laleaua pestriță (Fritillaria meleagris), denumită popular și bibilică sau floare de șah, aici au mai fost semnalate alte specii de plante rare și vulnerabile, incluse în diferitele liste roşii naţionale: narcisa (Narcissus poeticus ssp. radiiflorus), stânjenelul siberian (Iris sibirica), bulbuci de munte (Trollius europaeus ssp. europaeus), untul vacii (Orchis morio ssp. morio), gladeola (Gladiolus imbricatus), ghințura (Gentiana pneumonanthe) și altele. Aceste flori spectaculoase care încântă privirea datorită culorilor vii, alb, galben, violet sau albăstrui, înfloresc preponderant în lunile aprilie-mai-iunie. Gradul de umiditatea ridicată a solului favorizează dezvoltarea unei vegetații înalte și abundente, înverzite pe toată perioada vegetativă.

Vegetația ierboasă bogată ascunde și o faună de nevertebrate pe măsură. Am semnalat până acum cel puțin 80 specii de fluturi cu activitate diurnă, unele rare și protejate: marmoratul Aurinia (Euphydryas aurinia), albăstrelul argintiu al furnicilor (Maculinea teleius), albăstrelul mare al cimbrișorului (Maculinea arion), albăstrelul comun de gențiană (Maculinea alcon), fluturele de foc al măcrișului (Lycaena dispar), fluturele zebră (Neptis sappho) și altele.

Dintre speciile de vertebrate mai interesante, semnalate de aici se remarcă șopârla de munte, probabil o subspecie care trăiește în România doar în Câmpia Panonică, pe nisip (Lacerta vivipara pannonica) și crâstelul de câmp (Crex crex), specie de pasăre specific pajiștilor umede, protejată prin Directiva Păsări.

Pentru conservarea fluturilor din genul Maculinea și a cârstelului de câmp, APIA acordă sprijin financiar fermierilor dacă îndeplinesc condițiile de utilizare a fânețelor conform cerințelor ecologice și biologice ale acestor specii.

Zona este relativ ușor accesibilă turiștilor. Până la elaborarea unui plan de management și regulament mai specific, vizitatorii sunt obligați să respecte regulile generale specifice ariilor natural protejate, stipulate și prin acte normative: să nu abandoneze deșeuri de orice fel; să nu distrugă vegetația, să nu deranjeze fauna, să nu producă zgomot, deci este interzis cu desăvârșirea culegerea florilor din speciile protejate, deranjul locurilor de odihnă sau de cuibărit a animalelor, colectarea sau uciderea animalelor; să nu aprindă foc; să nu polueze apele de suprafață; să nu părăsească drumurile de acces etc.

Testimonial Călin Dejeu, biolog și activist de mediu

În copilarie aveam o hartă veche, pe care era trecută o poiană cu narcise la Șardu. Am mers, la sfârșitul anilor ’80 și am găsit narcise. Înaintând mai mult pe vale, am găsit și o mlaștină de vis, cu covor de lalele pestrițe, Fritillaria meleagris. În judetul Cluj nu era semnalată prezența speciei Fritillaria meleagris. Este vorba de una dintre cele două specii de lalea pestriță de la noi. M-am gândit că-i mai bine să nu se știe de prezența ei acolo.  Apoi, dupa vreo 15 ani, am aflat că au găsit-o și botaniștii și i-au semnalat oficial prezența. Dar Fritillaria meleagris crește în zone mlăștinoase și, în mod tragic, Valea Şardului a fost mutilată la mijlocul anilor 2000, probabil de către inconștienții de la îmbunătățiri funciare. Când am mers acolo în aprilie 2007, am fost șocat să văd că au tăiat un canal sinistru, de doi metri adâncime, betonat lateral, devastând acel colt mirific de natură. Apoi un alt pericol a apărut: modernizarea, tot fără sens, a drumului forestier, cu bani europeni. Am scris o petiție la Parlamentul European, dar m-am trezit doar cu tentative de ironii de la inconștienți de prin presă. Totuși, din fericire, asfaltarea drumului nu a fost finanțată atunci, din motive independente de petiția mea. Parlamentul European mi-a raspuns că-i treaba autorităților române. Apoi, in 2011, s-a propus declararea văii ca și sit Natura 2000, dar o confuzie, nu știu dacă intenționată, a dus la declararea unui sit numit „Poienile de la Şard”, poziționat cu totul altundeva. Și Valea Şardului a rămas în continuare doar cu o infimă suprafață declarată rezervație de interes județean, deci practic fără protecție. Din păcate cei răuvoitori față de natură „și-au făcut făcuta” și în 2015 au modernizat drumul forestier, știrbind astfel farmecul văii și amplificând expunerea la alte pericole. Dar au început să vină și vești bune. Eu, de când am văzut, în 2006, canalele de drenaj n-am mai vrut sa merg pe vale, dar în 2015 i-am sugerat lui Mihai Constantinescu să meargă și a găsit multe lalele. Populația de Fritillaria meleagris de pe Valea Șardului a reușit să supraviețuiască. Cu certitudine s-a diminuat, dar a supraviețuit.

Canalele de drenaj, din fericire se colmatează în timp. Important este să nu mai fie săpate din nou. Și o altă veste bună este că anul trecut, în sfârșit, grație eforturilor lui Csaba Vizauer, valea a fost declarată sit Natura 2000, sub denumirea de Valea Şardului (ROSCI0440). Știm cu toții că în Romania declararea unui sit Natura 2000 nu garantează mare lucru, dar avem măcar o pârghie ca să ne opunem la viitoare agresiuni acolo.

Testimonial Mihai Constantinescu, președintele organizației Natura Transilvaniei

Îmi amintesc cum am fost întrebat odată dacă există totuși și vreo satisfacție în activitatea asta de protecție a naturii? Întrebarea venea pe bună dreptate după o lungă discuție despre situația tristă la care s-a ajuns și despre permanenta luptă cu morile de vânt. Cugetând puțin mi-am dat seama că cea mai mare satisfacție e atunci când revenind într-o zonă naturală o găsești la fel ca și la precedenta vizită. Doar că asta te face să revii de fiecare dată cu inima cât un purice la gândul ca nu cumva locul respectiv să fi fost distrus între timp. Așa am pornit și în căutarea poienii cu lalele pestrițe, cu inima strânsă, o revenire de această dată pe urmele altora.

Semnele nu erau neapărat îmbucurătoare, în zonă fuseseră realizate lucrări de îmbunătățiri funciare, erau evidente șanțurile de drenaj care modificaseră nivelul freatic și transformaseră zonele umede în pășuni. Și totuși, pe o vale secundară, încadrată îndeaproape de păduri le-am găsit și bucuria se amplifica pe măsură ce găseam tot mai multe înaintând pe vale. Și erau așa de frumoase! E remarcabil cum printr-un joc al întâmplării aceste plante se încăpățânează și reușesc să supraviețuiască.

 

Notă: Redactarea și publicarea articolului s-a realizat din Proiectul “Să facem împreună legi pentru natură!”, derulat de Federația Coaliția Natura 2000 România în parteneriat cu Societatea Academică Română și co-finanțat printr-un grant din partea Elveției prin intermediul Contribuției Elvețiene pentru Uniunea Europeană extinsă. Acest articol nu reflectă neapărat poziția oficială a guvernului elvețian. Responsabilitatea pentru conținutul acestuia este asumată de redacția România Curată. 

 

 

 

 

 


Donează și susține-ne acțiunile pentru bună guvernare!

Fondurile colectate susțin bătăliile pe care le ducem în justiție, administrarea aplicației Ia Statul La Întrebări, dar și programele prin care monitorizăm serviciile și instituțiile publice.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

3 thoughts on “”Valea Șardului”, o arie protejată mutată de autorități la 20 de kilometri de locul unde se află

  1. Calin Dejeu

    Eu am spus ca sunt doua specii de lalea pestrita la noi. Astazi m-a corectat domnul Adrian Oprea, de la Universitatea din Iasi. Asa am aflat ca dansul a gasit, cred ca recent, o a treia specie, Fritillaria meleagroides, la noi in tara.
    https://www.researchgate.net/publication/290212110_Fritillaria_Meleagroides_in_Romania
    Se stia ca este prezenta doar la est de Prut. Ma bucur si sper ca populatia de la noi sa supravietuiasca. Din pacate Fritillaria meleagris a disparut complet chiar din rezervatie declarata pentru protectia ei, langa Cehul Silvaniei.

    Reply
  2. woobs

    Pai, cum sa va explic, vantul si albinele ne vor ajuta sa mutam si fauna, nu doar zona. Iar cu timpul, se v-a mari aria acestia si pe hartie. Nu-i asa? :))))

    Nepasarea cetatenilor sustine furturile politicienilor!!!

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *