Ca soluție deopotrivă la criza declarațiilor de avere pentru oficiali și pentru prevenirea fraudei fiscale, ați fi de acord ca în România să facem ca în Finlanda, adică venitul anual total și suma texelor plătite către stat să fie făcute publice de ANAF pentru toți contribuabilii persoane fizice și juridice?
Într-un interviu acordat pentru Cațavencii, Alina Mungiu-Pippidi a avansat ca propunere modelul Finlandez.
“Putem face ca în Finlanda, unde există o zi pe an când fiscul publică cât a declarat fiecare că a avut venit și cât a plătit impozit în acel an, nu doar oficialii, toată lumea, deci și neveste, și copii. Dacă lumea chiar vrea transparență fiscală și să terminăm cu evaziunea și nu e doar populism, asta e de făcut, declarații de venit universale.”
Cum funcționează modelul finlandez de transparență fiscală
În Finlanda, transparența veniturilor este o realitate practică, universală. Anual, în luna noiembrie, Agenția Fiscală finlandeză publică un set de date privind veniturile tuturor contribuabililor care au obținut peste un anumit prag (în trecut, aproximativ 100.000 euro). Pentru acești contribuabili, sunt publicate:
- Venitul brut anual;
- Suma totală a taxelor/impozitelor plătite;
- Tipul venitului (salariu, venituri din capital etc).
Jurnaliștii pot accesa întreaga bază de date pentru a identifica discrepanțe, posibile conflicte de interese sau averi nejustificate. Publicul larg poate cere informații despre oricine, fără a fi nevoie să motiveze solicitarea. Această practică datează din anii ’70 și este văzută ca un garant al egalității și încrederii în instituții.
Rezultatele: o conformare fiscală de peste 95%, o rată de colectare a taxelor de aproximativ 42% din PIB și un climat general de încredere în instituții. Transparența funcționează ca un mecanism social de autocontrol: oamenii știu că datele sunt vizibile, iar mass-media le poate analiza oricând, ceea ce descurajează evaziunea și promovează echitatea. Sistemul reduce corupția, crește presiunea civică asupra celor privilegiați și permite autorităților să se concentreze pe cazurile cu adevărat grave.
Poate că e timpul să ne întrebăm: am fi pregătiți să știm ce contribuie fiecare și să fim la rândul nostru transparenți?
Doamna Mungiu are umor fiscal!Finlanda,un popor nordic are caracteristica specifică că în afară de persoanele publice,demnitari,vedete și artiști ,oamenii întrețin relații interpersonale limitate la rude și foarte puțini prieteni apropiați,ceea ce face ca intimitatea financiară să fie mai puțin vulnerabilă sau relevantă.Apropo… în Canada chiar soții nu au acces la veniturile declarate ale consoartei.Exista posibilitatea opțională de a depune declarațiile în comun care oferă ceva facilități fiscale,dar în mod normal e complet separată.In România avem iluzia că ne știe tot satul sau tot cartierul cum stăm cu prosperitatea.Imi place optimismul gândirii dumneavoastre recente!
Nu sunt obligati sa devina functionari sau demnitari sau, in general, persoane publice! In momentul in care candideaza, sa semneze ca si ei si partenerii si parintii / copiii sunt de acord sa li se faca publice declaratiile! Daca familia nu vrea, n-au decat sa se angajeze in mediul privat! :P
“Specifică” trebuia să fie “particulară” în comentariul meu,dar zâmbetul produs de textul articolului m-a făcut neatent.
Pentru anumite persoane, sursa veniturilor trebuie sa fie mult mai precis definita. De exemplu, o institutie publica, un ONG, un politician sau un jurnalist/influencer ar trebui sa afiseze provenienta fiecarui euro.
Pai ONG-urile (exceptandu-le pe cele “de utilitate publica,” ce sunt tot private dar finantate partial “de la Stat”) sunt institutii de drept PRIVAT! De ce membrii lor ar trebui sa-si faca publice declaratiile?
Exemple “de utilitate publica”: Asociatia Vanatorilor si Pescarilor, Academia Oamenilor de Stiinta, Crucea Rosie… chestii de-asteaaa…
Ar trebui ca si popimea sa-si faca publice declaratiile, ca si BOR (cu toate ca e “de drept privat”) e finantata de Stat :P