În ultimul an, Guvernul Bolojan a vrut să ne convingă – și nu i-a ieșit – că reducerea cheltuielilor înseamnă reformă administrativă. Au fost tăiate din pix, fără evaluarea impactului și a dramelor produse, diverse drepturi sociale din cauza unor presupuse abuzuri izolate, fără a interveni însă asupra cauzelor instituționale care fac posibile respectivele nereguli.
Decizia de a nu mai plăti prima zi de concediu medical, coroborată cu modificările succesive ale regimului concediilor medicale, este primul exemplu. Măsura a fost prezentată ca una de disciplinare a sistemului și de reducere a utilizării nejustificate a concediilor. În realitate, ea nu schimbă nimic din arhitectura administrativă care permite frauda, ci mută costul disfuncționalității asupra tuturor angajaților. Cu ce e vinovată o mamă de bună credință care își ia concediu o zi pentru copil său bolnav? Reforma ar fi însemnat controale mai inteligente, mecanisme de evaluare a riscului, sancțiuni reale pentru emiterea nejustificată de concedii.
Aceeași logică, dacă o putem numi așa, am văzut-o și la eliminarea scutirilor de impozit pentru persoanele cu handicap grav și accentuat. Facilitățile fiscale acordate acestui grup sunt parte dintr-un mecanism de compensare a unor dezavantaje obiective și permanente. A le retrage doar în numele combaterii unor cazuri nelegitime echivalează cu a abandona orice pretenție de reformă reală. Dacă evaluările de dizabilitate sunt imperfecte ori false, reforma ar fi trebuit să vizeze procedurile, instituțiile și responsabilitatea profesională a celor implicați, nu să reducă protecția pentru toți beneficiarii. Vedem zilele astea cazuri absolut dramatice de persoane cu dizabilități care abia își duc existența și s-au trezit cu taxe și impozite de mii de lei impuse de autoritatea locală peste noapte. Intrați pe grupurile locale de Facebook, e dramatic în ce situație sunt puși mulți oameni amărâți.
Sigur, măsurile astea cinice reduc costurile statului pe termen scurt, dar produc dezechilibre și, pe alocuri, chiar drame sociale.
În loc să corecteze felul în care funcționează statul, guvernarea ajustează drepturile cetățenilor la nivelul de competență al administrației.
Nu putem să controlăm acordarea unor drepturi și sa sancționăm abuzurile, nu-i nimic: generalizăm senzația de fraudă și spunem că nicio persoană cu dizabilități nu mai trebuie să beneficieze de scutire. La fel și cu concediile medicale: am observat că avem prea multe concedii de o zi, tăiem plata primei zile, indiferent de situații. Este o inversare foarte periculoasă a felului în care statul ar trebui să funcționeze, spunând astfel că nu instituțiile trebuie să se ridice la nivelul obligațiilor lor, ci drepturile cetățenilor să fie sunt coborâte la nivelul slăbiciunilor instituționale.
Uite așa, abuzurile, câte or fi (că nu ni s-a zis cum s-a ajuns la această bănuială aruncată în cârca tuturor beneficiarilor), nu dispar, ci doar coexistă cu un nivel mai scăzut de protecție socială. Iar Guvernul Bolojan are pretenția să numească asta reformă bugetară. Administrația nu devine mai bună, așa cum ni s-a tot promis, ba chiar recunoaște că nu este în stare să își exercite una dintre principalele prerogative: cea de control, cea de aplicare a legii în teritoriu.
O reformă autentică ar fi presupus exact contrariul, adică mai multă capacitate administrativă, mai mult control, mai multă responsabilitate instituțională. În ambele cazuri, adică și la concedii, și la persoanele cu dizabilități, Guvernul României putea să decidă constituirea unor comisii la nivelul prefecturilor care să verifice, pe baza datelor obținute de la deconcentratele care au competențe (DSP, AJPIS) și de la instituțiile descentralizate (DGASPC-uri și DAS-uri), modelele de risc și să verifice cazurile punctual. Era mai greu, dar nu băgau în aceeași oală și oamenii de bună credință, și pe cei care profită de pe urma sistemului de beneficii sociale.
În rimtul ăsta, ne putem aștepta că urmează să desființăm clase din școli pentru că nu putem controla absențele elevilor. Sau să tăiem din traseele de transport public pentru că nu reușim să controlăm călătoriile frauduloase. Ori altele asemenea…
《În loc să corecteze felul în care funcționează statul, guvernarea ajustează drepturile cetățenilor la nivelul de competență al administrației.》
Am pus ghilimele franțuzeşti că 《politica》asta de-acolo s-a inspirat : 《le nivellement par le bas》începând de la Mitterand [《l’ami de l’assasin 》pe-aici] .
Așa cred și eu. Între primele vizite pe care le-a făcut Bolojan a fost cea în Franța. Lăsând deoparte toate tâmpeniile complotiste, ar fi interesant de văzut cine i-a făcut “recomandări”. Pe lângă oficialitățile europene, aș putea pune pariu că au mai fost și ceva consultanți de la mari companii internaționale specializate în așa ceva (lobby și consultanță). Poate chiar de la una care a venit cu ideea ca să ne semnăm singuri permisiunea de a ieși din case în timpul pandemiei.
Acum, Bolojan își “asumă” și tăierile din învățământul universitar, după ce Daniel David “s-a sacrificat” (Bolo dixit!), în spiritul directivei de la Lisabona din 1999: 10% elite și 90% inși și inse cu pregătire sumară, pentru a asigura mobilitatea pe piața muncii. Pe românește, 90% semidocți prost plătiți și ușor de manipulat.
Poate că, dacă ne uităm la grozăviile inumane semnalate în articol și care ilustrează nebunia nazist-neoliberală, Bolojan lucrează din greu la aducerea PSD-AUR la putere. Un individ de structură intelectuală simplă, dornic de parvenire și care, pe zi ce trece, pare că se crede un Milei bihorean.
https://www.cotidianul.ro/bogati-lipiti-pamantului-cei-mai-avuti-parlamentari-romani/