Nicușor Dan a sesizat CCR pe legea criticată dur de organizațiile civice, dar susținută de o largă coaliție parlamentară ad-hoc: PSD, PNL, UDMR; AUR, POT și SOS. Foto: pagina personală de Facebook
”Președintele Nicușor Dan joacă în tabăra ONG-iștilor, a jucat mereu în această tabără a ONG-iștilor”. Fără context, afirmația asta e una neutră. Invocată din zona societății civile, e o laudă. Când o aduce în discuție liderul senatorilor PSD, Daniel Zamfir, și asta după ce președintele României a sesizat CCR pe legea anti râuri și anti parcuri naționale, e o acuzație dură.
Sesizarea CCR de către Nicușor Dan pe legea anti râuri, un act de curaj
Pentru Daniel Zamfir, dar și pentru mulți alți lideri PSD și PNL (vezi și Sebastian Burduja ori Bogdan Ivan, tot pe subiectul proiectelor din arii naturale protejate), ce să mai vorbim pentru cei de la AUR, POT și SOS, a fi membru într-un ONG e de-a dreptul trădare de țară, sabotaj, un lucru mult mai grav decât să furi din bugetele publice ori să votezi legi cu dedicație pentru umflarea conturilor unor firme clientelare.
Când cea mai mare parte a presei e finanțată din subvențiile publice ale partidelor, nu e de mirare dezechilibrul și părtinirea în prezentarea unor asemenea subiecte și a propagării mesajelor populiste contextuale: ”ne asigurăm independența energetică în caz de război”, ”scădem costul facturii la energie”, ”sabotori”, ”trădători de țară”, ”nu putem să ne dezvoltăm din cauza moluștelor, gândacilor și peștilor” etc.
În realitate, contribuția de putere instalată a proiectelor în discuție e derizorie în raport cu capacitatea sistemului energetic național (1-2%) și, oricum, nu va fi atinsă vreodată ținând cont de schimbările climatice (deja e al doilea an cu minime record de producție pentru Hidroelectrica, din cauza lipsei apei, și asta exact în perioadele de vară și de iarnă când e consumul cel mai ridicat). Costurile investiționale (doar a diferenței rămase) sunt peste ce s-ar putea obține cu aceeași bani din solar, eolian și stocare, iar distrugerile de mediu ireversibile și imposibil de cuantificat economic.
Deceniile de propagandă împotriva organizațiilor neguvernamentale (a ”soroșismului” vinovat de corupția de pe la noi) au făcut ca populismele (și minciunile) legate de proiectele hidrocentralelor din arii naturale protejate să cadă pe un teren fertil. Cu sprijinul partizan al multor instituții de presă, nu e de mirare că acest discurs găsește adepți numeroși, dar și că lideri politici jonglează cu el.
Cu atât mai mult e de apreciat sesizarea făcută de Nicușor Dan la CCR pe legea anti-râuri și parcuri naționale, că n-ar fi fostul primul președinte de țară (ce să mai vorbim de alți politicieni) care ar fi dat-o la întors după victorie. Background-ul activist i-a rămas, iar faptul că e primul președinte care și-a luat un consilier pe mediu (pe Ștefania Simion, venită din prima linie a luptei pentru Roșia Montană) arată că decizia nu a fost întâmplătoare și doar de imagine (că și Klaus Iohannis ținea discursuri mobilizatoare despre schimbări climatice la conferințe internaționale, dar atât).
Atacurile la Oana Gheorghiu
Din păcate, subiectul sesizării CCR pe legea anti râuri și parcuri naționale de către Nicușor Dan a venit într-un context mediatic ocupat de atacurile la adresa Oanei Gheorghiu. Și așa a trecut pe planul doi sau pe sub radar și în zona instituțiilor media care nu sunt virusate de banii partidelor. Despre disproporția de reacție a CSM (sesizarea penală) la adresa Oanei Gheorghiu am scris deja (aici). Mai insist asupra discuției legate de faptul că Oana Gheorghiu a rămas membru fondator, implicit cu drept de vot în Adunarea Generală a Asociației ”Dăruiește viață”, pentru că privește și discuția despre activism în România și accederea celor care vin din această zonă către importante funcții publice.
Dezbaterea e legitimă. Din punct de vedere legal nu e vreo incompatibilitate ori conflict de interese între funcția de vice-premier și cea de membru fondator și membru al unei adunări generale într-un ONG. Din punct de vedere al oportunității, e valid și punctul de vedere al co-fondatoarei ”Dăruiește viață”, Carmen Uscatu, potrivit căruia unii donatori (mai mari sau mai mici) se vor retrage din proiect pentru că nu doresc să fie asociați politic în vreun fel.
Ce am remarcat, însă, e că aceeași presă care oferă spații largi dezbaterii (și aici nu mă refer doar la cea distorsionată de banii politici) a oferit și oferă mult mai puțin spațiu unei alte probleme – faptul că membri ai Guvernului, ai Parlamentului, președinți de Consilii Județene pot fi acționari sau asociați (în SA-uri și SRL-uri). Sau că parlamentarii care sunt și avocați pot avea clienți firme al căror profit depinde de influența celui/celei pe care îl/o plătesc în timp ce lucrează în Palatul Parlamentului.
Un membru fondator (și cu drept de vot) într-o organizație ne-guvernamentală NU are venituri, dacă a renunțat la statutul de angajat și/sau de executiv în respectiva organizație. Ca și în cazul ong-urilor, un acționar sau un asociat rămâne cu drept de decizie în adunările generale ale firmelor lor (în baza acțiunilor sau părților sociale pe care le dețin), chiar și dacă nu mai sunt angajați ori executivi în acele companii. Dar, pe lângă asta, diferit de ong-uri, încasează direct venituri chiar și dacă nu este angajat și/sau executiv, pe baza acțiunilor și părților sociale. Iar un parlamentar avocat taie facturi direct unor clienți în vreme ce influențează voturi pe legi care au legătură cu activitatea clientului.
Legislația actuală din România nu vede vreo problemă în această stare de fapt. Și nici cea mai mare parte a presei, că altfel i-ar fi acordat cel puțin același spațiu de dezbatere precum acordă acum discuției legate de calitatea de membru fondator într-un ONG simultan cu cea de membru al Guvernului.
Uite câteva exemple punctuale (cele mai la îndemână, pentru că le-am documentat cel mai mult).
- Cristina Trăilă, fostă deputată plătită de Schweighofer ca avocat, a votat în Parlament împotriva ”DNA-ului Pădurilor” și a participat la acțiuni de lobby ale marii industrii a lemnului.
- Dan Ioan Popescu, fost ministru PSD, controlează Romenergo, implicată în proiectul hidroenergetic din Parcul Național Defileul Jiului, în perioada în care acesta a continuat fără actualizarea acordului de mediu (lucru confirmat de decizia definitivă a Justiției, din 2017, de anulare a autorizațiilor de construire).
- Construcții Hidrotehnice, firma la care acționar majoritar e Mihai Lupu (PNL, fost președinte al Consiliului Județean Constanța) și la care are niște acțiuni și fostul ministru Marcel Boloș e beneficiara unui proiect de (minim) 60 de milioane de euro, pe Siret, la Pașcani pt… 9,4 MW putere instalată (probabil cel mai scump cost/MW instalat construit în RO, cel puțin după 1990).
- Elsaco Electronic are cvasi-monopol pe lucrările de infrastructură din județul Botoșani (cotă de piață 80-90% în fiecare an, potrivit Termene.ro). Firma e a lui Valeriu Ifteme, președintele CJ Botoșani, care se laudă că a obținut adoptarea unui OUG pentru a face lac de acumulare în localitatea în care are o vilă de 1.000 mp (cu distrugerea unei păduri de luncă unice (Pădurea Zamostea, rezervație naturală și sit Natura 2000).
- Ovidiu Jitaru, senator PNL de Botoșani, a fost acționar la Elsaco Electronic și în alte firme din grupul Elsaco – Ifteme. Jiuaru a influențat, în Senat, adoptarea OUG-ul cu dedicație pentru lacul de acumulare de la super-vila lui Valeriu Ifteme.
Cât încă mai sunt publice, merită luate la purecat declarațiile de avere și ale altor parlamentari, membri ai Guvernului, președinți de consilii județene și alți ocupanți ai unor funcții publice importante. În special de către cei care consideră că ar fi vreo incompatibilitate ori conflict de interese între statutul de membru al Guvernului și cel de membru fondator (fără vreo remunerație) dintr-un ONG. Că, altfel, toată discuția riscă să rămână doar un alt atac la adresa organizațiilor neguvernamentale și a celor care se implică civic, nu un demers de bună-credință.
PS: Apropo, că unii consideră că organizațiile neguvernamentale și implicare civică ar fi o trădare de țară, iar alții, dimpotrivă, un lucru mai mult decât necesar. Conform rapoartelor anuale Nations in Transit, realizate de Freedom House, România are un scor de 4,39 (din 7) care ne plasează în rândul țărilor cu democrații semi-consolidate. Singurul indicator care are scor de democrație în ultimul deceniu (5,5 din 7), cu mult peste media celorlalți indicatori (sistem judiciar, sistem electoral, administrație, presă) e cel al societății civile (vezi aici).
Citește pe România Curată:
SUSȚINE lupta de salvarea pădurilor României! DONEAZĂ ACUM (clic aici)!
LOL, pai apropo de “tabara”, nu l-a pus Nicusor Dan “consilier” chiar pe fiul lui Ifteme? Vrea sa il faca pe asta sa se paruiasca cu consiliera pe “mediu”? :)))
Poate Daruieste Viata o sa piarda din sponsori dar poate o sa castige, in compensatie, altii mai buni! Ce importanta are? Daca nu va mai avea sponsori, o sa apara alta ONG care sa faca ce faceau ei. Oricum, daca Gheorghiu m-ar fi intrebat pe mine, i-as fi spus ca nu e bine sa se bage acolo! Si foarte urat din partea ei ca nu s-a consultat cu ceilalti doi membri!
Insa o dezbatere larga pe tema “incompatibilitatii”, a “conflictului de interese” etc ar fi numai buna!
da, am văzut numirea lui Ifteme junior după ce am publicat articolul; deocamdată n-am comentarii suplimentare, că faptele în discuție sunt ale tatălui, de fiu nu știu prea multe că n-am investigat până acum