În ultimele zile, la urechile noastre au ajuns veşti destul de sumbre pentru studenţii din mai multe centre universitare. Pe fondul creşterii salariilor brute cu 20% începând cu 1 martie, nedublată din păcate de o majorare suficientă a alocărilor de fonduri guvernamentale pentru unităţile de învăţământ superior, mai multe universităţi din ţară au majorat deja taxele de şcolarizare, în timp ce altele pregătesc decizii asemănătoare.
Alianța Națională a Organizațiilor Studențești din România (ANOSR), federaţie parte a Alianţei pentru o Românie Curată (ARC), se arată într-un comunicat “extrem de îngrijorată de intenția anumitor instituții de învățământ superior de stat din România de a crește taxele de școlarizare”. Conform ANOSR, anumite universități consideră că sumele de bani necesare în urma creșterilor salariale trebuie acoperite din buzunarele studenților.
Conform surselor noastre, taxele au crescut deja în Universitatea de Medicină şi Farmacie “Grigore T. Popa” din Iaşi, în Universitatea din Oradea (în medie cu 10%).
Discuţii în acest sens există în Universitatea din Bucureşti, Universitatea “Ovidius” din Constanţa (intenţii de creştere cu 10%), Universitatea Tehnică de Construcţii din Bucureşti, dar şi în Universitatea “Lucian Blaga” din Sibiu (10-15%).
Dacă luăm cazul unui student la facultate de inginerie, în anul universitar 2016-2017 plătea 3000 de lei anual, în anul curent plătește 3400 de lei, iar în urma creșterilor anunțate acestea ar putea ajunge la 3750 sau chiar 3900 de lei. Astfel, un student care a fost înmatriculat în 2016 cu o taxă de 3000 de lei ar putea ajunge să plătească aproape 4000 de lei în anul al treilea de studii.
În acelaşi comunicat, ANOSR face o serie de constatări interesante:
- În perioada 2015-2018, salariile cadrelor didactice au crescut cu 200%, însă aceasta nu a fost corelată cu asigurarea unui mediu de calitate crescândă a procesului de predare și învățare. Astfel, profesorilor li s-a dublat salariul fără a fi cerut nimic în plus din partea acestora.
- Părerea studenților nu este considerată extrem de relevantă atunci când vine vorba de evaluarea periodică a cadrelor didactice și de stabilirea unui sistem de retribuire bazat pe criterii de performanță.
- Unde creșterea finanțării de bază din 2017 nu acoperă creşterile salariale, se poate discuta despre probleme de management universitar.
- Universităţile nu sunt interesate în mod deosebit pentru finanţarea suplimentară, cea care se acordă în baza unor criterii de performanţă şi care poate fi o sursă de unde instituţiile de învăţământ superior puteau să îşi suplimenteze veniturile obţinute din partea MEN.
Alianța Națională a Organizațiilor Studențești din România solicită instituțiilor de învățământ superior de stat să nu împovăreze financiar studenții pentru a acoperi creșterile salariale ale profesorilor, ci să participe în mod activ la dezvoltarea unui model educațional bazat pe performanță. Totodată, reiterăm solicitările către Ministerul Educației Naționale, către Guvernul României și către actorii politici să contribuie la asigurarea unei finanțări adecvate pentru sistemul educațional, direcționând cel puțin 6% din PIB către acest domeniu.
Jos cu … Sus cu … Stop ăleia … O vrem pe ailaltă …
Treceți printr-o fază proletcultist-like și revoluționară ?
Nu e nici o problemă de management universitar: se măresc salariile, dar nu și alocația de la buget. Rectorii și consiliile de administrație sunt împinse la colț. O măsură aparent populistă (măriri de salarii), luată de un guvern de stânga, are o componentă ultra-liberală (ieșiți pe piață și performați!). Mediul privat (care susține în alte părți cercetarea, pentru că și cercetarea îl susține pe el!) de la noi e între leșinat și mort. Măsuri de creșteri salariale neacompaniate de altele = bani aruncați, cum și scrieți în articol. Aceste contradicții arată nivelul interesului real dat educației. Mizele sunt altele, unele cu bătaie foarte lungă și cu potențial de slăbire a capacității României nu de a performa, ci de a mai exista ca stat.
Și trăim în aceeași veșnică schizofrenie: dacă merge bine cercetarea, merge și partea didactică. Oare?
Cu educația este cam așa: a fost ca un cal din ce în ce mai slab la căruța economiei și societății. Acum e aproape mort, iar noi ne punem problema vitezei: să fie supersonică sau sub-sonică (dar nu cu mult!)? Niște palme, ca să ne trezim, nu ne-ar strica.
In conditiile in care o gramada de tari din vest ofera programe de studiu gratuite, ba chiar iti asigura toate conditiile numai ca sa atraga tineri si sa combata fenomenul de imbatranire masiva a populatiei, Romania pune povara tot pe umerii tinerilor. Asa sa tot fii mandru ca esti roman si sa indraznesti sa crezi, dar in alta tarisoara!
Este o ideie gresita aceea ca “o gramada de tari din vest ofera programe de studiu gratuite” . Nimeni dintre cei ce participa la o competitive nu ofera nimic gratuit ! Pe langa faptul ca studentii “sunt pusi la produs” in timpul studiilor, mai ales ale celor doctorale, oferta “gramezii” de tari din vest nu este decat o forma de racolare a fortei de munca tinere si nimic mai mult. Nu exista generozitate cand vine vorba de profit. Nu exista decat o singura cale de combatere a efectelor acestu fenomen asupra soartei Romaniei, anume combaterea cu orice mijloace a imposturii si mafiotismului care se lafaie in universitatile romanesti. Tzara numita Romania are suficienta atractivitate in sine, dar aceasta este erodata de mafiotismul atotputernic in toate domeniile non privat economice din RO, mai ales in domeniul politic. Acesta este fenomenul ce trebuie recunoscut si combatut, nu altceva… dar e foarte greu si, in consecinta, ii lasam pe straini sa ne dreneze creierele dupa bunul plac si alegerea lor proprie in loc sa facem eforul de a schimba mentalitatea oamenilor tzarii, cu orice mijloace.
Imi place cum scrieti dl. Ghinghes! Scurt, punctati bine!
Mulțumesc!