Serviciul Român de Informații a transmis vineri un comunicat de presă prin care afirmă că respectă legea și că nu are agenți acoperiți în domeniile expres menționate de lege, precum Justiția.
SRI respectă legea care îi permite să aibă acoperiți
“SRI respectă cu strictețe normele legale care stabilesc incompatibilităţile şi interdicţiile funcţiei de magistrat cu alte funcţii publice sau private, respectiv interdicţia de a fi lucrători operativi, inclusiv acoperiţi, informatori sau colaboratori ai serviciilor de informaţii”, precizează comunicatul.
Pe de altă parte, “referitor la presă, reprezentanții SRI au afirmat public în repetate rânduri că serviciul de informații se comportă după aceleași norme ale muncii de informații ca toate serviciile partenere, utilizând surse secrete umane, inclusiv acoperite, în toate domeniile de interes pentru siguranța națională, cu stricta respectare a legii”.
SRI admite astfel că ar avea informatori în mass-media, în contextul în care legislația românească nu interzice explicit o asemenea situație.
“Concluzionând, SRI a respectat legea şi nu a avut acoperiți în domeniile în care cadrul legal a instituit o asemenea interdicţie”, precizează comunicatul SRI.
Pe ce bază a cooperat SRI cu Parchetul
În privința cooperării cu instituțiile judiciare, “nu există cazuri în care SRI a monitorizat din punct de vedere operativ dosare penale aflate pe rolul instanțelor de judecată, la orice nivel. Pe de altă parte, ofiţerii SRI pot efectua acte de cercetare penală doar în situaţii strict determinate prin lege, respectiv în cazul infracţiunilor de terorism şi a infracţiunilor la adresa securităţii naţionale, dar numai sub supravegherea procurorului. Ca atare, până la decizia CCR, din martie 2016, a existat o cooperare între ofițerii de informații și procurori, dar ea s-a desfășurat cu stricta respectare a legislației în vigoare, într-un cadru instituțional statuat. În faza de judecată, Serviciul are obligaţia de a prezenta şi preda instanţei, la solicitarea acesteia, orice obiect sau înscris ce poate servi ca mijloc de probă, cu asigurarea păstrării secretului de stat. Precizăm încă o dată că a existat un singur Protocol de cooperare cu PICCJ care prevedea, ca domeniu al colaborării , activitatea de valorificare a informaţiilor din domeniul prevenirii şi combaterii infracţiunilor contra securităţii naţionale şi a celor de terorism, precum şi a altor infracţiuni grave, așa cum erau definite în lege”, precizează comunicatul de vineri al SRI.
Potrivit acestuia, “obiectivele cooperării erau schimbul de informaţii relevante şi utile, precum şi asigurarea îndeplinirii atribuţiilor ce reveneau PICCJ în vederea punerii în aplicare a mandatelor de supraveghere tehnică. Cooperarea Serviciului cu organele judiciare reprezintă o îndeplinire, de către ambele părţi, a obligaţiei legale de a-şi acorda reciproc sprijinul necesar în exercitarea atribuţiilor prevăzute de lege, şi nu o imixtiune în independenţa justiţiei sau a magistraţilor”.
Adica nu ii [mai] are pe statul de plata.
Dar e usor sa te duci la un judecator si sa ii spui ce dosar compromitator ai despre el, sa ii spui ce usor poate avansa in ciuda dosarului si sa ii ceri sa faca ce ii spui, de acum inainte.
Ca naiba, ca doar nu suntem copii.
Dar cu acoperiții din educație, care falsifică, prin ceea ce fac, cernerea valorilor? Cum poți avea acoperiți într-un sistem concurențial fără să riști eliminarea lor? Cam greu, mai ales când acoperiții au și ei familii, prieteni, simpatii, pe care-i supraveghează, se presupune, în egală măsură ca pe ceilalți. Sau sunt niște cadre (nedidactice, se subînțelege) de elită care judecă imparțial, care n-au tată, n-au mamă? Dar dacă au soră, soț, o sweet-heart, copil? Cam greu, nu? Greu să fim convinși că infiltrații din educație lucrează pentru viitor. (Lăsând deoparte mediocrii care se duc cu jalba-n proțap cu turnătorii, ca să obțină protecție.)
Pe de altă parte, este cam greu de înțeles de ce-ți trebuie acoperiți în presă: ceea ce fac jurnalișii și redacțiile este LA VEDERE, pe sticlă / hârtie sau în online. Sau trebuie să ai acoperiți ca să inoculezi subtil și să orientezi opinia publică? Eventual să tai accesul unor neaveniți idealiști la putere… Să restrângi alternativele votantului (gen E bețiv, curvar, a fost turnător, dar e singurul anti-PDSR!). Cam greu de argumentat necesitatea “agenților” în presă… pentru că dacă-ți miroase ceva din presă, presarilor li se poate aplica același tratament ca oricărui suspect…
În fine, într-o societate a spectacolului este poate mai important să controlezi cine urcă pe scenă decât să ai grijă ca cei care conduc spectatorii să joace corect (cât de cât). Fațada este mai importantă decât orice.
Și nu-ți trebuie agenți în redacții: tehnologia ajunge, azi. Îți trebuie agenți ca să reglezi un sistem profund bolnav, pentru că dacă serviciile n-o fac, în colaborare cu cine trebuie (poliție, parchete, tribunale, …), nimeni n-o poate face. În servicii, se presupune, sunt oameni care pleacă în misiuni din care nu e sigur că se vor întoarce vii, pentru ceva ce se cheamă România – dacă faci asta, atunci nu-ți e indiferent dacă colegul sau șeful dă ponturi unui interlop ca acesta să-și cvintupleze profitul în afaceri sau să fugă când trebuie. Probabil …