Călin Dejeu

Soarta Râului Alb depinde din nou de Curtea de Apel Alba Iulia

Încurajată de ”pasivitatea” procurorilor, gașca de bătăuși de pe Râul Alb, care a șocat o lume întreagă în primăvara anului 2015, revine în forță și insistă să distrugă acest râu, relativ nealterat, unic în ”peisajul” sfâșiat al patrimoniului natural românesc. De această dată prin o păstrăvărie care nenorocește lunca râului și un sector al râului, chiar în zona de conservare specială a parcului natural ”Geoparcul Dinozaurilor Țara Hațegului”!

sursa: Liviu Cioineag

Primul ministru cerea în 2015 ”identificarea, prinderea și tragerea la răspundere a agresorilor”.

Doar că identitatea agresorilor nu era niciun secret, iar polițiștii veniți la fața locului n-au schițat nici cea mai mică tentativă de a ascunde faptul că sunt prieteni la cataramă cu atacatorii. Așa mi-au povestit victimele. Ceea ce nu miră pe nimeni, altfel cum ar fi putut unul din gașcă, președintele composesoratului Plai, să hăcuiască nestingherit poligoane de pădure virgină/cvasivirgină identificate prin proiectul PIN-MATRA, chiar în zona specială de conservare a parcului natural?

Dacă am fi avut o democrație adevărată, autoritățile ar fi fost receptive la ce scrie presa (evident că nu mă refer la fițuicile finanțate de infractori) și ar fi luat măsuri încă de la articolul din The Guardian, datat cu 8 zile înainte de atacul din 24 mai.

Astfel nu ar mai fi ajuns ex-polițistul Bocea Mihalache să încerce să blocheze mașini în mers, apoi având pretext ca să pozeze în victimă.

Gașca de bătăuși are o ”aripă economică”, firmele din grupul ABI. Firma titulară a proiectului MHC, ABI Automotion, a ajuns în insolvență și apoi în faliment, dar banii grupării au rămas, pe celelalte firme. Astfel ne-am trezit anul acesta că, cu un tupeu halucinant într-o țară care între timp s-a lămurit că microhidrocentralele sunt crime de mediu, firma S.C. ABI Hidropower S.R.L. reia demersul privind construirea de microhidrocentrale pe Râul Alb!

Dar trebuie să laudăm Consiliul Județean Hunedoara, care de această data s-a opus acestei grupări, atât de influente în județ, și a clasificat proiectul ca fiind ”– Incompatibil –”.

Astfel trebuie oprite toate proiectele ilegale și nocive, de la faza de certificat de urbanism. Ca să nu aibă infractorii de mediu pretext să facă scandal că au cheltuit bani pe proiect iar ulterior proiectul este stopat. Și mai ales ca să nu ajungem la etapa de evaluare a impactului, unde oricine are bani suficienți poate să apeleze la gigantica industrie românească a studiilor false de mediu, plătite direct de titular. Hârtia suportă orice minciuni astronomice, și nu am auzit ca cineva să fi fost măcar urmărit penal în România pentru studii false de mediu, ce să mai vorbim de a fi condamnat!

Revenind la măcelărirea primei lunci a râului după ieșirea din munți, cu o importanță ecologică enormă, luni, 9 decembrie, este înfățișare la Curtea de Apel Alba Iulia.

Față de procesul privind microhidrocentralele, câștigat de Federația Coaliția Natura 2000 în 17 noiembrie 2016 (fapt pentru care trebuie să le mulțumim în special următorilor: Carmen Bârzan, care a dus greul în instanță, Luminița Tănasie și Liviu Cioineag), observăm acum o substanțială diferență:

De data aceasta autoritățile de mediu nu mai sunt de aceeași parte a baricadei cu distrugătorii de mediu!

De data aceasta autoritățile de mediu și-au făcut treaba. ABI Ecoacvacultura a dat în judecată instituțiile tocmai pentru că și-au făcut datoria, pentru că au respectat legea! Agenția Națională pentru Arii Naturale Protejate a emis aviz nefavorabil pentru proiectul destructiv și ilegal. Toată lumea critică faptul că această agenție a preluat în administrare aproape toate ariile naturale protejate dar nu are capacitatea să le protejeze. Dar iată că atunci când reușește să-și facă treaba și respinge un proiect care, datorită locației, este criminal pentru patrimoniul natural național, vine o firmă certată cu legea și o dă în judecată! Cred că astfel de abuzuri de drept ar trebui pedepsite. Dar abuzul nu se oprește aici. ABI Ecoacvacultura a început deja lucrările de amenajare pentru păstrăvărie, ilegal, fără acord de mediu, și a fost amendată de Garda Națională de Mediu. În loc să readucă terenul la starea inițială (cât mai este posibil) firma a dat în judecată și Garda Națională de Mediu. Din fericire, a pierdut deja procesul, în primă instanță.

Dar să revenim la procesul din 9 decembrie. Aceeași Curte de Apel Alba Iulia a constatat, prin Hotărârea 1728/17.11.2016, că la locația respectivă, unde se încearcă plasare păstrăvăriei și s-a încercat plasarea clădirii hidrocentralei, este zona de conservare specială a parcului natural (pentru că se suprapune situl Natura 2000 cu parcul natural), și că acolo ”se interzic orice forme de exploatare sau utilizare a resurselor naturale, precum și orice forme de folosire a terenurilor, incompatibile cu scopul de protecție și/sau de conservare.” Tot în aceeași decizie a Curții de Apel Alba Iulia sunt enumerate excepțiile, preluate din HG 2151/2004. Între aceste excepții, așa cum nu se numără microhidrocentrala, nu se numără nici păstrăvăria.

Acest colț unic de natură superbă, vibrantă, trebuie lăsat în pace, ca și generațiile următoare să se bucure de splendoarea de la poalele Retezatului. Un evaluator adevărat de mediu ajuns acolo remarca faptul că habitatul prioritar 91E0, arinișul de pe malul râului (pe care au început să-l taiei în cadrul lucrărilor ilegale, fără acord de mediu) este unic, fiind un amestec cu exemplare de cireș sălbatic. Păstrăvării se pot face și altundeva, în afara zonelor strict protejate, chiar nu ducem lipsă de astfel de locații în Romania. Ca dovadă, avem păstrăvărie chiar și jos, în sudul Olteniei, la Maglavit!

Dar se pare că aici nu este vorba de dorința de a construi o păstrăvărie, ci de dorința de răzbunare pe natură, mai ales pe cei care iubesc natura. Dacă ar fi vrut doar să facă o păstrăvărie, firmele ABI s-ar fi dus la originea lor, în județul Arad, unde nu este zonă de conservare specială a unui parc, și ar fi făcut una, chiar mai multe, fără să-i disturbe nicio autoritate de mediu și niciun ONG de mediu. Sau, luând exemplul Maglavitului (nu cel cu sfântul), ar fi mers chiar la ”originea primordială” a firmelor ABI, în satul Caraula din județul Dolj.

Această insistență de a transforma acest teren, care a fost cumpărat figurând ca fâneață împădurită, într-un spațiu industrial, dominat de beton, cerând unei Curți de Apel să se contrazică pe ea însăși, este incalificabilă.


Donează și susține-ne acțiunile pentru bună guvernare!

Fondurile colectate susțin bătăliile pe care le ducem în justiție, administrarea aplicației Ia Statul La Întrebări, dar și programele prin care monitorizăm serviciile și instituțiile publice.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

4 thoughts on “Soarta Râului Alb depinde din nou de Curtea de Apel Alba Iulia

  1. Adrian

    Chestia c-au cumpărat terenul ca fâneață împădurită nu e neapărat relevant, că poate l-au cumpărat înainte de modificarea „pe șest” (din2011, parcă) a limitelor zonelor , sau poate chiar înainte de prima zonare( 2009, parcă; ordinul 1964). Problema e că li s-a vândut. De către cine? Împroprietăriți (sau succesori) după 1990? După 1948? 1918? 1848? Și desigur lipsa completă de transparență a zonărilor. Chiar ordinul de modificare al ordinului 1964 a eliminat hărțile tipărite și face referire la un sit Internet (probabil în administrare sau chiar deținere!!! de baze de date în regim privat) care nu (mai) există. Iar CJUE a arătat(iarăși sper să nu mă-nșel) că-n lipsa unei consultări reale, nu pot fi luate de bune acele limite.

    Ca de obicei, proprietarii de generații și care pe cale de consecință sunt în mod natural ecologiști nu de circumstanță au de suferit. A se vedea (off-topic, scuze pentru repetiții) betonarea de către ANAR în Gurasada. Nicio despăgubire pentru ocuparea terenului de utilaje (nu mai insist asupra ocupării definitive de beton și afectarea definitivă a dreptului la accesiune), nicio măsură de reconstrucție ecologică, nici măcar un telefon.

    Reply
  2. TomTom

    Ce țară palpitantă: mereu poate apărea o situație când lucrurile bune să se ducă dracului! Pentru că cei care provoacă alunecarea lucrurilor spre neant nu sunt trimiși, cum frumos se sugerează în articol, „la originile lor”.
    Ce țară!!! Cântată de Alecu Russo și lăudată de Dragnea din pușcărie! Ce traiectorie! De la Ionel Brătianu la Ludovic Orban! De la regi de Hohenzolern care s-au dezis de rădăcinile lor pentru a lupta cu Germania pentru România, la președinte neamț care luptă cu românii! De la țigani lăutari la strănepoții lor conducători de PSD!
    În cauza aceasta (ca și cu MHC-urile) există un patern obligatoriu: chiar dacă pe hârtie aparțin unui șmecher, la capătul capătului se află un mahăr, politic sau securistic. Orice investigație care se oprește la fațadă este incompletă.
    Poate ne ajută DNA-ul, că văd că i-a venit iar apa la moară… (l-au luat la țintă chiar pe șeful PSD Arad, by the way).

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *