Asistăm de mai bine de o săptămână la o bătălie mediatică al carei subiect sunt medicamentele în general şi absenţa morfinei în particular. Taberele beligerante s-au poziţionat rapid: pe de o parte asociaţiile de pacienţi, cărora li s-au alăturat aproape imediat mass-media şi medicii pe de alta Guvernul României, în mod particular prin reprezentanţii săi din Ministerul Sănătăţii Publice şi Casa Naţională de Asigurări. Arsenalul a fost scos imediat – reportaje, talk-show-uri, declaraţii de la pacienţi loviţi de o boala nemiloasa, aflaţi la limita între disperare şi revoltă, liste de asistente medicale care cumpără cu bani strânşi din chetă “Domestos” (este vorba de un detartrant pentru spălat gresia nu despre un medicament), semnale privind epuizarea stocurilor de medicamente dintr-un spital (mai multe spitale), medici care au decis cumpărarea de medicamente fara a mai respecta prevederile legale (“e păcat domnule, este vorba de bolnavi, trebuie sa avem suflet”), contra replici – guvernul a scos la bătaie 150.000 de euro, cât să cumpere morfina pentru două săptămâni, explicaţii, replici ale secretarului de stat Cepoi şi ale preşedintelui Duta, etichetat cu un condiţional “eşti un dobitoc”, cerinţa premierului de a se analiza situaţia şi de a se asigura “medicamentele esenţiale” şi lucrurile par a se afla abia la început.
Ca un simplu observator ce sunt mă miră faptul că în iureşul luptei nici una dintre parti nu vrea să explice în amănunt dar pe scurt, ce se întâmplă. În mod paradoxal, se pare ca nimeni nu vrea sa puna punctul pe I – fiecare din motivele sale proprii.
Ce se întâmplă de fapt? România se află la capătul unui foarte lung sir de ajustări pe piaţa, controlată de stat, a medicamentelor. Măsurile luate (toate justificate, toate însă excesive, inabile, lipsite de fineţe) au mers de la reduceri de preturi (trecând de la preturi umflate la preţul minim din Uniunea Europeana), la întinderea termenului de plată (de la 60 de zile până la aproape un an), la refuzul de a introduce noile medicamente pe lista de compensate şi gratuite de mai bine de 1000 de zile şi până la introducerea şi mai ales colectarea taxei claw-back (prin care orice depăşire de buget încasată trebuie să fie returnată integral statului român). Consecinţa acestor masuri excesive, grosiere, luate evident de oameni lipsiţi de profesionalism, nu aveau cum sa nu-şi arate şi consecinţele negative. Pur şi simplu, industria (neomogenă şi ea, cu firme mai puternice şi firme mai mici) a trebuit să bată în retragere şi să facă ceea ce i s-a cerut, să-şi diminueze promovarea produselor pentru a nu da de pomana ceea ce se vinde peste bugetul limita luat ca reper. O firma mai putin vizibila pe piaţa românească a decis ca în aceste condiţii România nu mai prezintă interes şi şi-a închis reprezentanţa. Consecinţă a fost ca dispărând forţa de vânzare – reprezentanţii medicali – nu a mai avut cine să bată la usa farmaciştilor să-i roage să achiziţioneze o anumită forma de morfină şi drept urmare nu au comandat-o deşi puteau s-o faca. Au comandat alte 6000 de repere, dar au ratat unul. Ministerul, CNAS, Guvernul, nu au absolut nici o vina în aceasta privinţă, situaţia fiind rezultatul direct al masurilor anterioare, nu a unei lipse de decizie sau de finanţare!
A fost insa ocazia sa se vadă prin usa întredeschisă ceea ce ştiam de mult: în spitale pacienţii cumpără “la greu” medicamente cu banii jos, de la farmaciile private, pentru ca bugetul spitalului este prea mic pentru a-şi face menirea – tratarea pacienţilor; autorităţile nu fac uz de pârghii adecvate pentru a stăpâni un sistem care, în absenta unor masuri adecvate pe termen lung, pare a fi scăpat de sub control managerial; industria, strânsă cu usa, se apropie de punctul în care va fi forţată sa nu mai facă nici un fel de compromisuri şi va aplica şi ea legea la litera, oprind furnizarea de medicamente atunci când nu este plătită exact aşa cum este scris în contracte. Soluţiile găsite de autorităţi – concedierea personalului şi aşa insuficient, importarea de medicamente de către stat (care nu are capacitatea de distribuţie şi personalul adecvat), evocarea ameninţării cu trecerea utilizarea numai a “medicamentelor esenţiale” sunt tot atâtea semne de incompetenta şi inabilitate. (Am vaga impresie ca cei care au folosit aceasta sintagma nu stiu ce înseamnă conceptul de medicamente esenţiale – folosit de OMS în special pentru unele din tarile africane aflate la limita supravieţuirii).
Pacienţii ocolesc şi ei abordarea tranşantă a realităţii – pe care o cunosc însă – tocmai pentru a nu fi acuzaţi ca ţin partea industriei desi, în acest caz ar trebui s-o facă.
Exista soluţii însă: regândirea radicală şi imediată a sistemului de medicamente compensate şi gratuite oferite populaţiei. Avem motivele, avem ocazia să facem o schimbare de paradigmă: prefigurarea crizei, un premier aflat la începutul unui mandat foarte scurt dar cu ambiţii politice foarte mari, anul electoral în care ne aflăm, criza economică – toate ne spun că ACUM este momentul să încercăm să facem ceea ce trebuie pentru ca populaţia sa nu sufere. Urmează sa vedem ce arme se vor folosi în aceasta încercare – informarea versus dezinformare, competenţa versus incompetenţă, cooperare versus autism şi mai ales – cu ce folos.
Nu considerati un conflict de interese faptul că reprezentantii medicali dau bani cash medicilor pentru fiecare medicament prescris? E normal ca medicul sa elibereze medicamente furnizate de reprezentantul medical care apoi îi duce farmacistului doar cotoarele retetelor pentru a le inregistra? Nu credeti ca medicul ar trebui obligat sa-si declare transparent toate veniturile si cadourile primite de la companiile farmaceutice: congrese în insule exotice, aparate de aer conditionat, mobila, îmbracaminte, aparatura medicala… etc. Daca îmi spuneti ca primesc doar pixuri si pliante ca în anii 90 ma apuca râsul. Chiar credeti ca doar singuri cu reprezentantul medical în cabinet pot afla de minunatele performante ale ampicilinei cu eliberare lentă sau alte “minuni” de genul acesta ale companiilor? Medicii nu au de unde se informa astazi cand exista internetul prin care ANM ar putea trimite newslettere cu ultimile medicamente inregistrate? Exporturile paralele fara complicitatea medicului, reprezentantului medical si a farmacistului credeti ca ar fi posibile? Pentru studiile medicale seful de sectie (de ex. psihiatrie) primeste pana la zece mii de euro lunar cash la pliculet din partea companiilor farma… Cu siguranta ca nu este admisibila absenta morfinei într-o tara model în UE pentru Angela Merckel însă vinovatiile sunt împărtite. Rata nejustificata de crestere a consumului de cand pretul medicamentului în Romania e mai mic decât în unele tari UE exprima dimensiunea exportului paralel… Vom ajunge sa consumam oficial cat în UE iar pacientilor totusi sa le lipsească tratamentul…
Buna ziua,
De ce de fiecare data cand este un debate sau o problema ce trebuie rezolvata, mereu se trateaza in media ca si cum alta ar fi problema defapt? Ca exemplu ar fi legea sanatatii – cand nimeni nu a vorbit concret despre ce presupune legea ci doar despre zvonuri cum ca mafia o sa puna stapanire pe medicina de urgenta si spitale. Acum a venit situatia asta si iar toti vorbesc pe langa? Chair nu e nimeni destul de competent incat sa articuleze un sir de idei limpezi incat sa-ti poata forma lumea o parere?
Mi se pare o crima chestia asta! Nu tin minte sa fi vazut un talk-show sau un debate sau o stire in media (au fost foarte putine) din care sa poti sa-ti faci o parere despre ce se intampla defapt. Toate sunt pe langa, parca intentionat se fac pentru a manipula opinia publica. Chair ne considera atat de retardati incat cred ca daca ar zice concret care este problema nu am intelege? De ce se discuta doar rezultatul si nu cauza?
Sunt de acord cu ragandirea sistemului.
Dar lipsa morfinei la oncologie tine de incompetenta,si normal ar fi ca cei vinovati sa plateasca.Incepand cu sefii cei mari.
Sa le luam pe rind: reprezentantii medicali dau bani cash medicilor pentru fiecare medicament prescris; medicul elibereaza medicamente furnizate de reprezentantul medical care apoi îi duce farmacistului doar cotoarele retetelor pentru a le inregistra. Aceste comportamente sunt in afara legii si blamabile si exista! Astfel de comportamente nu se deosebesc cu nimic de situatia existenta intr-o vama – cind TOTI cei care nu erau ofiteri sub acoperire au fost arestati, nu se deosebesc de situatia in care o sectie de politie a fost arestata in intregime. Furtul si incorectitudinea este o filozofie de viata in Romania din pacate si nu gasesc de ce credeti ca medicii ar trebui sa fie altfel decit intreaga societate! Totusi nu poti sa acuzi intreaga clasa medicala – Pur si simplu nu este corect – sunt foarte multi medici care isi exercita meseria corect si cu devotiune – de ce trebuie sa-i umiliti?! Exporturile paralele – nu au absolut nimic de-a face cu medicul. Pur si simplu UE practic nu mai are granite iar daca statul roman a stabilit ca preturile din Romania trebuie sa fie mai ieftine decit in Franta – medicamentele vor fi exportate din Franta in Romania si de aici inapoi in Franta! E ciudat dar posibil! Si de aia raminem uneori fara medicamente!
Cit despre studiile clinice – informatia dvs este de-a dreptul falsa. Nu veti gasi niciodata vreun leu dat fara contract – pur si simplu sunteti intr-o eroarea intentionata sau nu. Insa fara aceste studii clinice nici unul dintre medicamentele care salveaza vieti nu ar mai fi existat. Ati prefera ca medicamentele sa fie puse pe piata fara studii de siguranta, eficacitate efectuate in prealabil, controlat, cu reguli draconice? Cum ati dori sa se faca altfel?
Dle Paveliu: “Totusi nu poti sa acuzi intreaga clasa medicala – Pur si simplu nu este corect – sunt foarte multi medici care isi exercita meseria corect si cu devotiune – de ce trebuie sa-i umiliti?!” Nu, mai corect este “SUNT SI UNII MEDICI CARE…” S-a intimplat sa ajung in spital in ultima perioada la 3 spitale diferite. Practicile sunt asemanatoare. Peste tot am dus medicamente de acasa. Mi s-a facut procedurile si doctorii (si asistentele) si-au facut corect treaba – acceptind (si nu CERIND!) spaga. Nu am intilnit niciun pacient care sa nu fi dat CEVA. Doctorii recomanda cu prioritate medicamente scumpe. BVolnavii acre aveau de pus un stent era descurajat sa foloseasca stenturi romanesti – desi diferenta de pret era imensa! (2-3000 unul romanesc fata de 9000 Euro unul “strain”!). Stiti care e culmea?:-) Absolut toti pacientii, desi se plingeau ca mor de foame, il injurau pe Base, erau impotriva reformei in Sanatate – au scos banii si au platit! Nu a fost niciunul care a fost nevoit sa renunte pt ca nu avea cu ce plati. Va las pe dbs sa gasiti explicatia…
Pentru SNK.
Aveti dreptate. Cred ca majoritatea medicilor si majoritatea paceintilor nu doresc reformarea sistemului de sanatate ci prefera sa pescuiasca in ape tulburi unde o suma de bani data la negru compenseaza o plata corecta poate mult mai mare dar care nu se efectueaza.
Pentru pacienti, de ce sa plateasca o asigurare suplimentara pentru a avea coditii deosebite de cazare cind pot da un ciubuc medicului sau directorului spitalului?
Pentru medic, de ce sa solicite un salariu mai mare cind isi poate rotunji venituriel din ciubucurile de la pacienti si din banii negri (accentuez NEGRI) veniti de la firmele de medicamente dar, uneori, si din studiile medicale.
Toata lumea face scandal dar, de fapt, nimeni nu doreste o reglementare stricta.
Numai ca s-a ajuns la fundul sacului!
Se vede din avion ca trebuie regindit intreg sistemul legislativ cladit pe o constitutie gaunoasa.E adevarat ca nu e suficient dar e absolut necesar.Si pina nu ne apucam de asta LALAIM mult si prost ca pina acum. O zi buna !