”Legenda spune că, într-un anumit loc de pe fundul lacului, s-ar găsi o poartă spre alte lumi. Ezoterice. Ciudate viețuitoare ale lacului, balauri ce scuipă foc și miros a pucioasă, păzesc această poartă, amintind de străjerii mitici ai Lumii de Dincolo. Viețuitoare monstruoase, dispariții de persoane, o cale spre alte lumi, fenomene ciudate, fac din Lacul Săcălaia un Loch Ness al Transilvaniei”. Asta e o poveste dintr-un articol publicat recent (pe 31 mai), din presa locală (Știri de Cluj), despre Lacul Știucii, de la Săcălaia, aflat în apropiere atât de Gherla, cât și de Mănăstirea Nicula ori de Delta Transilvaniei, de la Sic.
Realitatea e chiar mai spectaculoasă decât legendele. Nu în adâncuri, pe fundul lacului, ferită de ochiul oamenilor, ci la suprafață, pe malul acestuia, unde de două zile (de pe 1 iunie) a început ediția a 11-a a Școlii de Vară Transilvane Experimentale de Neuroștiințe (Transylvanian Experimental Neuroscience Summer School, TENSS). La pensiunea ”Lacul Știucii”, mansarda s-a transformat în sală de cursuri, recepția, o sală de mese ori depozitul din subsol și un cort din curte în laboratoare cu microscoape și lasere, iar dacă zilele vor fi călduroase e de așteptat ca, la fel ca la edițiile precedente, cursurile și discuțiile să se mute pe malul piscinei.
Cursanții sunt 14 post-doctoranzi de la laboratoare de neuroștiințe de top din întreaga lume, iar lectori unii dintre cei mai cunoscuți cercetători din domeniu, la nivel global, de la Harvard, Max Planck, Heidelberg, Cold Spring Harbor, University College London și multe altele. ”Vinovați” și pentru această ediție sunt Raul Mureşan (Transylvanian Institute of Neuroscience, TINS, Cluj-Napoca, + toți colegii lui de la TINS), Florin Albeanu (Cold Spring Harbor, SUA) și Adam Kampff (University College London, Marea Britanie).
Dublul miracol de pe mal, care bate legenda despre adâncurile Lacului Știucii, ține atât de faptul că un asemenea eveniment de top global pentru cercetarea de frontieră în neuroștiințe se desfășoară în România, cât și că a ajuns la ediția a 11-a. Asta chiar dacă organizatorii au avut oferte de a-l transfera în țări mult mai generoase cu cercetarea (cum ar fi Franța), iar bugetul alocat cercetării de la noi e sub nivelul supraviețuirii. Ca simplă comparație, bugetul total pe anul 2023, la nivel național, al proiectului destinat susținerii (tuturor) evenimentelor științifice internaționale din România, din cadrul programului ”Știință și societate”, este de 100.000 de euro. Cu aproximativ 20-25% mai puțin decât bugetul ediției a 11-a a TENSS (!), asigurat, în special, prin proiecte competitive europene (a se vedea Neurotwin), fundații internaționale de neuroștiințe, donații și, mai ales, implicare voluntară a întregii echipe, dar și a invitaților. Mai mult, bugetul e comparabil cu cel al ediției de anul trecut, în condițiile în care, de la cazare și masă, la transport (bilete de avion, în special) costurile au crescut substanțial.
Iar dacă privim ce se întâmplă în aceste zile și săptămâni, cu nivelul de sub-finanțare a educației din România pus în evidență de greva profesorilor, putem înțelege de ce, la o adică, ar fi mai plauzibil să găsim porți către lumi ezoterice în adâncurile Lacului Știucii, decât pe malurile lui o școală de vară de neuroștiințe experimentale, de top la nivel global (lucru recunoscut încă de la ediția a 3-a, când despre TENSS s-a scris în una din cele mai prestigioase reviste de știință din lumen, Nature, în contextul în care cvasi-majoritatea articolelor din Nature legate de România erau/sunt despre… plagiat).
Momentan, imaginile (mai jos, în galeria foto, by Vlad Moca/TINS) completează de la sine ceea ce se întâmplă la Lacul Știucii. Voi reveni.
Nota bene/ invitația: Notați-vă în agendă (mai ales dacă sunteți în Cluj-Napoca, săptămâna viitoare). Joi, 8 iunie, între orele 13.00 și 15.00, în Aula Magna a Universității Babeș-Bolyai (str. Mihail Kogălniceanu, nr. 1), UBBMed și TINS organizează dezbaterea „Ce știm și ce nu știm despre creier”. Prezentatorii principali sunt doi medici cercetători de top în domeniu la nivel internațional: Hannah Monyer și Wolf Singer, ambii invitați ai Școlii de vară de la Lacul Știucii. Prezentarea și discuțiile vor fi în limba engleză. Intrarea este liberă.
Cu origini românești (născută la Laslea, în jud. Sibiu și cu școală la Cluj-Napoca până la vârsta de 17 ani), Hannah Monyer a absolvit medicina la Universitatea Heidelberg și a urmat studii post-doctorale în neurologie la Universitatea Stanford. La Universitatea Heidelberg și-a creat propriul grup de cercetare, fiind distinsă cu cel mai important premiu pentru cercetare din Germania, Gottfried Wilhelm Leibniz Prize (2004), premiul franco-german Gay-Lussac – Humboldt (2005) și premiul Academiei Naționale Germane de Științe Leopoldina (2006).
Wolf Singer este director fondator al Institutului de Studii Avansate din Frankfurt (FIAS, 2004), director fondator al Forumului Ernst Strüngmann, Frankfurt (2006), director fondator al Institutului Ernst Strüngmann (ESI), Frankfurt (2008), membru al Academiei Naționale Germane de Științe Leopoldina, membru al Academiei Pontificale de Științe din Roma, Cavaler al Legiunii de Onoare, membru al Academiei de Științe și Științe Umaniste din Berlin-Brandenburg. A primit numeroase premii și distincții pentru cercetare (selectiv): premiul Ernst Jung pentru Știință și Cercetare, premiul Max Planck pentru relații publice, premiul European pentru Știință Körber, premiul Ernst Hellmut Vits, Medaille de la Ville de Paris.
Foto: Vlad Moca/TINS
Toata “cercetarea in educatie” pe care am vazut-o eu a fost global nociva. Solutiile sunt cunoscute de 100 de ani: sau ai multe resurse, profesori bine platiti si cu putini copii in grija, si atunci poti face un invatamant “adaptat fiecarui elev”, sau ai profesori putini, si trebuie sa te folosesti de selectie pentru a-i motiva pe cei mai buni (oricum, ceilalti tot meserii “blue collar” vor avea intr-o societate inegalitara). Incercarea de a fi “adaptat fiecarui elev” cu resurse putine face mai mult rau decat bine, pentru ca elimina selectia, singura care poate motiva intr-un context de resurse putine, singura care poate defini o ierarhie sociala acceptabila.
Poate lucrurile se vor schimba in viitor. Poate ca vom avea soft-uri conectate prin “Neuralink” direct la creier. Dar mai e pana acolo. Copii nostri (inclusiv cei ai lui Gotiu, if any) nu vor beneficia de neurostiinte. Poate doar vor servi de cobai – si vor fi facute multe greseli.
:) de-asta sunt bune școlile de acest gen: 1) creierul poate comanda softurilor chiar și fără implant, nu invers (în curând mai multe informații, are legătură cu cei care organizează TENSS) 2) la TENSS, pentru 14 cursanți (e drept, post-doctoranzi), vor fi, pe parcursul celor trei săptămâni, cam de trei ori mai mulți profesori ;) 3) lucrurile se schimbă, doar că nu cu meritul Guvernului, ci a unor cercetători dedicați, din păcate nu se schimbă la scară mai mare și mai rapid nu doar din cauza incompetenței de la guvernare ci și pentru că, atunci când se întâmplă asemenea lucruri, în loc să ne bucurăm și să le promovăm, inducem ideea că noi vom servi ”de cobai”
Ok, din cate inteleg, titlul initial era fals. Nu are nici o legatura cu scoala (clase 1-12) ci cu cercetarea in neurostiinte pe bucata de memorie si invatare (e un domeniu intreg). Post-doctoranzii sunt de fapt subiecti de test si e probabil ca vor trebui sa semneze “consimtaminte informate”, ca la orice test.
BTW, sunt eu insumi cercetator, n-am nimic impotriva progresului. Insa nu trebuie vandute brasoave. Un test pe oameni este un test pe oameni, care implica riscuri ce trebuie expuse clar. Si mai trebuie sa se stie cui apartine proprietatea intelectuala. Ar fi interesant ca ea sa apartina universitatii sau statului roman. De multe ori in RO se face numai bucata de test pe oameni.
1) ce e ”fals” în titlu? de când până când ar fi ”brașoave” utilizarea sensurilor figurative ale cuvintelor? dacă sunteți cercetător, vă recomand să ”cercetați” și în DEX, sensurile cuvântului ”școală” 2) despre ce ”teste pe oameni” halucinați? 3) de ce ar aparține unei universități sau statului român rezultatele cercetărilor unei instituții private de cercetare la care nici statul român, nici vreo universitate n-au avut vreo contribuție?
Dvs (Mihai Gotiu) folositi intr-un titlu cuvintele “guvern” si “scoala” si pretindeti ca niste cercetatori fac “mai mult” decat guvernul. Dat fiind ca treaba guvernului este sa organizeze invatamantul din clasele 1-12 (pentru ca universitatile sunt autonome, n-are ce face guvernul acolo, si e bine asa) am presupus ca legatura este prin educatie sau neurostiinte. De fapt, pare ca faceti critica de dragul criticii (politicianism) pentru a transforma un articol despre o simpla “scoala de vara” (Summer School, Ecole d’Eté) intr-o critica a guvernului.
BTW, o “scoala de vara” de felul asta este o manifestatie majoritar stiintifica, nu educativa. Iar organizarea este aici total atipica, prin absenta doctoranzilor (deci a aspectului educativ) si prezenta mai multor profesori decat post-doctoranzi (in mod normal se vorbeste de o scoala de vara cand sunt mai multi doctoranzi). Deci, avem aici un fel de seminar cu un nume un pic mincinos. Iar Romania organizeaza conferinte si seminarii de mult timp, fara sa mai faca nimeni circ politic. BTW2: un post-doctorand nu mai este la scoala. BTW2: poate nu stiti, dar un post-doctorand nu mai este la scoala. Este un cercetator care deja a fost acceptat ca egal de ceilalti doctori, si care acum se poate specializa si isi poate dezvolta cercetarea.
serios? pretindeți că sunteți cercetător dar aveți nevoie de ”traducere”? o inițiativă privată reușește să strângă resurse externe și să organizeze o școală de vară (în înțeles propriu și figurat) de științe cu impact recunoscut la nivel global; resursele financiare strânse sunt mai mari decât întreaga sumă alocată de Guvernul României pentru proiectul din cadrul programului ”Știință și societate” dedicat susținerii evenimentelor științifice internaționale care se organizează în România în acest an; da, e școală, da, e mai mult decât face Guvernul
Romani mimeaza ca lanseza un apel de proiecte de cercetare. Procesul de selectie dureaza cam un an si la sfarsit sunt finantate cam 70 de proiecte.
In sfarsit cineva din presa din Romania intelege ca “scoala” din zilele noastre nu e doar invatamantul pre-universitar. Si cred ca e pentru prima data si cand e prezentat publicului ca studiile universitare nu sunt ultima perioada de studiu din viata. Pentru lumea dezvoltata, “scoala” adevarata e ceea ce urmeaza dupa studiile universitare. Asta e situatia de facto si in Romania, chiar daca majoritatea nu o intelege.