Doi băieți de 10 și de 11 ani au bătut azi la ușa mea, ca să-mi spună săfiu eco. Aveau câteva foi A4 în mâini și erau teribil de emoționați.
M-au luat direct așa:
Băiatul 1 – Bună ziua, noi suntem eco și vă rugăm să fiți și dumneavoastră.
Băiatul 2 – Dacă vreți…
Eu – Bună ziua, dar cine sunteți voi?
… s-au uitat unul la altul și au tăcut încurcați.
– Suntem niște băieți…
Eu – Când sunați la cineva la ușă trebuie să vă și prezentați, nu?
Uite eu sunt Dollores, ea e Toshiba (ieșise deja și-i amușina pe
amândoi). Voi?
… au zâmbit și mai încurcați, nu se așteptau să-i întreb cum îi cheamă
Băiatul 1 – Dar eu locuiesc în acest bloc, cred că mă cunoașteți.
Eu – Sunt bătrână, mamă, nu vă știu pe toți! (moamă, de când așteptam să rostesc această frază de babă a blocului)
Băiatul 1 zâmbește înțelegător.
Băiatul 2 – Eu sunt Octavian.
Eu – Și v-au trimis de la școală?
Băiatul 1 – Nuuu, am venit noi în timpul liber, că acum e „școala altfel”.
Eu – Și ce vreți voi să-mi spuneți?
Octavian – Să vă spunem, dacă vreți, să fiți eco, că noi suntem.
Eu – Și cum sunteți voi eco?
Băiatul 1 – Păi nu aruncăm gunoaie pe jos, reciclăm… uitați, scrie aici, dacă vreți vă dăm un print. Vreți?
Am luat foia, am citit-o, i-am felicitat, le-am zis că și eu sunt eco, și i-am întrebat cu ce pot să-i ajut.
Octavian – Păi dacă puteți să ne mai faceți câteva printuri, ca să mai oferim oamenilor, că mai mergem și în blocul meu…
Eu – Nu am imprimantă, deci nu vă pot da, dar dacă vreți să faceți
economie de hârtie (adică să fiți eco…) luați-o pe a mea și dați-o altui
om, care poate nu e eco ;)
Octavian – Nuu, vă rugăm să o păstrați. Că o să mai facem noi rost.
Oricum oamenii nu prea răspund la ușă. Știți, pe astea ni le-a făcut o
doamnă, dar trebuia să fie color, că noi așa le-am desenat, cu verde…
dar nu a ieșit color la imprimantă.
I-am încurajat și le-am urat succes cu ecologizarea blocului. Mi-au mulțumit, au zis „pa-pa Toshiba!” și au plecat.
Hai că tânăra generație nu e chiar așa rea, măcar au inițiative.
Rămâne să mai lucreze la mesaj și la abordare și le prevăd un viitor
luminos. Măcar să ne mai țină și pe noi memoria, maică, până ajung ăștia
micii să ne facă politicile publice ;)
