Dintre toate mamele omida și nourielii rubinii de pe planetă probabil Fondul Monetar Internațional are cea mai penibilă reputație. Pe principiul că, dacă zici tot timpul că urmează apocalipsa, la un moment dat s-ar putea să vină totuși o criză, iar tu vei deveni astfel oracolul ei, cei de la FMI au tot timpul previziuni pozitive pentru România. La anul, zic cei de la Washington, România o să aibă o creștere economică mai ceva decât a Poloniei, cea mai țeapănă creștere din Europa. Îți crește inima când auzi astfel de profeții… Atâta doar că, în 2009, FMI-ul vedea România cu o creștere de 1%, iar scăderea a fost de aproape -8%. Lăsați că în 2010 sigur creșteți, au spus cei de la FMI. Cu 1,3% dacă nu mai mult! Tot cei de la FMI vedeau pe atunci o creștere de 1,5% în 2011 și de 3,9% în 2012! Incredibil îți vine astăzi să spui! În 2010, economia României a scăzut cu 1,2%, a crescut ce-i drept dar numai cu 1,9% în 2011, iar acum aproape de finalul lui 2012 estimările mai realiste dau o creștere firavă de 0,5%.
Cele 3,9% pe care ni le picurau în ureche clar-văzătorii de la FMI acum doi ani erau doar iluzii, speranțe injectate precum morfina unei nații care strânge azi din dinți pentru o creștere la anul, apoi din nou la anul și tot așa…
Dar dincolo de acest hocus-pocus ieftin cu românii, previziunile mereu optimiste ale FMI pentru țara noastră mai au un rol. Unul publicitar, electoral chiar. Această instituție financiară s-a reinventat o dată cu actuala criză, ba chiar a început să acționeze ca un organism politic ce încearcă să convingă asupra importanței sale planetare. Ei bine, FMI încearcă să își facă reclamă din modelul românesc. O țară ascultătoare precum un cățel, o țară care a acceptat toate trăsnăile celor de la Washington și care are mereu cea mai tare perspectivă și cea mai proastă evoluție.
Nu este usor sa faci previziuni economice. Desi, daca s-ar fi facut anumite lucruri precum „management privat” sau privatizari sau o utilizare mai buna a fondurilor UE din momentul semnarii acordului cu FMI acum aproape 3 ani, probabil ca am fi avut crestere economica mai sanatoasa. In ceea ce priveste relatia FMI – Romania, daca nu vrem sa mai aplicam „trasnaile” FMI, avem evident optiunea sa platim si maine datoria de 20 de miliarde, cine ne opreste?