Alexia Coman

Revizia unui elev despre sistemul educațional românesc

Se pot spune multe despre o țară, doar după modul în care și-a structurat sistemul educațional, mai bine spus, după modul în care l-a făcut să funcționeze. Iar această afirmație nu vine din dorința de a crea un paragraf metaforic, ci tocmai, din dorința de a dezvălui ceea ce aș putea încadra într-o anumită măsură la ,,adevăruri universal valabile”: orice stat care își dorește continuitate va prioritiza ca sistemul său de învățământ să fie unul complex și complet.

Sunt ,,beneficiară” a sistemului de învățământ românesc de aproape unsprezece ani și aștept progresul lui de tot atâta timp. Acesta, însă, întârzie să apară – nu se poate spune, însă, că e ceva neobișnuit pentru România. Și dacă atunci când ne aflam în normalitate se reușea relativ un consens legat de funcționarea compactă a educației noastre, acum, pe timp de pandemie, educația se află pe lista elementelor aflate în ,,criză”. Articolul meu nu-și dorește să cuprindă trecutul sistemului nostru de învățământ, pe care oricât ne-am dori, nu-l putem schimba, ci subliniază ferm prezentul, cu câteva referințe spre viitor. Așadar, în ce stadiu se află educația pe timp de pandemie? 

Mi-am pus această întrebare încă din martie și am ajuns la un singur răspuns : educația în afara unității de învățământ este nulă. Acum, când contextul actual a făcut ca prezența noastră fizică în școli să nu fie posibilă, ne-am dat seama cum sistemul nu este capabil să ia decizii pentru funcționarea unui învățământ la distanță. Să fac retrospectiva anului școlar 2019-2020 înseamnă să povestesc doar primul semestru al acestuia – personal, sunt într-o vacanță continuă de șase luni de zile. Iată că, în secolul XXI, România nu este capabilă să asigure elevilor săi un învățământ de calitate în contextul epidemiologic actual.

Să vorbesc despre această perioadă înseamnă să povestesc cum educația a staționat literalmente pentru patru luni întregi. Astfel, încep prin a menționa că de la începutul stării de urgență până la finalul lunii aprilie, conceptul de ,,ore online” nici măcar nu a existat. Nimeni nu și-a dat interesul în a le face să funcționeze sau în a le pune la punct, așadar am stat într-o incertitudine continuă până când autoritățile au venit cu ,,noi dispoziții”. Și, dacă în tot acest timp am fost într-un repaus total al cursurilor, ne așteptam ca atunci când acestea vor reveni într-o formă sau alta, să fie puse la punct în detaliu : ei bine, așteptările noastre au fost în van, căci ceea ce s-a întâmplat a fost total opusul. Așa-zisele ,,ore online” au devenit obligatorii imediat după vacanța de Paște, însă desfășurarea lor a fost un haos total demn de un film de acțiune. Pe lângă faptul că existau și încă există un număr mare de elevi defavorizați care nu au acces la un abonament de internet sau la un device, nici măcar cei care au putut participa la astfel de cursuri online nu au ieșit mai câștigați. Ca să le menționez pe rând, când a instituit obligativitatea orelor online, MEC a făcut abstracție de sutele de mii de elevi care nu se puteau conecta din cauza lipsei de internet sau de device-uri – nici până în ziua de astăzi nu s-a achiziționat nimic pentru ei, deși s-a recurs la nenumărate presiuni. Iar, pentru cei ce au avut o posibilitate de a participa la acest fiasco intitulat ,,școală online” , nu a făcut vreo diferență dacă se conectau la ore ori ba. Orarul încărcat, prost structurat, dezinteresul unora dintre cadrele didactice, platformele care nu făceau față, aceștia sunt doat câțiva dintre factorii care ne-au făcut pe noi, elevii, să nu mai credem într-un sistem de învățământ structurat preponderent online. Este de menționat și faptul că profesorii, obișnuiți cu forma de predare tradițională, au nevoie de un training corespunzător pentru a se înregistra progrese în acest tip de învățământ.

Însă, cu chiu, cu vai, am încheiat și anul școlar 2019-2020, care din punctul meu de vedere a avut un singur semestru. Însă, începându-mi articolul cu o întrebare, îl sfârșesc cu alta: ce facem mai departe? Anul școlar care tocmai a început este înaintea noastră și noi încă nu știm dacă și sub ce formă îl vom continua. Se vorbește despre cele trei scenarii, însă niciunul dintre ele nu are acoperit tot ceea ce presupune. Încă nu s-au achiziționat materialele igienico-sanitare în cazul în care ne întoarcem la școală în formă fizică, nici device-urile pentru copiii defavorizați în cazul în care continuăm online. Nu avem regulile stabilite în cazul deciziei de a se desfășura după metoda hibrid. Ca să fiu concisă, nu avem nimic.

O spun clar și cred că vorbesc în numele tuturor elevilor. Nu ne permitem să mai pierdem nici măcar o zi din educația noastră. Să cerem o planificare a anului școlar nu este un moft, ci o necesitate: pandemia ne-a pus pe toți în impas, însă cum multe dintre celelalte state afectate găsesc soluții, așa suntem datori să facem și noi. Ne dorim un răspuns ferm cât mai curând – nimeni nu își dorește să se mai ,,joace” fără regulile jocului. Îi felicit atât pe elevii, cât și pe profesorii care s-au adaptat rapid acestei schimbări și au fost eficienți, însă un sistem competent se observă prin eficiența tutror „beneficiarilor” săi.

Eu, o simpă elevă, cer să mi se spună ce se întâmplă cu educația mea. Și mă exprim în numele tuturor când spun că aceasta nu mai are voie să stea în loc nici măcar o zi!

Alexia Coman este ambasador Școli curate în județul Vâlcea, implicată în viața civică și la Forumul Apulum ca influencer civic, dar și la Centrul Media AIVI, unde este redactor. De asemenea, își reprezintă colegii la nivelul Colegiului Național „Mircea cel Bătrân” din Rm. Vâlcea ca avocat al elevului și deține funcția de vicepreședinte în cadrul Asociației Vâlcene a Elevilor (AVE).


Donează și susține-ne acțiunile pentru bună guvernare!

Fondurile colectate susțin bătăliile pe care le ducem în justiție, administrarea aplicației Ia Statul La Întrebări, dar și programele prin care monitorizăm serviciile și instituțiile publice.


Vino în comunitatea noastră de bună guvernare!

Abonează-te la newsletterul România Curată. Vei primi pe e-mail articolele și campaniile noastre și ne poți răspunde la adresa de contact cu sugestii, sesizări sau cu propriile tale articole pentru publicare.

Articole recente

Recomandări

2 thoughts on “Revizia unui elev despre sistemul educațional românesc

  1. Dumitru

    Ce inseamna „Revizia despre ceva” ? Sincer, nu inteleg. Nu cred ca exista asa ceva in romana. Cum trece asa un titlu de controlul editorial ?

    Reply

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *