În perioada 11 – 12 Octombrie, la Suceava, are loc întrunirea Consiliului Național al Rectorilor. Utlima astfel de întâlnire, după o lungă perioadă de tăcere, a avut loc la Constanța, cu ocazia alegerilor pentru o nouă conducere. A fost o ședință relativ liniștită, fără surprize și fără prea multe discuții de fond. Nici mediatizare prea mare nu a fost. De data aceasta se anunță însă o ședință mult mai piperată, chiar dacă (probabil) la fel de puțin mediatizată. Problema principală, după cum ne putem imagina cu toții, sunt banii. Probabil că vă aduceți aminte că ANOSR a lansat cu puțin timp înainte de începerea anului universitar o analiză privind evoluția finanțării educației, cu accent pe învățământul universitar. Tot atunci am acuzat Guvernele că din cauza scăderii finanțării acordate pentru studenții bugetați, universitățile de stat rămân fără bani și cresc taxele pentru studenții „la taxă”.
Banii dați de Guvern au scăzut în continuu în ultimii 4 ani. Din 2008 până azi finanțarea alocată de stat pentru fiecare student bugetat a scăzut cu 32% (fără să ținem cont de inflație, care ne-ar duce la o scădere reală de peste 45%), scădere care pentru o universitate este DEZASTRUASĂ. Tăierile cele mai mari au fost făcute în perioada în care prim-ministru era Emil Boc și ministru (susținător de tăieri!) Daniel Funeriu. Nu cred că astfel de tăieri de la educație sunt pardonabile și ele au dăunat deja enorm. Tot atunci s-a creat și o metodologie de clasificare a universităților și ierarhizare a programelor de studii (fără nicio consultare reală, deși Legea menționa altceva) care ar fi trebuit să ducă la o finanțare a universităților pe bază de indicatori clari și nu pixier.(1) S-a făcut o clasificare și o ierarhizare, acestea fiind însă suspendate ca urmare a unui proces intentat Ministerului Educației Naționale de către Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava (și câștigat de cea din urmă în primă instanță, urmând să se judece recursul). Legea Educației spune că finanțarea se face numai pe baza procesului de clasificare. Clasificarea a fost anulată în instanță și nu a fost înlocuită cu altceva. Voi reveni la asta mai târziu (pentru că vorbim aici despre distribuirea fondurilor PUBLICE!)…
De la schimbarea puterii și preluarea funcției de prim-ministru de către Victor Ponta și a celei de ministru al educației de Ecaterina Andronescu, Remus Pricopie respectiv Mihnea Costoiu (ministru – delegat pentru învățământul superior) situația nu a devenit mai roz. În primul rând, în 2013 nu se acordă mai mulți bani universităților – ba din contră, conform contractelor instituționale preliminare (nefinalizate) acestea primesc mai puțini bani de la stat cu aproximativ 3,5%. Ce e interesant de spus este că, în același timp în care finanțarea a scăzut, actualul Guvern a anunțat cu surlete și trâmbițe că a a aplicat o revenire parțială a salariilor. Cu alte cuvinte Guvernul a crescut obligațiile financiare (cheltuielile) universităților pentru anul 2013, mărind salariile, însă le-a dat acestora mai puțini bani. Pe banii cui ați crescut salariile, domnule Prim-ministru, domnilor miniștri? Nu de alta, dar am auzit la radio că nu vă asumați creșterea taxelor plătite de studenți…
Povestea nu se termină însă aici. Conform prevederilor legale în vigoare, Ministerul Educației Naționale era obligat să realizeze anual procesul de clasificare a universităților și ierarhizare a programelor de studii și în baza rezultatelor să distribuie finanțarea către universități, diferențiat. Efortul birocratic al universităților atunci când trebuie să raporteze datele necesare este enorm și la finalul zilei, pentru că așa e în politică, cine face criteriile „parte-și face”. Mai sunt și alte discuții care merită purtate în legătură cu acest proces, însă nu e acum momentul pentru ele. Legea și HG 789 / 2011 asta prevede. Procesul (clasificarea și ierarhizarea) nu s-a realizat în acest an și nici nu au fost modificate prevederile menționate, ceea ce ne pune într-o situație penibilă ca stat „european” și extrem de periculoasă pentru stabilitatea sistemului – statutul nu alocă în 2013 banii publici către universități în baza Legii în vigoare și a unei reglementări clare(metodologie). Cu alte cuvinte, până la proba contrarie, ne-am întors la pixul ministrului. Și încă n-am adăugat sarea și piperul în poveste…
În 2013 s-au semnat de către MEN și universități contracte „preliminare” în care sunt specificate sumele primite de fiecare universitate de la stat în acest an (estimări în baza valorilor din 2012). Contractele finale ar trebui semnate în momentul în care există o metodologie de finanțare. MEN nu a alocat însă sumele lunare în funcție (doar) de aceste contracte ci și în funcție de nevoile universităților. Astfel, unele universități au luat bani în avans (pentru a putea plăti salariile) și ar trebui să primească mai puțini bani în lunile rămase până la finalul anului. Din discuțiile recente purtate în Consiliul Național pentru Finanțarea Învățământului Superior, se pare că multe universități nu vor putea să plătească salariile pe luna Octombrie dacă nu primesc mai mulți bani decât sunt prevăzuți în contract și chiar mai multe ar putea întâmpina această problemă din luna Noiembrie.
Un sistem de învățământ finanțat la limita supraviețuirii nu poate fi unul de calitate și nici unul în care problemele financiare ale studenților să aibă soluții care să le permită să continue studiile în condiții decente. La fel cum, așa cum am spus și când s-au modificat finanțările pentru proiectele de cercetare – mecanismele de finanțare publică ce nu sunt predictibile și sigure nu permit dezvoltarea coerentă și sustenabilă a sistemului! Cu alte cuvinte, dacă banii se acordă din pix și nu din metodologie, universitățile nu se pot / vor dezvolta!
Și dacă toate aceste probleme nu erau suficiente… Universitățile nu pot cheltui banii din sold. Dacă au rămas cu bani în conturi la finalul anului 2012, nu pot cheltui acei bani în 2013 pentru că „crește deficitul bugetar al României”! Ca să înțelegem despre ce sume vorbim, o creștere cu 32% a finanțării de bază a tuturor universităților (adică a banilor primiți de universități de la stat) ar avea un impact bugetar de 0,07% din Produsul Intern Brut al României. Ce procent din PIB pot constitui sumele rămase în conturile universităților la sfârșit de an?! Salut călduros, cu această ocazie, miniștrii de la finanțe cu care ANOSR va vrea să se întâlnească în curând.
Iată deci, ce set de măsuri de succes le-a propus până acum Guvernul României universităților, în 2013: vă creștem cheltuielile (mărind salarii), vă dăm mai puțini bani, nu vă dăm o metodologie ca să vă puteți face planuri coerente pentru cheltuieli și bonus! nu vă lăsăm să cheltuiți nici banii pe care îi aveați în conturi de anul trecut. Bravo, Guvernule! Halal prioritate națională, educația asta…
La ce ne putem aștepta de la ședința CNR și de la perioada următoare?
Societatea a început să vorbească mai mult despre finanțarea educației și după ce ANOSR a anunțat că se pregătește de proteste (și din câte am observat și FSLI) pentru finanțare am observat că au început să apară unele declarații mai optimiste pe această temă dinspre Guvern. E posibil și chiar probabil ca miniștrii prezenți să anunțe o rectificare bugetară pozitivă pentru finanțarea universităților. Probabil va suna ceva de genul „Am dat bani mai mulți universităților chiar dacă nu prea sunt bani la buget, ce mult ținem la educație” și se va spera că asta va închide gura societății pe tema finanțării educației. Cei care suntem mai atenți la acest mediu vom ști însă că un „Am dat cu întârziere bani pentru plata salariilor pe care tot noi le-am mărit” nu rezolvă problemele, ci este o măsură de bun simț, obligatorie, care evită un colaps total al sistemului universitar în această toamnă. S-ar putea să auzim și de alte măsuri care mai peticesc câte ceva, de tipul permiterii cheltuirii banilor din sold sau anumite deduceri fiscale – binevenite și ele, dar absolut insuficiente pentru repunerea sistemului pe un făgaș normal.
Cât despre metodologia de finanțare, legea e pe cale de a se modifica și am un sentiment puternic că se așteaptă noua lege până la emiterea unui act normativ. Ce va fi în acea nouă lege – până acum, mister total.
Aștept cu nerăbdare discuțiile din ședința Consiliului Național al Rectorilor, la fel cum aștept cu nerăbdare să văd ce teme vor apărea toamna asta pentru distragerea atenției de la subiectul finanțare. Oricum ar fi, dacă Guvernul nu înțelege că nu poate vorbi despre educație ca prioritate națională fără să o finanțeze corespunzător, viitorul pe termen lung al României este compromis și suntem condamnați să rămânem coada Europei…
Nota:
1) Pixier: Din pix – în funcție de dorința personală a unui decident și nu de o metodologie clară și transparentă
