Multă lume nu face diferenţa între PIB şi BUGET, între economia ţării şi buzunarul statului român. Când zic multă lume, mă refer la lumea de pe la televizor, nu la cea care se uită de acasă. Mulţi zic –lasă dom’le, că avem bani la buget (că nah! ei sunt sursa tuturor şpăgilor), în vreme ce pe mine, cetăţean, mă interesează mult mai mult câte slujbe au dispărut din economia privată de am ajuns în recesiune. S-a dovedit, oricum, că statului nu-i ajung banii nici când economia creşte, iar dacă statul are bani, asta nu înseamnă neapărat că va creşte şi PIB-ul.
Observ faptul că, după ce s-a clarificat cu Institutul Naţional de Statistică, Guvernul României, prin reprezentanţii săi, respectiv ministerul Economiei, subliniază faptul că, pe primul semestru, Ţara încă mai are o creştere de 2,6% faţă de primul semestru din 2013, iar recesiunea nu e economică (asta chiar m-a făcut să zâmbesc), ci e … aşaaa…. tehnică. Adică două trimestre de scădere consecutivă sunt o chestie care, deh! se mai întâmplă…
Acum, să vă povestesc că, într-adevăr, modul în care este cuantificată şi declarată această recesiune tehnică a fost schimbat undeva la începutul crizei, prin 2008-2009 şi chiar a ajutat la prăbuşirea pieţelor. Înainte, conta mai mult comparaţia an/an, asta pentru că nici ajustarea statistică sezonieră nu prea se făcea, sau, oricum, nu avea mare acurateţe. Eu însumi am criticat la vremea respectivă noul mod de raportare, dar, mai târziu, a trebuit să recunosc că rolul său este de semnalare timpurie a unei posibile crize.
Faptul că suntem în recesiune tehnică (două trimestre consecutive de scădere faţă de trimestrul anterior, dar ajustate sezonier) ne semnalează că ceva e putred în economie, că ceva nu merge, că undeva e o rană care se poate lărgi, dacă nu este tratată la timp.
În cazul nostru lucrurile sunt clare deja, prăbuşirea investiţiilor publice ale priceputului Dan Şova (scadenţa e doar o chestiune de timp când nu faci nimic), dar şi o creştere a consumului care nu a găsit un răspuns adecvat în producţia internă şi s-a dus spre importuri, toate deci au funcţionat ca o lovitură în gleznele firave ale creşterii economice româneşti.
Problema este că nici importul nu-l putem interzice şi nici doi ani pierduţi în care nu s-au semnat contracte noi nu pot fi recuperaţi peste noapte.
În altă ordine de idei, nu trebuie să aşteptăm să se închidă toate uzinele (aşa cum s-a întâmplat în primăvara 2009), nu trebuie să aşteptăm un ice age, o îngheţare generală, ca să decretăm că vine iarna.
Insistenţa Guvernului pe faptul că recesiunea e doar tehnică, „nu şi economică”, e un alt mod de a demonstra uriaşa cantitate de amatorism din cadrul acestui guvern. Pe investitori nu-i păcăleşti cu frazeologie de trei lei când au în faţă cifre. Dacă voia să dea un semnal pozitiv (ca să nu piardă finanţarea ieftină), premierul trebuia să vină a doua zi şi să spună ce sume va investi statul în infrastructură, în lunile următoare.
Am mari dubii că ar exista un plan concret în acest sens, chiar dacă, vă mai amintiţi, în primăvară când a fost la Dacia, Victor Ponta însuşi a promis că până în septembrie face planurile, apoi licitaţia, iar din 2015 începe construcţia autostrăzii Piteşti-Sibiu, din ambele capete simultan.
Aşadar nu e greu de înţeles de ce am intrat în recesiune tehnică.
Septembrie e poimâine, iar arhiva noastră are o memorie lungă din care vă invit să revedeţi… derulaţi la minutul opt (click pe fotografie)…
P.S. Faptul că Ponta l-a pus pe Niţă să explice care-i treaba cu recesiunea e uşor hilar. În aceste zile încerc să filmez la Automecanica Moreni (uzina unde NU se mai fac transportoarele blindate, dar care supravieţuieşte miraculos din producţie civilă) tocmai pentru a ajuta industria românească. În uzină au intrat inclusiv firmele specializate în tăiat şi comercializat fier vechi (no further comments, pls…), dar eu nu primesc de la domnul Niţă acordul să filmez din raţiuni de secret de stat. E penibil! Cum să explice Niţă recesiunea tehnică? Oare face legătura între lipsa locurilor de muncă şi o uzină care n-a mai primit comenzi din 1994? Am mari dubii…
Stimate domnule Guran
Din păcate – înspăimântătot de adevărat.
Mă gândesc tot timpul că miniștrii sunt administratori ai unui domeniu de interes public, plătiți din bani publici și mânuitori de fonduri publice. Un astfel de administrator – atunci când este competent – poate face multe lucruri bune și reciproca. Numirile de miniștri pe criterii strict politice s-au dovedit a fi o catastrofă. Dra Petrescu, dl Niță, chiar dl Teodorovici (care se văicărește permanent că nu are proiecte pentru accesarea de fonduri europene însă nu a încercat nici măcar odată să vadă dacă o IMM are posibilitatea de a accesa aceste fonduri fără a avea sprijin politic).
Chiar această încercare de a secretiza cu orice preț modul de cheltuire al banului public – care denotă incompetență și corupție – de a masca o situație catastrofală prin termeni vidați de sens…
Cand spui ca primul ministru minte trebuie inteles ca exista un mecanism intreg de dezinformare, manipulare si deformare a adevarului astfel incat sa ajunga la publicul larg numai stiri care sa-i placa mincinosului.