Preşedintele Societăţii Academice din România (SAR), Alina Mungiu-Pippidi, a propus miercuri ca fiecare organ de presă să publice pe site-ul propriu acționariatul instituţiei respective, sursa fondurilor ce o finanţează, datoriile pe care le are și cine sunt plătitorii săi principali de reclame. Un asemena demers ar constitui un prim pas către o Coaliţie pentru o Presă Curată.Logica propunerii rezidă tocmai în situaţia de astăzi din media românească, în care diverse organe de presa sunt folosite de proprietarii lor în bătălia politică, mai ales televiziunile, având un acţionariat şi surse de finaţare obscure, ce pot pune sub semnul întrebării independenţa editorială a publicaţiei, datorii mari ce pot pune în discuţie implicarea creditorilor în politica editorială şi publicitate de natură să ameninţe, de asemenea, imparţialitatea jurnaliştilor respectivi.
“Ca atare chem azi la pasul obligatoriu pentru o presă curată și invit pe toți cei care editează vreun organ de presă să publice explicit pe site-urile lor acționaratul, sursa banilor, datoriile (creditorii pot dicta conținutul la fel ca acționarii) și plătitorii de reclame (ca să nu mai avem, ca astă toamnă, situații în care Gold plătea opiniile despre minerit ale tuturor)”, a propus Alina Mungiu-Pippidi.
Ea a continuat afirmând: “Sînt de acord că presa poate să aibă nevoie să ia și bani murdari ca să supraviețuiască. Dar în acest caz cititorul trebuie să știe clar cine plătește pentru conținutul pe care îl consumă. Dacă, odată avizat, publicul găsește convingător totuși acest conținut, asta e situația. Așa cum ziaristul are libertate de expresie, consumatorul de presă trebuie să aibă libertatea alegerii. Dar a unei alegeri avizate.”
Citiţi aici integral editorialul Alinei Mungiu-Pippidi, “Primul pas spre o presa curata”
Va rugăm să ne transmiteţi părerea dumneavoastră despre această propunere, comentând aici sau scriindu-ne pe contact@romaniacurata.ro
N-or s-o faca ticalosii astia din presa. Uite, sa vad care da exemplul primul
Nu e corect sa zici ca “nu sîntem destui cititori autonomi și avizați ca să asigurăm o economie pe scară suficientă pentru o presă profitabilă”
Corect e sa zica ca “nu mai sîntem destui cititori autonomi și avizați ca să asigurăm o economie pe scară suficientă pentru o presă profitabilă”
Pentru ca nr-ul de citiitori/platitori necesari “asigurarii economie pe scară suficientă pentru o presă profitabilă” a existat A existat bine mersi si a disparut.
Cititorii avizatzi si dispusi sa platesca pentru a primi un produs conform cu cerintzlele lor au decis ca presa nu isi justifica tarifele si au refuzat sa mai cumpere ziarele indeosebi ziarele “quality”.
Si au refuzat in bloc sa mai cumpre ziarele TOATE ZIARELE.
Toate ziarele care uniform (cu niste mici execeptii absolut insignifiante) mesteca la unison aceiasi propaganda.
Propaganda care provoaca (vorba cuplului de comici badea-gadea) repugna.
Presa a murit.
Presa in ochii cititorilor sai nu mai valoareaza nici macar atat cat valoreaza hartia pe care era tiparita.
Acesta este o realitate economica indubitabila verificata zi de zi la toneta de ziare.
Presa actualamente se vede concurata de flyerele gratuite ale supermarketurilor.
ACESTA ESTE RELEVANTZA PRESEI DE AZI DIN ROAMANIA (ma rog dincolo de cea de oficina de propaganda care de cele mai multe ori nu isis atinge scopul deorece are o credibilitate si implicit audientza zero)
Ce e de facut e recladirea credibilitatzi presei ca un fundament care se permita eventual lin viitor recastigaresa unui public platitor ale acestei noi “credibilitatzi” si “onorabilitatzi”.
Pe moment presa in ansamblul sau nu pare sa intzlega de ce din ce in ce mai putzini sunt dispusi sa mai dea vre-un chior pe ea, unde a gresit si de ce provoaca tot mai multa scarba, dezgust si aversiune fostilor sai cictitori.
Si presona nu cred ca publicarea pe net a ori a surselor cumulate de publicitate ii va “repera” actualei prese “quality” turcsit – porist – mungist – cristoist- CTP-iste criza cronica de onoare si credibilitate.
Criza cu care acesta se confrunta e prin 2000-2004 incoace
Laur 2, daca atita discernamint ai tu ca pui semnul egal intre CTP, Cristoiu si dna MUngiu-Pippidi nu ai de ce sa aspiri la o presa mai buna, pentru ca nud iscerni onoarea si credibilitatea
Din cate stiu societatile pe actiuni sint societati anonime si nu sint obligate la transparenta daca actiunile lor nu sint tranzactionate pe o bursa de valori reglementata. In principiu presa este curata in aceeasi masura in care o societate pe actiuni din Romania este curata. Sincer eu nu vad de ce societatile pe actiuni din presa ar trebui sa fie mai transparente decat societatile pe actiuni din alte domenii. Legea ar trebui sa fie aceeasi pentru toate societatile pe actiuni din RO. Iar pentru delictele de presa exista legi. Curatenia in presa se poate face prin aplicarea corecta si sistematica a acestor legi.
Din cite inteleg ce propune dna Pippidi e voluntar, adera cine nu are nimic de ascuns si vrea sa cistige credibilitate
@Ghita: Nu prea inteleg cu ce ar putea ajuta la credibilitate daca se face public contractul de publicitate dintre o televiziune sau un ziar si o firma privata ca RMGC de exl. RMGC are reclame în aproape toata media romaneasca. Asta arata ca toata media romaneasca este buna sau proasta? In plus suma platita pe un contract publicitar tine de secretul tranzactiei. Cum poti sa faci publici platitorii principali de reclame fara ca sa atingi acest secret? Si apoi cu ce ajuta daca stim ca actionarul Antena3 este Voiculescu si actionarul B1 e Elena Udrea? Oricum din continut poti deduce actionarul dar asta nu-ti spune nimic despre curatenia Antenei3 sau a B1. N-are nici o legatura. Cum am spus mai inainte presa este la fel de curata ca orice firma romaneasca pe actiuni. In rest legea trebuie aplicata nediscretionar si sistematic pentru orice delict de presa sau comercial.
Eu cred ca
1. cine ia bani de la RMGC nu ar trebuie editorial sa acopere subiectul, iar daca o face sa specifice ca țacest organ de presa primeste publicitate de la RMGC. Cel putin la EVZ, la Gandul, Hotnews, RL ar fi servit sa avertizeze lumea, ca apareau articole cu totul inexplicabile fata de linia acestor publicatii onorabile
Nimeni nu primeste publicitate de la nimeni, asta se face in baza unui contract intre doi contractanti: unul afiseaza publicitatea, celalalt plateste pentru asta. In general linia editoriala a celui care afiseaza ramane libera altfel contractul este ilegal.