PREMIERĂ: Câte miliarde de euro ne costă distrugerile de mediu cauzate de proiectele miniere și industriale din România (DOCUMENTE OFICIALE)

România are 210 situri contaminate și 1.183 potențial contaminate (pentru care nu au fost realizate încă rapoarte de evaluare) rezultate de pe urma activităților industriale și miniere desfășurate în ultimele decenii. Costurile de refacere a acestora sunt uriașe. 1,264 miliarde de euro ar costa evaluarea de risc și remedierea celor 210 situri contaminate, la care se pot adăuga 7,192 miliarde de euro evaluările de risc și refacerea pentru siturile potențial contaminate. Datele sunt prezentate în documentul Strategia Națională și Planul Național de Acțiune pentru Gestionarea Siturilor Contaminate din România, care va fi dezbătut joi în cadrul Comisiei de Dialog Social din Ministerul Mediului și Schimbărilor Climatice (puteți consulta strategia aici, în format .pdf).

Starea de fapt

Practic, este pentru prima dată când în România se recunosc la nivel politic, în mod oficial, dimensiunile și impactul uriaș al distrugerilor de mediu cauzate de dezvoltările industriale și miniere, acțiunile anterioare vizând doar refaceri punctuale, fără o strategie unitară și fără existența unei metodologii adecvate. Principalele sectoare economice cu impact negativ asupra solului, subsolului și apelor subterane și de suprafață sunt industria minieră și metalurgică, industria chimică, industria petrolieră și depozitele vechi de pesticide.

”Mineritul şi metalurgia sunt activităţi care se desfăşoară în România de mai mult de 2000 de ani. România a extras cărbune, cupru, aur, argint, uraniu, sare, etc.. Aproximativ 60 de minerale diferite au fost extrase din trecut până în prezent din resursele subsolului României. Procesarea şi depozitarea deşeurilor s-a făcut în multe dintre cazuri fără măsuri preventive, ca urmare a lipsei cadrului legislativ, efectul fiind afectarea calităţii factorilor de mediu. În consecinţă, multe situri miniere (ex: judetele: Alba, Maramureş, Hunedoara, Harghita, Suceava, etc.) au un impact semnificativ asupra sănătăţii umane şi a mediului.

Impactul principal asupra mediului din industria minieră provine de la iazurile de decantare şi de la haldele se steril, precum şi de la instalaţiile de prelucrare. În Programul Procesului de Închidere şi Ecologizare a Obiectivelor Miniere 2007-2020 al Guvernului nu există o metodologie generală clară şi precisă de remediere a contaminării solului şi apei subterane, fapt ce nu duce la o remediere durabilă a siturilor contaminate. Poluarea solului şi a apei subterane cu o varietate de poluanţi: în special ioni de metalele grele, cianuri, hidrocarburi, aciditate, salinitate, etc, în  zonele unde s-au desfăsurat activităţi miniere. Infiltrarea contaminanţilor în sol, ape subterane şi de suprafaţă, emisiile în aer au de asemenea impacte majore asupra calităţii factorilor de mediu”.

Strategia Națională și Planul Național de Acțiune pentru Gestionarea Siturilor Contaminate din România

Printre județele cu cele mai multe situri contaminate se numără Hunedoara (cu 41 de situri din 210), Caraș Severin (33), Cluj (19) și Bihor (17). În ciuda acestor distrugeri de mediu deja confirmate și nerefăcute, județul Hunedoara se numără printre județele cu cele mai multe proiecte miniere aflate în diferite etape de avizare.

Comentarii

Legat de costurile de refacere a mediului, trebuie spus că datele prezentate se bazează pe o medie europeană. În zonele cu densitate a populației ridicată și cu o rețea hidrografică bogată (cum sunt zonele montane și sub-montane din România unde se vizează realizarea altor proiecte miniere) aceste costuri pot fi mult peste medie. În plus, costurile de refacere a mediului reprezintă doar o parte a costurilor ascunse ale proiectelor industriale și miniere care nu sunt prezentate în cadrul dezbaterilor publice. Lor li se adaugă costurile care grevează bugetele de sănătate (din cauza incidenței ridicate a diferitelor boli din zonele afectate), costurile de reconversie profesională la închiderea activității, veniturile nerealizate de localnici și de bugetul de stat de pe urma distrugerii terenurilor, a surselor de apă, a pădurilor din arealul afectat, precum și costuri sociale pentru susținerea populației din zonele în care activitățile industriale și miniere au distrus resursele necesare pentru alte activități economice.

Marea majoritate a siturilor contaminate și potențial contaminate la care face referință documentul sunt rezultate de pe urma fostelor proiecte din perioada comunistă, închise sau abandonate. Indiferent de o eventuală continuare sau reluare a activității de către investitori privați, costurile pentru refacerea distrugerilor de mediu deja existente vor fi suportate de către statul român. Acest lucru este prevăzut expres și în Strategia amintită (prin enunțarea principiului ”poluatorul plătește” – iar poluatorul a fost statul român), cât și în diferite contracte (acest lucru a fost prevăzut și în contractul de privatizare al Petrom – OMV-Petrom a făcut ecologizarea, dar a pus factura finală pe masa statului român, cât și în cazul contractului de societate al RMGC; pentru a menționa doar cazurile notorii).

Nu de puține ori, proiectele private devin profitabile doar prin ascunderea sau minimalizarea acestor costuri (de mediu, sociale, de sănătate), care ajung să fie suportate de către bugetul public. Mă rog, dacă bugetul public are posibilitatea de a le suporta – deloc întâmplător, Strategia arată că remedierea distrugerilor deja existente se va întinde până în anul 2050. Asta, desigur, în varianta optimistă că se va și pune în aplicare și va fi respectată.

***

Foto: Mihai Roman – Valea Șesii (Geamăna), iazul de decantare al exploatării de la Roșia Poieni

***

NOU! România Curată a lansat aplicația online ”Ia Statul la întrebări!”. Vezi despre ce e vorba și TESTEAZ-O ACUM! Durează doar câteva minute. CLICK AICI!