Ponta, aurul si parlamentarii

Situația în care primul ministru trimite o înțelegere deja făcută cu Gold Corporation spre aprobarea Parlamentului, dar declară în același timp că el va vota contra ei îmi aduce aminte frapant de o alta, de la ultimele alegeri prezidențiale. În chiar ultima săptămînă de campanie, candidatul favorit, Mircea Geoană, a declarat, așa cum îi solicitasem noi, societatea civilă, că nu îl va da afară pe Daniel Morar din poziția de procuror general anticorupție și nu va ceda în fața mogulilor. Seara, după ce mogulii , cum era de așteptat, au sărit în sus, s-a dus la Sorin Ovidiu Vîntu să-l împace și pe el. Urmarea o cunoașteți: în această încercare de a împăca și capra și varza cariera lui politică s-a încheiat. Ceea ce, avînd în vedere oferta de lideri civilizați pe piața de la noi, nu a fost un cîștig nici pentru noi, dar cert a fost o mare pierdere pentru el.

De ce se angajează Victor Ponta pe acest drum, care duce numai la acreditarea ideii că nu e nici el un lider, ci o persoană pusă de mîntuială în fruntea partidului și statului? Și nu e prima dată: deja în urmă cu cîteva săptămîni proiectul bizar al deputatului Diaconu de a interzice finanțarea din străinătate a ONGurilor care fac politică, și care trebuia trîntit de guvern, pe considerentul că e integral ca al lui Putin, și inaplicabil în plus, pentru că în UE nu avem ”străinătate”, nu putem împiedica organizațiile și cetățenii să aibă convingeri politice și să doneze pentru ele și nu putem trage linia printre fundațiile germane de partid, dau doar un exemplu, stabilind că ăia care sînt cu Băsescu fac politică și ăia contra nu. Și nu cumva ne-a luat o lună să le spunem pe ocolite la primarii incompatibili că să așteptpm justiția să se pronunțe, dar parcă legile nu se schimbă cu efect retroactiv? Desigur, pe lîngă astea trei proiecte, nenumărate aberații parlamentare au fost oprite de guvern- am uitat cifra exactă, pe care mi-a comunicat-o cu îndignare Sorin Roșca Stănescu, ca să-mi explice că nu e democratic un stat în care aleșii poporului propun legi oprite de birocrația guvernamentală pe motive tehnice. Așa e: dar după cum i-am explicat eu lui în contrapartidă, cu cît mai indirectă democrația asta, cu atît mai bună într-un stat ca al nostru și la asemenea reprezentanți, eu sprijinind reformal latino-americană care interzice parlamentarilor să propună price lege care incumbă cheltuieli bugetare. Mai mult, chiar legi ca a lui Diaconu au altfel de costuri și autorii ar merita titlul României Curate ”Pericol legislativ în acțiune” – ca mîine mă sună International Herald Tribune să întrebe ce e cu legea asta putinistă. De asta e bine ca guvernul, care are un corp de tehnocrați și birocrați competenți, puțini, dar totuși mai conectați la ce e posibil și ce nu, să fie principalul inițiator de legislație și cenzorul propunerilor periculoase din Parlament- chit că totul ajunge la aprobare finală în parlament. Dar știți cum e? Mama unui copil în creștere trebuie să îi dea să aleagă între carnea de pui și carnea de pește, că dacă între alegeri se numără și carnea de om copilul va crește un canibal.

Acesta e riscul, și e un risc enorm, de a duce propuneri cu Roșia Montană, cît se poate de tehnice, la nivelul parlamentului ca să scape guvernul de răspundere. Guvernul nu poate oricum scăpa de vreo răspundere, că numirea la Monumente istorice a unui arhitect șpăgar și avocat pe față al Gold, vizita jenantă la Roșia a dlui Daniel Barbu, care în rolul de intelectual al noului regim îl face pe Volodea și ai săi îngerași prin comparație, și anturat de niște doamne parlamentar cu care mi-e pur și simplu rușine, toate astea arată că guvernul ”se scoate” pe spatele Parlamentului după ce și-a luat tainul. Și ce ne facem acuma dacă Parlamentul ridică mîna? Dovedim oficial că avem o majoritate de șpăgari? Iată, eu fac parte din acei propagandiști de modă veche care ar fi preferat să ascundă acest lucru – poate adevărat- de ochii europeni, și să rezerv majorității parlamentare mai degrabă acele ocazii în care poate să arate frumoasă și patriotică. Decizia nu exonerează pe Ponta, îl arată doar ca lider slab, la fel ca Geoană și probabil pe urmele lui- another one bites the dust- în schimb riscă să arate adunarea noastră reprezentativă ca pe o adunătură de cumpărați cu ziua, incapabilă să apere interesele țării, că altfel nu ar ascunde amănuntele. Bașca înțeleg că pe ultima sută de metri s-a aranjat și de o expropriere în interes public a celor care stau în drumul proiectului.

Eu nu sînt un ecologist radical. Maximul meu de activism este că mă duc în cel mai public loc din Sinaia să îmi arunc sticlele de plastic ca să mă vadă lumea și să mă imite, să folosească noile tomberoane de reciclabile (funcționează). Nu am sentimente de nici un fel contra proiectului Gold: de doi ani îl dau la clasa mea de policy analysis ca studiu de caz și totdeauna studenții scot pe locul 1 o opțiune de compromis. Dar acest compromis trebuia să fie cu toată lumea și la vedere, nu cu politicieni care se văd doar cu o parte, nu cu o redevență renegociată asupra despre care nu am discutat dacă e măcar pe aproape de ce ar trebui și niște avize luate pe blat. Lobbyul Gold și beneficiile pentru cine e de partea sa nu sînt o ficțiune, ci o realitate: dacă nu refuzam de mai multe ori, nu deveneam conștientă de miza proiectului, care e pur și simplu demnitatea noastră. A ne vinde la vedere majoritatea parlamentară pe ideea că e ce avem mai reprezentativ e o enormă greșeală, e un fel de a spune public că țara e de jefuit și democrația noastră are în frunte niște paznici înțeleși cu hoții. Cumpărînd la bucată președinți, miniștri și parlamentari cu cîteva grame de aur, capeți țara gratis. Asta ați vrut să transmiteți nouă și lumii întregi? Atunci s-a făcut. Nu vă mai obosiți să îi luați decorația lui Tokes,că țara o dați voi, nu el. El măcar o vrea pentru el însuși și ai săi, nu în beneficiul unei a treia părți.

Chicago, 31 august